La sfârşitul săptămânii trecute, mai exact luni, 9 iunie, Mănăstirea Cozia, ctitoria marelui voievod Mircea cel Bătrân, şi-a serbat hramul. Praznicul a început în ajunul sărbătorii cu slujba Privegherii şi a continuat cu Acatistul „Sfintei Treimi” şi cu Sfânta Liturghie. Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie a fost oficiată de către noul arhiepiscop al Râmnicului, IPS Varsanufie, înconjurat de un sobor de peste 40 de preoţi şi diaconi veniţi de la parohiile şi mănăstirile din Eparhie şi din ţară. La eveniment au participat atât prefectul de Vâlcea, Dumitru Cornoiu, cât şi primarul din Călimăneşti, Florinel Constantinescu.
La finalul slujbei, arhiepiscopul IPS Varsanufie a ţinut un cuvânt despre însemătatea Mănăstirii Cozia: „Praznicul de astăzi (9 iunie a.c. – n.r.) este un praznic desăvârşit, este praznicul în care îl cinstim pe Dumnezeu, Unul după fiinţa Sa, dar care S-a manifestat în istorie în trei Persoane: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Aşa cum vedem din dumnezeieştile Scripturi, atât ale Vechiului, cât şi ale Noului Testament, Dumnezeu se revelează pe rând omului… Persoanele Sfintei Treimi, deşi se manifestă în istorie întreit, sunt una, pentru că Tatăl este Cel care creează lumea, Fiul este Cel care mântuieşte lumea, iar Duhul Sfânt este cel care sfinţeşte lumea până la sfârşitul veacurilor… Această sărbătoare a Sfintei Treimi mai poate fi numită şi sărbătoarea dragostei lui Dumnezeu faţă de oameni, pentru că testamentul pe care Dumnezeu îl lasă oamenilor prin Fiul Său este acesta: „Să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum şi eu v-am iubit pe voi”. Evanghelistul Ioan în Evanghelia şi în Epistolele Sale îl defineşte pe Dumnezeu ca fiind iubire. Deci dacă Dumnezeu ne iubeşte pe noi oamenii, iar noi suntem creaţi după chipul şi după asemănarea Sa, şi noi suntem datori să ne iubim unii pe alţii cu aceeaşi dragoste cu care Dumnezeu ne-a iubit pe noi. Iar dragostea noastră către aproapele trebuie să meargă până la jertfă… Suntem datori ca viaţa noastră să o închinăm lui Dumnezeu, să iertăm celor care ne greşesc, să trezim sufletul nostru, să ne apropiem mai mult de Domnul şi să-L mărturisim pe El prin faptele noastre, preţuind permanent viaţa noastră pământească în vederea dobândirii vieţii celei veşnice…”.