Joi, 25 iunie, de la ora 18:00, vă puteţin întâlni cu scriitorul şi omul de cultură Dinu Săraru la Librăria Humanitas din Râmnicu Vâlcea (str. Calea lui Traian nr. 147). Scriitorul îşi va lansa romanelor„Ultimul bal la Șarpele Roșu” și „Carnavalul cătușelor (roman-pamflet)”. Evenimentul lansării de carte va fi însoţit de o sesiune de autografe.
“Ultimul bal la Șarpele Roșu” și “Carnavalul cătușelor (roman-pamflet)” încheie deja faimoasa “Trilogie a Ciocoilor”, reluând unele personaje din prima parte și introducând tipuri noi, dar la fel de iscusit și savuros desenate.
“M-am chinuit şapte ani cu cartea asta. Şapte ani am tras de mine ca de un caine. Nu mai aveam speranţa s-o mai văd tipărită. Am scris-o greu. Am scris-o, ca pe toate cărţile mele, cu propria mea experienţă de viaţă, călcat în picioare, ca toată lumea, de viaţa pe care m-am străduit s-o descriu. Am această îngâmfare oltenească: m-am răcorit scriind «Carnavalul Cătuşelor. Ultimul bal la Şarpele roşu». S-ar putea să vă răcoriţi şi dumneavoastră, citind această carte”, a spus scriitorul Dinu Săraru.
Dinu Săraru s-a născut pe 30 ianuarie 1932, ca fiu al învăţătorului Costică Săraru şi al Corneliei Săraru, din comuna Slătioara, situată la 8 km de oraşul Horezu. A intrat în presă la 13 noiembrie 1950, la Radio România. S-a impus în calitate de cronicar teatral, trei decenii, la Radio şi în presa scrisă, iar aceste materiale au fost adunate în volumele ,,Teatru românesc şi interpreţi contemporani” şi ,,Al 3-lea gong”.
A debutat în proză la ,,Gazeta literară” cu o povestire, în 1963, apoi editorial în 1974 cu romanul ,,Nişte ţărani”, primul din ,,Trilogia ţăranească” (,,Nişte ţărani”, ,,Iarba vântului”, ,,Crimă pentru pământ”). În 1976 publică romanul ,,Clipa”, care a stat la baza filmului cu acelaşi titlu.
A mai scris Trilogia ,,Dragostea si Revoluţia” (,,Toamna roşie”, ,,Cei care plătesc cu viaţa”, Speranţa”). În 2002 publică romanul ,,Ciocoii noi cu bodyguard” după care s-a făcut filmul ,,Ticăloşii” şi, în 2011, romanul ,,Ultimul bal la Şarpele roşu”.
A fost directorul Teatrului Mic şi Teatrului foarte Mic din Bucureşti între anii 1977 şi 1990 şi al Teatrului Naţional, în perioada 2000-2004.
A lucrat la revista ,,Luceafărul”, ca secretar general de redacţie, la ,,Scânteia Tineretului”, a creat revistele ,,Noi”, ,,Clipa”, ,,Renaşterea civilizaţiei rurale româneşti”, a fost directorul general al cotidianului ,,Universul românesc”, a pus bazele Fundaţiei Naţionale pentru Civilizaţie Rurală ,,Nişte ţărani”.
A fost distins cu numeroase premii literare şi artistice, printre care premiul Academiei Române. Este membru al Academiei Oamenilor de Stiinţă din România.