Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

FESTIVAL….REGAL Cronică de concert

Da, dragi melomani și iubitori ai marii muzici. Un Festival…”Regal”. Putem conchide fără rezerve la sfârșitul concertului de Luni 2 martie 2020 că a fost un Festival Beethoven de cea mai înaltă ținută.
Într-o sală aproape plină, vâlcenii și nu numai (filarmonica vâlceană devine din ce în ce mai iubită în arealul de la poalele Carpaților și nu de puține ori la concerte, colectivele artistice primesc felicitările unor melomani bucureșteni, craioveni, gorjeni…etc) au avut parte de o seară deosebită.
Vocal Simfonicul ”Ruinele Atenei”, o propunere foarte inspirată a dirijorului Iosif Ion Prunner a deschis seara, iar Corul Euphonia de curând ovaționat de Dragobete, s-a mobilizat și a răspuns frumos baghetei dirijorale. Chiar dacă melomanii au ascultat doar 4 din cele 11 părți ale lucrării, totuși muzica lui Beethoven scrisă în 1811 la solicitarea împăratului Austriei, Francisc I (Franz Joseph Karl von Habsburg-Lothringen), pe un text al dramaturgului german August von Kotzebue a scos în evidență fastul beethovenian, cu sonorități ample menite să trezească zeitățile antice, după cum foarte frumos este conturată ficțiunea dramaturgului.

Și…da, după această deschidere vocal – simfonică cu rol de uvertură pentru seara beethoveniană, melomanii s-au reântânit cu distinsa pianistă Ilinca Dumitrescu. Cu o inteligență pianistică de excepție, într-un concept muzical aparte, am audiat ”3-ul de Beethoven” . Ilinca Dumitrescu ne-a oferit o lecție de maturitate pianistică, totul fiind abordat exemplar, de la sonoritățile și armoniile delicate ale parții I care evocă spiritul mozartian (să nu uităm că este singurul concert de pian scris de Beethoven într-o tonalitate minoră) la acel Largo, major, excepțional echilibrat și absolut deloc plictisitor cum de multe ori la pianiști mai avântați se poate întâmpla și, culminând cu joaca minor-major din Rondo-ul final pe care Maestra Ilinca Dumitrescu a stâpânit-o atât tehnic cât și artistic cu mult talent, într-o manieră așa cum spuneam matură, logică bine așezată armonic și mai ales cu sens muzical. De remarcat trio-ul dirijor – solist – orchestră care în seara de luni a funcționat impecabil, dirijorul Iosif Prunner implicat, bun acompaniator dar și simfonic așezat, stabil. Orchestra simfonică a produs o nouă surpriză plăcută, prin echilibrul general, sunetul cald și receptivitatea bine observată de public, cu partidele de vioara I și II, foarte unite ca sunet, armonie și atac, cu o mobilizare frumoasă și atentă a tuturor corzilor, de fapt, un consens real între corzi și suflători care au reușit să formeze acel tot, acel complet, acel Beethoven generos și amplu.

Prof. Petruț Constantinescu