NEPĂ‚SARE. Una dintre minunile județului Vâlcea, Biserica de lemn din satul Ur și (Popești), este lăsată să se prăbușească și astfel să dispară de pe harta monumentelor. Considerăm că Biserica de lemn de la Ur și merită să fie salvată și clasată în categoria valorică A a monumentelor de valoare excepțională. Nu numai tehnica lemnului o recomandă, ci în mod deosebit pictura sa, fiindcă, Biserica de la Ur și este, la dimensiunile cuvenite, o încântătoare ‘capelă Sixtină rurală’ din județul Vâlcea, cel care păstrează încă vaste galerii de pictură murală religioasă, acoperind șase secole, ce l-ar putea face măcar la fel de celebru cum este nordul Bucovinei, de și șicoala de pictură vâlceană, începând cu secolul al XIV-lea (pictura din pronaosul Coziei), este în acest domeniu o redutabilă valoare balcanică și europeană.
Biserica de la Ur și este unica biserică de lemn din România unde putem întâlni pictura Maicii Domnului cu Aripi de înger, o asemenea pictură mai întâlnindu-se la Vatican sau la bisericile creștine de zid din Ierusalim. De curând, s-au solicitat din nou fonduri din Planul Național de Restaurare (PNR) pentru restaurarea Bisericii de lemn de la Ur și, prin direcția de resort din Ministerul Culturii, dar Institutul Național al Monumentelor Istorice nu face cunoscut Planul Național de Restaurare. Poate e prea devreme, de și suntem la jumătatea lui februarie, dar nu a făcut asta cu consecvență, de câțiva ani buni. Aici se vede cel mai bine deficiența de la Ministerul Culturii, condus de un etnic, care, de și ar fi bine intenționat, nu simte cu adevărat importanța spirituală a bijuteriei vâlcene.
Sunt coagulate multe forțe și multe argumente în sprijinul acestei biserici de la Ur și “ Ordinul Arhitecților din România, Universitatea Națională de Arte București, Fundația Dala, oameni de cultură, studenți, tineri arhitecți. Dar, iată, au trecut deja doi ani de când se solicită introducerea bisericii din Ur și în PNR, și nu de către oricine, ci de însu și Ministerul Culturii, căruia INP îi este subordonat, însă deocamdată dinspre INP se vede doar o ceață misterioasă.
Evenimentele importante în care este implicată Biserica de la Ur și
ĂŽn 1775 se construiește biserica de lemn din satul Ur și. Este refăcută de praporgicul Nicolae Milcoveanu și pictată în 1843. ĂŽn 1978, 1988 și în 2002 preotul și enoria și încearcă să consolideze biserica, dar de fiecare dată sunt opriți în baza legislației privind protejarea monumentelor istorice pentru că nu se avea în vedere salvarea și restaurarea picturii.
ĂŽn anul 2007, debutează programul ’60 de biserici de lemn’ care își propune să salveze bisericile de lemn din Sibiu, Hunedoara, Gorj și Vâlcea, aflate în pericol de prăbu șire. Biserica din Ur și este cuprinsă în program. Din 2009, Ordinul Arhitecților din România, Universitatea de Arhitectura și Urbanism ‘Ion Mincu București’, Universitatea Națională de Artă București, Muzeul Țăranului Român, Fundația Artis Pertia, Asociația 37 se implică în proiect. ĂŽn vara aceluia și an (iulie), studenții anului 5 de la Arhitectură din București predau releveul bisericii, un memoriu de arhitectură și o documentație fotografică a degradărilor. ĂŽn septembrie – are loc la Muzeul Țăranului Român o expoziție cu fotografii și relevee ale celor 60 de biserici, ocazie cu care este prezentat și cazul bisericii de la Ur și. Tot în anul 2009, cazul bisericii din Ur și este expus la Salon du Patrimoine Paris, iar Institutul INOE instalează în biserică senzori pentru a monitoriza umezeala.
ĂŽn 12 iunie 2010, bolta bisericii de la Ur și se prăbușește, ceea ce urgentează intervențiile pentru stoparea colapsului. Arh. Șerban Sturdza și ing. Iordan Viorel vizitează biserica din Ur și cu intenția de a începe construcția unei structuri de protecție. Răzvan Popovici, un muzician de certă valoare internațională, s-a alăturat cauzei, punându- și măiestria în slujba salvării bisericilor de lemn, alături de arh. Șerban Sturdza, ing. Viorel Iordan, prof. univ. Dan Mohanu, arh. Șefan Balici și Virgil Apostol, restauratori Anca Nicolaescu și Simona Sandu, arh. Ioana Alexe, coordonatoare programului ’60 de biserici de lemn’, studenții de la arhitectură și cei de la arte plastic. Oare vocea acestora nu certifică valoarea bisericii de la Ur și? Ce argumente sau de ce criterii mai are nevoie Institutul Național al Patrimoniului pentru a consimți să includă în PNR, biserica din Ur și? ĂŽntr-un moment când apar lucrări de genul ‘Hido șica’ Revoluționarului, lucrările de calitate îndoielnică din sensurile giratorii și multe alte kitch-uri care înseamnă bani, nu găsim fonduri pentru a restaura una dintre cele mai frumoase bijuterii vâlcene? Ba mai mult, a intrat din nou în discuție megalomania ‘Catedrala Mântuirii Neamului’, pentru care punem pariu că se vor găsi fonduri.
VALD SOARE