Înălţarea Sfintei Cruci. Înălţarea Sfintei Cruci, cea mai veche dintre sărbătorile creştine, aduce aminte de patimile şi moartea Mântuitorului pe Golgota.
Ziua de 14 septembrie este considerată şi data ce vesteşte sfârşitul verii şi începutul toamnei. Calendarul popular consemnează aceasta zi şi sub alte denumiri, cum ar fi Cârstovul Viilor şi Ziua Şarpelui.
Ziua Crucii, aşa cum se numeşte sărbătoarea împărătească Înălţarea Sfintei Cruci în popor, este cinstită prin post şi praznice. Mulţi credinţioşi împlinesc postul negru pentru sănătatea familiei, pentru spor şi pentru bunăstarea gospodarilor.
De asemenea, în Ziua Crucii şerpii, înainte de a se retrage în ascunzătoarele lor secrete sub pământ se adunp mai mulţi la un loc, se încolăcesc şi după acest ritual ei “dau naştere “ unei pietre nestemate cu puteri magice. Piatra aceasta fermecată are puterea să vindece orice boală, dar poate să fie descoperită în locuri retrase numai de persoanele foarte religioase.
De Ziua Crucii se strâng ultimele plante de leac (boz, micşunele, mătrăgună, năvalnic), care sunt duse, împreună cu buchet de flori şi busuioc, la biserică, pentru a fi puse în jurul crucii şi a fi sfinţite. Plantele astfel sfinţite se păstrează apoi în casă, la icoane sau în alte locuri ferite, fiind folosite pentru vindecarea unor boli, dar şi la farmecele de dragoste.
Busuiocul sfinţit de Ziua Crucii se pune în vasele de apă ale păsărilor, pentru a le feri de boli, în lăutoarea fetelor, pentru a nu le cădea părul, şi la streşinile caselor, pentru a le feri de rele, în special de trăsnete.
Tot în această zi, în Bucovina se făceau acte ritualice cu scop apotropaic sau fertilizator. De pildă, oamenii atârnau în ramurile pomilor fără de rod cruci de busuioc sfinţit, crezând că astfel vor avea parte de recoltă bogată în toamna viitoare.
În Ziua Crucii nu se mănâncă usturoi, prune, nuci şi pepeni, deoarece aceste alimente se aseamănă cu forma crucii. În această zi se bat nucii şi se adună ramurile de alun.