1

Doi jandarmi vâlceni, într-o misiune diferită. Vor alerga într-un ultramaraton de 24 de ore pentru o cauză umanitară

Alin și Nicolae, angajați în cadrul Inspectoratului de jandarmi Județean Vâlcea, fac parte dintr-o echipă formată din oameni cu suflet mare, ce va alerga 24 de ore, într-un eveniment unic în lume, pentru a sprijini copiii speciali.

“Prin formatul competiției, dorim să scoatem în evidență forța oamenilor de a acționa ca un întreg și de a depăși împreună greutățile fizice și psihice”, ne-a comunicat Alin.

Evenimentul se va desfașura pe malul mării, pe data de 4 și 5 septembrie, în stațiunea Mamaia. Întregul concept are menirea de a promova dreptul la integrare în comunitate al persoanelor cu dizabilități. Sloganul competiției este simpu: “Tu donezi, eu alerg!”

“Km donați, vor fi parcurși cu sufletul și fiecare pas al meu va readuce zâmbetul, “pas cu pas”, pe chipul celor care au nevoie de noi!”, ne-a menționat Nicolae.

Felicitări, Alin și Nicolae! Vă dorim cât mai mulți kilometri! 




TRIST: Copiii care nu au ieşit niciodată din sat! World Vision organizează Școala de Vară

Copiii care nu au ieşit niciodată din sat: 8 din 10 copii din rural muncesc vara în gospodărie sau în afara ei. World Vision România organizează Şcoala de vară pentru peste 10.000 de copii

• 8 din 10 copii din mediul rural muncesc în gospodărie sau în afara ei în timpul verii.
• Fundația World Vision România organizează ediția 2021 a Școlii de Vară, la care vor lua parte 10.000 de copii și adolescenți din mediul rural.
• Activitățile cuprind atât zona de educaţie remedială, pentru recuperarea materiei pierdute, dar şi învăţare prin joacă şi dezvoltarea de abilități de viață independentă: tabere, excursii vocaţionale, ateliere, cercuri de artă, campanii de voluntariat.
• Totodată, World Vision România organizează o campanie de strângere de fonduri pentru a susține Şcoala de vară, care va dura până la finalul lunii august.

Bucureşti, 19 iulie 2021. În perioada verii, 8 din 10 copii din mediul rural muncesc în gospodărie sau în afara ei. Foarte mulţi copii din satele României nu au mers niciodată într-o vacanţă şi unii dintre ei chiar nu şi-au părăsit niciodată comunitatea. De asemenea, lunile de vară reprezintă un interval în care se instalează pierderi de învățare – un fenomen binecunoscut, care se întâlnește în toate țările și mediile sociale. Astfel, în această vacanţă de vară, peste 10.000 de copii și adolescenți din mediul rural vor participa la Școala de Vară organizată de Fundația World Vision România.
Şcoala de Vară presupune o serie de inițiative de educație remedială, precum şi educaţie nonformală, care combină învăţarea cu joaca pentru copii. Practic, pe lângă recuperarea materiei pierdute, Şcoala de Vară are o componentă importantă de petrecere a timpului liber şi dezvoltarea de abilități de viață independentă: excursii, drumeţii, tabere, ateliere practice, exerciții interactive, dezbateri, jocuri (de rol și nu numai), ateliere tematice orientate spre dezvoltarea abilităților de viață, de orientare în carieră, activități pentru dezvoltarea competențelor digitale, concursuri de creație, concursuri sportive, cercuri de arte, activități recreative în aer liber sau acțiuni de voluntariat precum campanii de ecologizare.

În acest an, Școala de Vară World Vision se desfășoară sub sloganul „O vară de povestit”, campania de strângere de fonduri fiind în prezent deschisă tuturor celor care doresc să ajute, prin donații online (https://bit.ly/3hGebcK)sau prin SMS (8864 cu textul SPERANTA – mesaj în valoare de 4 euro).
Copiii din satele româneşti suferă din cauza sărăciei
În România, lipsurile materiale în care copiii trăiesc se reflectă și în accesul lor la resurse educaționale: circa 40% dintre părinții din mediul rural cumpără mai puține rechizite și cărți pentru copii, pentru a face economii. În condițiile în care bibliotecile școlare și cel publice sunt subfinanțate și au fonduri de carte, uneori, foarte sărace, iar oportunitățile de petrecere a timpului liber sunt practic inexistente la sate, copiii de la țară sunt, astfel, privați de șansa de a-și trăi copilăria. Mai mult, potrivit datelor Eurostat, în România se înregistrează cea mai mică rată de participare la activități culturale sau sportive din UE (sub 30% din populația în vârstă de peste 16 ani, raportat la un interval de 12 luni).
„Școala de Vară este o inițiativă care răspunde unei nevoi universale a copiilor și se adresează elevilor de toate vârstele, de la clasa I până la a XII-a, care participă la programele noastre. Pentru cei 10.000 de copii care în aceste luni vor merge la Școala de Vară a Fundației World Vision, vor fi singurele zile în care se vor simți cu adevărat în vacanță. Unii dintre ei vor recupera materia pierdută, un pas obligatoriu pentru a nu rămâne în urmă și a merge mai departe la școală. Alții vor afla ce știu și pot să facă și își vor descoperi pasiuni nebănuite. Pentru toți, Școala de Vară înseamnă o șansă.”, explică Mihaela Nabăr, director executiv al Fundației World Vision România.
Dacă vreţi să îi ajutați pe copiii fără posibilităţi de la sate să aibă o „o vară de povestit”, puteți dona printr-un SMS la numărul 8864 cu textul SPERANTA (mesaj în valoare de 4 euro), sau prin pagina dedicatăhttps://bit.ly/3hGebcK a Fundației World Vision.
**
Despre World Vision România
World Vision România este o organizație care desfășoară programe de intervenție umanitară de urgență, dezvoltare și advocacy, punând în centrul activității sale bunăstarea copilului. Organizația se concentrează asupra muncii cu copiii, familiile și comunitățile, în scopul depășirii sărăciei și nedreptății. Fundația lucrează cu persoanele cele mai vulnerabile din lume, indiferent de religie, rasă, etnie sau gen.
World Vision România face parte din parteneriatul World Vision International, prezent în aproape 100 de țări din întreaga lume. În 30 de ani de prezență în România, am ajutat peste 500.000 de copii și adulți, în aproape 500 de comunități din 18 județe.
World Vision România crede în dreptul la șanse egale pentru copiii de la sate și de la orașși de aceea în comunitățile rurale unde este prezentă desfășoară programe de dezvoltare comunitară pe termen lung, cu focus pe educație și reducerea abandonului școlar, sănătate și protecția copilului, agricultură și dezvoltare rurală, angajament civic și creștin. Copiilor li se facilitează astfel accesul la condiții de viață mai bune prin dezvoltarea durabilă a comunității în care trăiesc. Prin proiectele noastre, ne concentrăm pe transformarea comunităților și a membrilor acestora pentru a realiza o viață împlinită pentru fiecare copil.
www.worldvision.ro
http://www.facebook.com/WorldVisionRomania




DAR DIN DAR”. Campania umanitară în memoria preotului Petre Vețeleanu

După ce ani de zile Preotul Petre Vețeleanu a întins o mână de ajutor copiilor orfani, vârstnicilor și tuturor celor aflați în suferință, iată că a venit momentul să întoarcem binele făcut, dăruind la rândul nostru, atât cât putem, pentru ca misiunea lui să nu se sfârșească odată cu încetarea sa din viață.

Prin această campanie se dorește sprijinirea activității Cantinei de Batrâni, copiii orfani adăpostiți în căsuțele Fundației ”Inimă pt Inimă” dar mai ales pe fiica lui, Rozalia, să își continue studiile la Universitatea Națională de Arte-București.

CONTUL PENTRU DONAȚII ESTE :
RO29RNCB0263067093010001
BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ (BCR)

Prima acțiune a campaniei este Concertul Caritabil susținut de elevii Școlii Private ”BELLMUSIC ATELIER” condusă de Prof. Irina Stratulat. Acest concert a fost gândit ca o ofrandă adusă grijii și iubirii dăruite necondiționat de către Părinte copiilor săraci, orfani, dezavantajați.

Concertul ”DIN SUFLET DE COPIL” se va desfășura MIERCURI, 14 iulie 2021, ora 17:00,
la Galeriile de Arte “Artex” din Rm. Vâlcea.




Părintele Veţeleanu s-a înălţat la Ceruri! Proiectele lui umanitare trebuie să continue

Preotul Petre Veţeleanu a fost condus pe ultimul drum în prima zi a Rusaliilor, duminică, 20 iunie a.c. Slujba de prohodire a părintelui Petre-Dinel Vețeleanu, preot evlavios, cu dragoste jertfelnică pentru Biserică și pentru semeni a fost săvărşită de Înaltpreasfințitului Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, alături de un numeros sobor de preoţi.
Plecarea dintre noi, atât de devreme, a păstorului de suflete, lasă un gol imes în sufletul celor care l-au cunoscut şi au lucrat îndeaproape cu el, dar mai ales în sufletul celor pe care i-a ajutat în decursul anilor. Parohia Ocnele Mari este acum mai săracă, însă părintele Veţeleanu a avut ajutoare de nădejde în preoţii tineri Bogdan Nistor şi Bogdan Brădeanu, care vor continua atât activitatea religioasă, cât şi munca caritabilă. Prea multe suflete depind de proiectele în derulare ale părintelui Veţeleanu.
Părintele orfanilor și al celor aflați în suferință, Petre Veţeleanu, avea întodeauna o vorbă bună şi o mângâiere care vindeca pentru cei în nevoie.

IPS Varsanufie despre preotul Petre Veţeleanu

Cuvântul Înaltpreasfințitului Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, la înmormântarea părintelui Petre-Dinel Vețeleanu a impresionat mulţimea adunată la căpătâiul părintelui.
„Pe părintele Petre nu îl vom mai întâlni slujind la Sfântul Altar, nici înconjurat de mulțimea copiilor cărora le-a așezat pe buze cuvântul „acasă” și le-a readus bucuria zâmbetului pe chip, ridicându-i din întunericul deznădejdii unor suferințe sfâșietoare. Nu îl vom mai întâlni în casele bătrânilor și ale celor aflați în suferință, cărora le oferea hrană zilnic, deopotrivă cu medicamente și îmbrăcăminte. Astăzi, inimile tuturor acelora cărora le-a descoperit iubirea lui Hristos, prin faptele sale, săvârșite cu atâta blândețe și bunătate, sunt cernite de durere pentru că inima părintelui a vibrat întotdeauna cu inimile lor. S-a făcut tuturor toate, până la ultima vibrare a trupului său rănit, necunoscând odihnă și nici așezând limită în iubirea față de semeni.

Părintele Petre a plecat la Domnul spre a se înfățișa înaintea Tronului Preasfintei Treimi în lumina faptelor sale cele bune pe care le-a săvârșit în cei 53 de ani. A văzut lumina zilei la data de 3 mai 1968 în casa evlavioșilor săi părinți Constantin și Elena, în comuna Lădești, o comunitate care păstra întru totul vie imaginea Patriarhului Justinian Marina, din apostolatul căruia și-a inspirat întreaga slujire. Pătruns cu adevărat de dorința de a oferi mângâiere celor ale căror inimi erau cuprinse de deznădejde și de tristețe, a fost călăuzit de duhul evanghelic al jertfelniciei atât în perioada studiilor la Facultățile de Teologie de la Sibiu și de la București, cât și în toată activitatea sa.

În anul 1993, la 24 iulie, s-a căsătorit cu tânăra Elena Daniela Stănciulescu, fiică de preot și nepoată a fericitului întru adormire Patriarh Justinian Marina, iar la 16 ianuarie 1994 a fost hirotonit preot pe seama Parohiei Intrarea în biserică a Maicii Domnului – Ocnele Mari. Și-a așezat începutul misiunii preoțești între recunoștința față de înaintași, vrednici mărturisitori ai Ortodoxiei în temnițele comuniste sau în lagărele de muncă, amintindu-i pe preotul Gheorghe Vețeleanu și pe poetul Vasile Militaru, și permanentul zbucium de a înțeleni poteca iubirii între sufletele enoriașilor săi dar, mai ales, în a-și deschide el însuși cale către copiii abandonați și către familii despărțite, spre a-i îmbrățișa cu dragoste creștină, a-i întări în credință, redându-le nădejdea de a merge mai departe prin încercările sinuoase al vieții.

Cu o spontaneitate uimitoare, lipsit de formalism și mereu jertfelnic, a oferit sprijin atât celor apropiați cât și celor de departe, scurtând timpul și spațiul prin faptele sale generoase. În anul 1996 a organizat o amplă colectă și, din fruntea unui convoi umanitar, a oferit materiale de construcții, hrană și îmbrăcăminte mai multor familii din Ardeal afectate de inundații. Și nu doar acolo a sprijinit, ci peste tot unde afla de suferința semenilor. După ce urgia s-a abătut și asupra localității Ocnele Mari, în anul 2001, atunci când casele a 200 de familii au fost înghițite de halta de steril, s-a așezat în mijlocul celor năpăstuiți ca un veritabil stâlp al nădejdii, pentru ca împreună, din groaza suferinței, să privească către cer și să zdrobească lanțurile deznădejdii. Centrul parohial a devenit pentru unii cantină, pentru alții casă, iar sufletul său a fost întărit să primească mărturisirile încărcate de teamă și disperare ale tuturor. Au fost zile și luni în care nu a cunoscut odihna decât atunci când era la limita extenuării fizice, iar timpul odihnei sale era în reazemul banchetei unei mașini care alerga să deschidă ușile și inimile reprezentanților autorităților, ori stând pe bănci sau pe scaune, așteptând să fie primit în diferite audiențe. I-a ajutat decisiv pe unii, a contribuit la construirea locuințelor pentru alții, însă jertfa sa a fost cunoscută de către toți.

Pentru copiii aflați în centrele de plasament, care în primii ani după 1989 încă respirau aerul unor spații în care afecțiunea se zdrobea de gratiile geamurilor și ale necredinței, părintele Petre a fost licăr de lumină și de nădejde.

Misiunea sa nu a fost întâmpinată doar cu admirație și susținere, ci a fost nevoit să răzbească printre spinii vicleniilor interesate, zdrobindu-și sufletul de obloanele necredinței și rănindu-și trupul cu o boală care l-a măcinat treptat, puțin câte puțin, până la momentul mutării sale la viața cea veșnică.

Mult prea insistent și chiar incomod pentru unii la început, privit cu suspiciune și lăsat să aștepte pe la porți, să privească peste garduri înalte în încercarea de a întrezări vreo mișcare a obloanelor trase din interior, a așteptat cu o răbdare sfântă să audă scrârțâitul și scrâșnetul unor porți care, parcă înțelenite, nici ele nu doreau să se deschidă pentru a-i înconjura cu dragoste pe cei din interior. A reușit însă. Timid la început, cu multă îndrăzneală mai apoi.

Câștigând încrederea celor din jur și devenind garant pentru buna implementare a unor proiecte sociale, împreună cu Fundația „Inimă pentru inimă” a construit case rezidențiale pentru copiii abandonați, a sprijinit reintegrarea unora dintre aceștia în familiile naturale, iar altora le-a schimbat în mod hotărâtor întreaga viața. Nu a pregetat să ceară ajutorul unor persoane sau instituții, lăsând deoparte orgolii personale și, întru totul smerit, arătându-se sfâșiat de neputința de a-i ajuta pe cei aflați în suferință. I s-au alăturat de-a lungul timpului personalități care au excelat în activitatea socială, instituții și fundații de caritate, oameni dornici să săvârșească bine. Mulți au venit și au plecat, însă părintele Petre a rămas la Ocnele Mari, un ținut binecuvântat cu zăcăminte de sare dar și un spațiu al suferinței pentru cei care, drept sau nedrept, au fost condamnați la muncă silnică aici. A coborât și el în adâncurile pământului pentru ca de acolo, din suferința caznelor vechilor ocnași, să vestească cu toată puterea sa Învierea Mântuitorului Hristos, ridicând pentru aceasta altar de închinare pe lespede de sare, pentru ca jertfa tuturor să fie binecuvântată de jertfa Mântuitorului Hristos.

A ctitorit în salină biserica închinată Sfintei Mucenițe Varvara și Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, a restaurat și înfrumusețat biserica parohială, s-a îngrijit de cimitir, a ridicat locuințe celor năpăstuiți, a construit Centrul de zi „Petria”, case rezidențiale, a organizat „Masa pe roți”, a oferit hrană și îmbrăcăminte, dar, cel mai important, a ctitorit sufletele a peste 1000 de copii care au avut șansa de a-l întâlni. Întru totul bucuros de realizările unora, întristat de eșecul altora, a avut puterea de a merge mai departe, chiar dacă boala îi măcina trupul. Sufletește, a fost ca o stâncă de care s-au zdrobit deznădejdea și suferința multora, însă ocrotind și ferindu-i de multe ispite pe cei mai mulți.

Iubitor de cultură, a organizat Festivalul de poezie Vasile Militaru, a organizat tabere internaționale de pictură, prilejuind publicului vâlcean întâlnirea cu mari artiști ai lumii.

I-a atras pe toți deopotrivă și pe fiecare în parte prin sinceritatea sa debordantă, prin felul său de a spune lucrurile în mod direct, fără ascunzișuri și vicleșuguri, pentru că așa era sufletul său.

Părintele Petre Dinel Vețeleanu merge acum acum la Domnul spre a-și afla odihnă în lăcașurile slavei, înfățișându-se Dreptului Judecător ca cel care a împlinit cuvântul Domnului: „Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine” (Matei XXV, 36). Însoțit de mulțimea faptelor sale cele bune și de rugăciunea celor pe care i-a așezat în comuniunea Mântuitorului Hristos, va auzi cuvântul Acestuia: „Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii” (Matei XXV, 34).

La acest ceas de vremelnică despărțire, rugăm pe Mântuitorul Hristos Cel înviat din morți să așeze sufletul său în lumina cea neînserată, iar doamnei preotese Elena-Daniela și fiicei Petria Rozalia, pe care a privit-o ca fiind darul lui Dumnezeu din căsuța cu îngeri, tuturor celor care l-au cunoscut și celor care au primit ajutor de la el, să reverse alinare sufletească și multă mângâiere.

Dumnezeu să-l odihnească cu drepții!

Veșnica lui pomenire!




Le-a „ajuns cuțitul la os”. Pensionarii ies vineri în stradă

Alianţa Europensionarilor din România şi Sindicatul Judeţean al Pensionarilor Vâlcea, membri fondatori ai Federaţiei Naţionale „Solidaritatea Pensionarilor din România” (FNSPR), organizează vineri, 11 iunie a.c., un miting de protest la Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, la Preşedinţia României şi la sediul central al Partidului Naţional Liberal.

Potrivit unui comunicat de presă al organizaţiei sindicale, la acţiunea de protest sunt aşteptate maximum 100 de persoane iar evenimentul se va derula sub titulatura „Stopaţi deprecierea alarmantă a nivelului de trai al pensionarilor, aflat în prezent sub limita subzistenţei pentru un număr mare de pensionari”.

Sindicaliştii solicită, printre altele, solidaritate cu pensionarii din România acuzând nerespectarea de către guvernanţi a legii promulgate de către preşedintele României cu privire la creşterea punctului de pensie şi încălcarea flagrantă a legii promulgate de către şeful statului privind indexarea pensiilor cu rata de creştere a inflaţiei şi 50% din creşterea salariului mediu brut pe economie.

De asemenea, FNSPR precizează că se pronunţă ferm „împotriva programului de austeritate severă introdus de Guvernul Cîţu, program ce va duce la o sărăcire aspră a populaţiei în general şi a pensionarilor în special”.

În plus, protestul de vineri vizează şi lipsa de implicare a Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale privind primirea FNSPR în Consiliul Naţional al Persoanelor Vârstnice (CNPV).

Acţiunea de protest va avea loc după următorul program: între orele 11:00 – 12:00 în faţa Ministerului Muncii; între orele 13:00 – 14:00 la Preşedinţia României – perimetrul statuii Leul; între orele 15:00 – 16:00 la sediul central al Partidului Naţional Liberal.




Destăinuiri despre adopție: BĂIEŢELUL RUPT DIN SOARE

Şi povestea noastră a început tot cu „ a fost odată ca niciodată doi tineri care şi-au dorit să se căsătorească şi să aibă doi copii frumoşi şi sănătoşi….”
Doar că de abia depăşisem etapa căsătoriei şi la momentul în care aşteptam de vreo 3-4 ani să apară primul nostru copil, am aflat că sunt anumite probleme medicale şi, fără o intervenție chirurgicală şi mult – mult noroc, eu nu pot rămâne însărcinată. La acel moment, am avut o discuţie cu soţul meu despre perspectiva de a adopta un copil, moment în care el a spus ceva de genul: „iartă-mă, dar nici măcar nu mă pot gândi la asta, hai să vedem cum decurg lucrurile cu tine în plan medical, şi mai discutăm…..să fiu sincer, nu cred că aş putea iubi vreodată un copil care nu să fie din sângele meu”.
Şi norocul ne-a surâs: după aproape 2 ani de la această discuţie, a venit pe lume primul nostru copil, o fetiţă minunată, A. Viaţa şi-a continuat drumul alert, iar în 2015 ne-am simţit cei mai norocoşi oameni din lume când am rămas din nou însărcinată… însă nu a fost să fie, sarcina s-a oprit din evoluţie în primul trimestru.
Urmare a investigaţiilor ulterioare (ce au durat aproape 2 ani, pentru că am vrut să cunosc opiniile mai multor doctori, de diverse specialităţi), am aflat că o a doua sarcină nu îmi este recomandată.
Aveam deja un copil frumos şi sănătos, noi eram bine, realizaţi profesional, şi cumva mi s-a strecurat în creier ideea: asta este, dacă nu se poate, nu se poate, important e că am reuşit să o avem şi pe A., deşi chiar şi în cazul ei doctorii fuseseră rezervaţi.
Numai că la un moment dat, când A. avea 4-5 ani a început cu întrebările „eu de ce nu am un frăţior?” şi „îmi doresc un frăţior!”.
Şi atunci am reluat discuţia despre adopţie: am stabilit să obţinem atestatul de adoptator şi vedem pe urmă ce va fi ( orice s-ar spune, există un Destin!).
Documentele pentru dosarul de adoptatori le-am obţinut relativ repede, circa 2 saptămâni, şi asta în condiţiile în care a trebuit să le întocmim şi pentru mama mea (care locuieşte cu noi) şi pentru fetiţa noastră (deci bănuiesc că pentru 2 tineri care locuiesc singuri, timpul ar fi şi mai scurt).
Cursurile şi evaluările realizate în scurt timp după depunerea dosarului împreună cu specialişti ai Direcţiei de Protecţie a Copilului eu una le-am considerat (şi le consider) foarte instructive; mai mult, evaluările şi discuţiile cu doamna psiholog ne-au ajutat cumva să ne îmbunătăţim şi relaţia noastră ca şi cuplu, precum şi să verbalizăm temerile noastre cele mai ascunse (oare o să putem iubi un copil diferit genetic la fel ca pe copilul nostru natural?, o să putem iubi/accepta un copil cu o uşoară întârziere în dezvoltare/vorbire/mers etc.?, o să putem accepta un copil de etnie rromă?, ultima fiind o întrebare mult mai întâlnită decât am crezut, de exemplu).
Dar am obţinut atestatul… şi peste câteva luni am fost sunaţi de la Direcţie să mergem să vedem un băieţel, de fapt procedural vorbind, să vedem poza unui băieţel de 5 ani cu care intrasem în potrivire, urmând să decidem dacă dorim să continuăm potrivirea (adică să îl vedem şi fizic).
Însă acest telefon a venit pentru mine într-un moment nepotrivit (ratasem un examen care ar fi însemnat mult pentru cariera profesională şi pentru care mă pregătisem ani buni) şi nu mă simţeam psihic, şi nici fizic foarte bine (din cauza oboselii şi a stresului, trecusem la mustaţă peste un icter mecanic)… aşa că am vorbit cu soţul meu şi am stabilit să mergem la direcţie să spunem NU.
Şi am ajuns: a intrat doamna R. în birou, ne-a spus „avem un băieţel de un an şi 2 luni care a intrat în potrivire cu dvs., avem 2 poze cu el şi câteva informaţii despre mama lui..” şi ne-a prezentat poza: iar de pe întregul monitor ne zâmbea EL – o minune de băieţel, care ne-a mişcat atât sufletul încât ne-am întors unul spre altul (eram singuri acum) şi fără nimic altceva, fără nicio discuţie, am spus DA.
Acum, când analizez lucrurile mai detaşat, tot nu pot să spun cum s-a ivit acel impuls care în 10 secunde ne-a făcut să spunem da, după ce acasă discutasem cateva zile şi decisesem să spunem nu, dar există – după cum am spus mai sus- o soartă, un destin…

Doar că mai aveam de trecut un hop – ca să spun aşa: la momentul la care avusesem o discuţie pe tema asta cu fetiţa noastră (avea acum 6 ani) şi îi menţionasem că dorim să adoptăm un frăţior, nu a reacţionat foarte bine (a plâns şi a spus că vrea un frăţior, doar dacă este din burtica mamei ei). Am fost contrariaţi: susţinuse 2-3 ani de zile că vrea un frăţior şi acum, când îl găsisem, nu îl mai vrea? Dacă am făcut o greşeală?
M-am întors la ce am învăţat la cursuri şi cu ocazia participării la diverse activităţi cu fetiţa mea la grădiniţa cu predare în sistem Waldorf: copiilor le este mai uşor să asimileze faptele/ întâmplările dacă le sunt explicate pe înţelesul lor, sub forma unor poveşti cu personaje cunoscute etc.
Aşa că am reluat discuţia cu fetiţa mea şi am legat totul de o poveste de la grădiniţă: despre bebeluşi care se joacă cu o minge de aur din împărăţia Cerului, iar părinţii îi aşteaptă pe Pământ, iar atunci când copilaşului îi cade mingea de aur, părinţii o prind şi astfel ajunge copilaşul la ei, doar că eu am adăugat că, la momentul căderii mingiuţei, s-a pornit o furtună, iar aceasta a ajuns din greşeală (ca şi bebeluşul) la altă femeie, dar autorităţile ne-au ajutat şi acum am reuşit să îl găsim pe frăţiorul ei aşteptat.. Şi atunci ea a a zis: haide mami să mergem să îl aducem acasă !!
Restul e….istorie.
Vreau doar să mai spun că, la prima întâlnire cu băieţelul nostru, era un soare frumos de vară, iar el a venit în braţele soţului meu, eu mă uitam la ei şi razele îi făceau părul blond să strălucească şi m-am gândit imediat : „tu eşti băieţelul nostru rupt din soare!”
Iar acum, după aproape 2 ani, tuturor ni se pare că nu a existat niciodată o altă viaţă, în afară de viaţa cu el alături de noi toţi, famila extinsă: părinţi, surioară, buni, unchiul, mătuşa, un verişor… toată senzaţia internă este că a fost dintotdeauna la noi, cu noi, al nostru !
Concluzia mea este: că da, poţi iubi un copil pe care nu l-ai purtat în burtica ta la fel ca pe cel născut natural, pentru că îl porţi în inimă !




Cutia cu Zâmbete – Iepurașul, Zurlica, Albă ca Zăpadă și Minnie au ajuns la cei 100 de copii speciali de la Copăcelu

Pentru cei 100 de copii speciali care învață la Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă Băbeni, spațiul de la Copăcelu, bucuria specifica Sarbatorilor de Paste este mai intensa, gratie actiunii realizate de Fundația Orpheus din Râmnicu Vâlcea.
Cu ajutorul partenerilor, sponsorilor si mai ales al unor vâlceni cu suflet mare care au jucat rolul Iepurasului de Paste, oferind cadouri pentru acești copiii minunați, a fost organizată în data de 29 aprilie 2021 o petrecere inedită îm cadrul campaniei umanitare Cutia cu zâmbete – Iepurașul trebuie să vină pentru toți copii.
Evenimentul a presupus astfel atat distractie, joaca si alte surprize pentru copii, cat si partea de daruri, care sa le arate celor mici ca macar unele dorinte se pot indeplini.
“Sper din tot sufletul ca această campanie să devină o tradiție. Le mulțumesc tuturor celor care au donat. Prin această petrecere de Paște, am dorit sa oferim pe de o parte timp de calitate (o zi de neuitat, intr-un cadru plin de zambete si bucurie), iar pe de alta parte cadouri in sine, caci orice copil isi doreste sa primeasca jucarii, dulciuri si nu numai. Vreau să experimentăm cât mai mult iubirea, empatia și generozitatea, iar Sărbătorile Pascale și Iepurașul ne oferă acest prilej”, a spus Magda Popescu, reprezentant fundația Orpheus.
Jocuri în spiritul Sărbătorilor de Paște și multe alte surprize i-au încântat pe copii, care au fost vedetele zilei, fiecare în centrul atenției, cu o mulțime de voluntari.
”Mulțumiri speciale Iepurașului de Paște (Sabina Boiștean), Zurlicăi (Gabriela Cruceru), Albei ca Zăpada (Alexandra Popescu) și lui Minnie (Cătălina Sima), Happy Place Events – Mihaela Mihai.
Copiii au primit cadouri personalizate, pentru că aceste cutii cu zâmbete au fost, de fapt, oferite de vâlceni, persoane care au aflat despre campanie pe pagina de Facebook a sufletului acestei campanii, Magda Popescu, si care si-au exprimat intentia de a fi “Iepuras” pentru unul sau mai multi copii. S-a ținut cont de vârsta fiecărui copil, iar “iepurasii” au putut selecta cadouri cu siguranta apreciate de cei mici.




SurprisING – fonduri europene pentru educația practică din inginerie

Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020
Axa prioritară 6: „Educație și competențe”
Titlu proiect: „Stagii unificate de practică pentru studenții din inginerie” – SurprisING
Cod SMIS proiect: POCU/626/6/13/ /133192
Beneficiar: Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați (UDJG)
Partener: Confederația Națională pentru Antreprenoriat Feminin (CONAF)

Comunicat de presă

SurprisING fonduri europene pentru educația practică din inginerie

Proiectul Pactul Pentru Muncă (PPM) continuă într-o formă menită să susțină implementarea măsurilor de stimulare a pieței forței de muncă identificate de-a lungul celor doi ani de dezbateri cu mediul de afaceri. În acest context, luni, 26 aprilie 2021, la Galați, a fost lansat proiectul „Stagii unificate de practică pentru studenții din inginerie” – SurprisING, proiect cofinanțat din Programul Operațional Capital Uman 2014-2020, cu o valoare totală de 4.059.003 lei. Durata de implementare a proiectului: 24 luni, în perioada 12.04.2021 – 11.04.2023. Partenerii proiectului sunt Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați (UDJG) și Confederația Națională pentru Antreprenoriat Feminin (CONAF).

Obiectivul principal al proiectului este creșterea oportunităților de inserție pe piața muncii și a relevanței pregătirii practice pentru 245 de studenți și masteranzi printr-un program integrat de orientare, consiliere în carieră și stagii de practică organizate în companii din sectoarele economice cu potențial competitiv identificate conform SNC și domeniile de specializare inteligentă conform SNCDI, care să asigure inserția pe piața muncii a cel puțin 86 studenți sau absolvenți. Printre obiectivele specifice ale proiectului se numără și dezvoltarea a 50 de parteneriate cu potențiali angajatori relevanți din sectoarele economice cu potențial competitiv.

“Acest proiect este o încununare a unui efort de peste doi ani pe care l-am depus pentru a susține studenții Universității „Dunărea de Jos” din Galați (UDJG) din domeniul ingineresc, în dezvoltarea abilităților tehnice și pentru realizarea unor stagii de practică în companiile din regiunea de Sud-Est. Domeniul tehnic este unul plin de creație și inovație, iar odată cu dezvoltarea tehnologiilor moderne de fabricație, aplicațiile practice din acest domeniu au devenit tot mai interesante și captivante. Atragerea studenților către științele tehnice și creșterea oportunităților de angajare este obiectivul primordial al preocupării consorțiului în implementarea proiectului. Totodată, participarea la sesiunile de consiliere, de orientare în carieră și la stagiile de practică prevăzute a fi desfășurate în proiect vor contribui la facilitarea inserției pe piața muncii a studenților și absolvenților și dobândirea de abilități practice în concordanță cu cerințele angajatorilor din domeniul ingineriei”, este de părere dna șef. lucr. univ. dr. ing. Carmen Cătălina Rusu, manager de proiect și cadru didactic al Facultății de Inginerie din Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați.

Cristina Chiriac, președinte CONAF și coordonator partener al proiectului SurprisING, a declarat: „Consider că această colaborare este extrem de fructuoasă pentru CONAF dar și pentru mediul de afaceri din România. Prin astfel de proiecte demonstrăm că putem să creăm o punte durabilă între mediul de afaceri și cel academic în vederea identificării de soluții optime la provocările din economia reală. Dacă acum un an de zile militam pentru echilibrarea forței de muncă din România prin proiectul Pactul pentru Muncă, astăzi, noi demonstrăm că înaintea modificării cadrului legislativ, mediul de afaceri cu mediul universitar pot crea modele de succes. SurprisING este un proiect pilot, multiplicat la scară națională, născut în urma dezbaterilor inițiate de CONAF în ultimii doi ani și structurate pe identificarea de soluții. Ne propunem să gândim strategii de dezvoltare pe termen mediu și lung, menite să atragă fonduri europene cu ajutorul cărora să contribuim la flexibilizarea pieței muncii și la livrarea de forță de muncă specializată în domenii de interes pentru angajatori.”

Avantajele pe care un astfel de proiect le aduce deopotrivă angajatorilor și studenților: primii vor beneficia de competențe practice ale studenților/ masteranzilor în concordanță cu cerințele companiei, dar și cu întreg mediul de afaceri, iar cei din urmă pot să își găsească un loc de muncă înainte de terminarea studiilor.

„Ceea ce mă interesează cel mai mult este să avem o generație pregătită pentru așteptările mediului de afaceri și astfel să construim, să dezvoltăm și să fim competitivi nu doar la nivel național, cât și la nivel european și chiar internațional. Astfel, nu doar că venim în ajutorul antreprenorilor, ci creăm o punte de legătură între medul universitar și mediul de afaceri”, a concluzionat Cristina Chiriac.

Date despre proiect:
Proiectul este cofinanțat de Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020, Axa prioritară 6. „Educație și Competențe”, Obiectiv specific 6.13 Creșterea numărului absolvenților de învățământ terțiar universitar și non-universitar care își găsesc un loc de muncă urmare a accesului la activități de învățare/ cercetare/ inovare la un potențial loc de muncă, cu accent pe sectoarele economice cu potențial competitiv identificate conform SNC și domeniile de specializare inteligentă conform SNCDI.

Echipa de elaborare a proiectului a fost coordonată de doamna Rodica Lupu, membru al Boardului CONAF, fondatorul companiei de consultanță în inovare și finanțare Loop Operations. În cei 13 ani de afaceri europene în administraţia centrală și în proiecte internaționale, doamna Rodica Lupu este responsabilă de atragerea a peste 80 de milioane de euro din fonduri nerambursabile pentru clienţi şi parteneri, dar și de inițierea și derularea unor proiecte cu impact național sau regional.

PACTUL PENTRU MUNCĂ reprezintă o inițiativă demarată în anul 2019 de către Confederația Națională pentru Antreprenoriat Feminin (CONAF) împreună cu Federația Patronală Petrol și Gaze (FPPG). Din anul 2020 s-a alăturat, în calitate de partener strategic, Confederația Patronală CONCORDIA. Ulterior, pe parcursul proiectului s-au alăturat Confederația Patronală din Industria Română (CONPIROM), Asociația Națională a Antreprenorilor (ANAA), Asociația pentru Dezvoltarea Antreprenoriatului Autohton (ADAA), Camera de Comerț și Industrie Româno – Germană, Academia de Studii Economice din București (ASE), Universitatea București și CA Magda Volonciu și Asociații.




Eusebiu Predonescu, îngerul „copiilor fără copilărie din Vâlcea”

Reporter: Ne poti explica de unde a aparut dorinta voluntarilor Asociatiei Copii fara copilarie de a ajuta copiii orfani, abandonati, saraci sau bolnavi din judetul Valcea?
Eusebiu Predonescu: Totul a pornit de la faptul ca ne pasa, ca nu putem ignora suferinta din jur, din revolta neputintei de mai mult, poate!
N-am putea spune ca a fost un obiectiv infiintarea unei Asociatii. Ea a venit ca urmare a dorintei noastre de a ajunge la cat mai multi copii aflati in nevoi si de-a oferi o baza financiara legala activitatii noastre.

Rep.: Cum ajutati concret un copil fara copilarie?
E.P.: Exact asa cum procedezi cu propriul copil, hranindu-l, imbracandu-l, dandu-i sansa la educatie, sprijinindu-l si ajutandu-l cu tot ce este necesar sa depaseasca nivelul la care se situeaza prin nastere.
Ajutorul este punctual, specific nevoilor fiecaruia dar, cert este ca nu lasam niciodata un copil cu nevoi in urma noastra!
Pentru noi nu este un job! Este un pariu cu viata! Iar noi punem in joc iubirea pentru Oameni!

Rep.: De ce calitati are nevoie un voluntar pentru a fi inrolat in asociatia dumneavoastra?
E.P.: Sa simta nevoia celor din jur si sa vrea sa ajute, pentru ca, de putut, putem cu totii!
Voluntarii, ca in orice alt context, sunt persoane cu suflet care aleg sa ne dea o mana de ajutor in tot ceea ce facem, de la ecologizarea zonelor, la munca la depozit, pana la insotirea pe teren si aportul direct la strangerea de fonduri/produse sau ceea ce presupune constructia de locuinte!
Cu totii suntem voluntari in povestea aceasta doar ca unii dintre noi nu renuntam! Mergem mai departe oricat ar fi de greu!

Rep.: Printre voluntarii vostri se regasesc si copii fara copilarie?
E.P.: Da. Ei au constientizat faptul ca un ajutor venit la momentul oportun poate salva vieti si acum sunt exemple pentru copiii fara copilarie de varsta lor. Incurajam aceste gesturi pentru ca, pe termen lung, ele creeaza maniere de actiune, de viata!

Rep.: Va desfasurati activitatea neintrerupt de 2 ani si ati vazut multe cazuri! Ce va poate ajuta sa va dezvoltati?
E.P.: Ne-am dori sprijin din partea autoritatilor si constientizarea oamenilor, nu pentru usurinta actiunilor noastre ci pentru optimizarea lor! Sunt atat de multi copii aflati in nevoi incat, uneori, pur si simplu, nu mai stim cum s-o scoatem la capat!

Rep.: Ce obstacole ati intalnit in lupta cu saracia si boala celor mici?
E.P.: Nepasarea oamenilor si a autoritatilor, lipsa fondurilor si lipsa sustinerilor eficiente pe termen lung, uneori din mediul familial, lipsa de cultura…

Rep.: Ostacolele intalinite va motiveaza suplimentar sau va fac sa dezarmati?
E.P.: Nu obstacolele intalnite ne motiveaza! Stim unde traim si cu ce se duce lupta. Ne motiveaza privirile acelor copii care te privesc ca pe ultima lor sansa la normalitate, uneori la viata!
Asta naste dorinta de a gasi solutii! Iar noi stim foarte bine ca Dumnezeu lucreaza prin oameni!

Rep.: Ce simtiti cand strangeti in brate un copil fara copilarie?
E.P.: Recunostinta! Aproape de fiecare data, oricat de mult ii ajuti, tot ei au mai mult de oferit! Pleci cu sufletul plin de bucurie ca ai reusit sa le redai zambetul si, in acelasi timp, esti zob pentru ca intelegi ca niciun copil n-ar trebui sa testeze suferinta.

Rep.: Ce va impresioneaza cel mai mult in lupta ce o duce un copil fara copilarie cu saracia?
E.P.: Asumarea! Ei nu se zbat, nu acuza, nu tipa dupa alta soarta! Pur si simplu, si-o asuma cu o maturitate greu de exprimat in cuvinte!

Rep.: Ce indemn aveti pentru valceni?

E.P.: Fiti Oameni!
Nu inchideti ochii in fata anormalului, a suferintei, a indolentei! Ele nu dispar in momentul in care pasiti in bula voastra de comfort!
Dincolo de vietile noastre puse la punct este atata suferinta, atata mizerie….
Trebuie, impreuna, sa depasim mentalitatea conform careia ceea ce nu ne atinge personal, nu ne priveste! Este viitorul nostru si al copiilor nostri in joc, daca vreti! Este menirea noastra, nu doar de crestini ci de simplii oameni, sa facem bine!

Rep.: Reciclarea selectiva in folosul copiilor fara copilarie din judetul Valcea este un concept nou pentru valceni. Cum reusiti sa-i motivati sa recicleze?
E.P.: Chiar daca reciclarea selectiva este mai nou reglementata, valcenii, in mare parte sunt oameni civilizati care-si doresc un mediu sanatos. Incercam sa-i constientizam ca putinul lor si, uneori, ceea ce ei arunca, poate insemna mult pentru acesti copii.
Este dificil sa ajunga la noi la depozite aceste materiale insa, speram ca oamenii sa inteleaga si sa devina dispusi in a face acest mic efort care, sustinut de cat mai multi, poate deveni eficient.
Valcenii sunt motivati de rezultatele obținute de asociatia noastra si isi doresc sa ne urmeze exemplul.
Prin reciclare selectiva poti schima destine si asta vad valcenii zilnic in postarile noastre pe diferite retele de socializare.
Legatura directa dintre rezultatele reciclarii selective si sustinerea copiilor fara copilarie determina valcenii din mediul rural sau urban sa se implice in reciclare.

Rep.: Unde va pot gasi valcenii pentru a va sustine?
E.P.: Va asteptam sa treceti pragul depozitului nostru situat la adresa din Gib Mihaescu, langa Casa Matei si cu reciclabile in Piata Simian sau la numarul de telefon 0771546791, pe grupurile Facebook Asociatia „Copii fara Copilarie din judetul Valcea” si „Reciclam eficient pentru a ajuta copiii fara copilarie”.

Donatii se pot face in contul
Asociatiei „Copii fara copilarie din judetul Valcea,
deschise la Banca Transilvania:
1. IBAN RON: RO68BTRLRONCRT0574892601
2. IBAN EUR: RO18BTRLEURCRT0574892601
Cod SWIFT BTRLRO22

– a consemnat, Sonia Iorga, voluntar




Pensulele potrivite pentru machiaj: ce sunt și cum le alegem?

Se crede că doar profesioniștii au nevoie de pensule pentru machiaj. Acest lucru nu este în întregime adevărat. Nu este dificil să le folosiți, trebuie doar să înțelegeți care dintre ele ar trebui puse în trusa cosmetică și cum să le îngrijiți corespunzător.

Pensulele facilitează aplicarea produselor cosmetice. Și atunci când alegeți instrumentele, nu este necesar să aveți cunoștințe speciale și să intrați în detalii. Vă vom spune ce sunt pensulele de machiaj și cum să le folosiți în general.

După tipul de asamblare

Chiar dacă nu ați cumpărat niciodată pensule, probabil că le veți găsi în geanta dvs. cosmetică: de regulă, acestea (sau aplicatoarele) sunt incluse în set cu produsul cosmetic.

Pensulele sunt împărțite în două tipuri: tăiate și încrustate.

Primele se întâlnesc cel mai adesea în cutii cu produse de diferite mărci. Pentru producția lor, firele sunt colectate într-o grămadă și tăiate într-o anumită formă (depinde de scop). Dar utilizarea lor nu este foarte plăcută: datorită tăieturii tăioase, acestea se dovedesc a fi dure și înțepătoare, zgârie atât suprafața pielii, cât și suprafața produsului. Al doilea tip – pensule de tipare, sunt colectate manual, firele sunt potrivite cu capete naturale (netăiate) – se obține un contur de margine moale și o tranziție lină de la o lungime la alta. Aceste perii sunt foarte moi și delicate.

După tipul de fire

Pensulele pot fi sintetice și naturale. Avantajele celor artificiale abundă: sunt multifuncționale, hipoalergenice, potrivite pentru vegani și sunt, de asemenea, mult mai ieftine decât cele naturale. Și, deși părul sintetic are o grosime identică cu părul natural, structura lor este încă diferită.Cu toate acestea, producătorii produc pensule machiaj sintetice de înaltă calitate. Prin urmare, este mai bine să selectați instrumentele în funcție de texturile pe care le utilizați. De exemplu, o pensulă sintetică este excelentă pentru aplicarea fondului de ten, corector, ruj și fard pentru sprâncene. Cele naturale sunt potrivite pentru pudră și fard de ochi.

După destinație

Este aproape imposibil să enumerăm toate pensulele care există astăzi. Make-up artiștii înșiși recunosc că din numeroasele pensule care se află în arsenalul lor, folosesc maximum zece.

Printre principalele tipuri de pensule se remarca: 

– Pentru fond de ten. De regulă, este realizat din fire artificiale, care vă permit să colectați cantitatea potrivită de produs și să o aplicați uniform.

– Pentru fard de obraz, bronz și luminator. Puteți achiziționa câte una  pentru fiecare produs, dar nu este neapărat: toate aceste texturi pot fi aplicate cu o singură pensulă. Principalul lucru este să nu uitați să o curățați după utilizarea fiecărui produs.

– Pentru pudră. Aplicarea produsului cu o pensulă moale este mai puțin traumatică decât utilizarea unui burete. În plus, cele care vin cu pudra presată vă vor ajuta să vă corectați machiajul în timpul zilei, dar nu vor fi potrivite pentru utilizare completă.

– Pentru concealer. Ar trebui să fie densă, dar nu rigidă. Acest lucru este important, deoarece adesea este folosită sub ochi, iar pielea de acolo este extrem de sensibilă. Cel mai bine este să alegeți o pensulă cu o margine ușor teșită, aceasta va aplica produsul în locuri greu accesibile, cum ar fi colțul interior al ochiului și aripile nasului.

– Pentru aplicarea fardurilor. Un aplicator plat dintr-o paletă nu este potrivit pentru machiajul ochilor de înaltă calitate, dar o perie plată este destul de bună.

– Pentru sprâncene. Adesea, producătorii produc aplicatoare pentru sprâncene pe două fețe: pe de o parte, o perie scurtă teșită, pe de altă parte, o perie pentru pieptănarea firelor de păr.

Nu este complicat să ne formăm baza proprie de pensule. Și nici nu este necesar, după cum am menționat să cumpărăm foarte multe accesorii pentru a realiza un make-up, dar, cu siguranță fără ele este imposibil.