1

Cum a dispărut un partid liberal

” braț la braț, un creștin și un evreu traversând o epocă 

Titlul de mai sus sănu contrarieze, nu e vorba de Partidul Comunist și nici de Ana Pauker, Iosif Chisinevschi sau Leonte Răutu, ci de un partid românesc, democrat, liberal, condus de un lider român, creștin: profesorul universitar Petre Ghiată. Acesta devenise președintele grupului „H” din Partidul Liberal, După uciderea de că tre legionari a fostului lider, Victor Iamandi, ministru al Justiției. Deputat liberal, Petre Gheată, a fost mulți ani subsecretar de Stat la Președinția Consiliului de Miniștri și vicepreședintele ultimei Camere a Deputaților, până în 1937, când Parlamentul a fost desființat de Regele Carol al II-lea, în momentul instaurării dictaturii regale. Pe lista Partidului Popular Românesc la alegerile din 1946, între primii 12 candidați (Ion Ghiată, tatăl lui Petre Ghiată, fostul prefect de Ilfov, Petre Ghiată, Grigore Racoviceanu, George Rădulescu, Georgeta Gunea, Petre Jinga, Eugen Kirkulescu, Dumitru Marinescu, Natalia Rotaru, George Zaharescu, Ion Scântee), pe locul doi, se aflăși numele avocatului evreu Valentin Saxone.

Creștinul Ghiatăîi salveazăviața evreului Saxone

Petre Ghiatăși Saxone erau prieteni, familiile se vizitau reciproc, copiii se jucau împreună. În ianuarie 1941, când legionarii au spart casa evreului, Saxone și familia sa au scă pat cu viață, refugiindu-se în casa lui Petre Ghiată(o fermăsituatăla 10 km de București). În septembrie 1944, imediat După doborârea mareșalului Ion Antonescu, Petre Ghiată, ajutat de câțiva liberali, între care și Valentin Saxone, a purces la înființarea Partidului Popular Îărănesc, care ulterior își va schimba numele în Partidul Popular Românesc, ca sănu se confunde cu Partidul Social Românesc condus de Mihai Râlea sau cu Partidul Național Îărănesc al lui Iuliu Maniu și Ion Mihalache. Râlea a încercat să-l convingăpe Petre Ghiatăsăfuzioneze cu „Frontul Plugarilor” condus de Petru Groza, dar el a refuzat considerând organizația lui Groza o „anticamerăa Partidului Comunist.” Petre Ghiatăfusese președintele unei grupări influente care a părăsit Partidul Național Liberal, în 1937, protestând astfel împotriva intenției fruntașului liberal Gheorghe Tătărăscu de a se alia dictaturii regelui Carol al II-lea. Petre Ghiatăa scris, cu acel prilej, o carte intitulată”Valori conducă toare”, în care îl zugrăvea pe Tătărăscu într-o luminădefavorabilă.

„Mâncă torii liberale” sub pecetea secerii și ciocanului

Tătărăscu, care devenise omul de paie al comuniștilor, a făcut tot ce era posibil ca partidul liberal al lui Ghiatăsănu figureze în viitorul Parlament. Și a reușit. Totuși, temându-se de creșterea influenței lui Dinu Brătianu, președintele Partidului Național Liberal, Tătărăscu și fracțiunea sa liberalădisidentăi-au propus lui Petre Ghiatăfuziunea, promițându-i postul de ministru al Finanțelor în noul guvern. Ghiatăa refuzat și a rămas în afara combinațiilor guvernamentale. Tătărăscu nu va uita afrontul.

În colimatorul represiunii Securității

După instaurarea puterii comuniste în 1948, Tătărăscu nu a întreprins nimic să-și salveze foștii colegi de partid, care aproape toți au devenit șomeri sau au fost nevoiți săfacă munci umilitoare. Mulți dintre ei au fost mai târziu arestați, condamnați la ani grei de temniță. Întregul nucleu de conducere al Partidului Popular Românesc intrase în colimatorul mașinăriei represive a Securității. Petre Gheată, ca să-și ferească fetița de vârstășcolarăde prigoane politice, a divorțat de soție. Divorțul apărea motivat, deoarece la întoarcerea lui Ghiatăde pe front, își adusese o rusoaică , cu care trăise în anii războiului la Odessa și cu care a avut, la București, o fată. Vreme de opt ani, Petre Ghiatăa trăit ascuns, fiind arestat abia în august 1956, când vizitându-l pe prietenul său, istoricul literar Șerban Cioculescu, casa acestuia fiind supravegheată, a fost arestat și anchetat trei luni în subteranele închisorii Malmaison. Valentin Saxone a pus în funcțiune relațiile sale masonice (omul fusese unul dintre maeștrii Masoneriei) și mai ales relațiile pe care le avea cu avocatul evreu Sache Davidescu, fost colonel, șef pe țară al Secției Judiciare a Miliției. Miracolul a avut loc: După șase luni de detenție și anchete groaznice, Petre Ghiatăa fost eliberat. Fericire de scurtădurată, pentru că din 1958 a reînceput în România o nouăvânătoare politică și Petre Ghiatăa fost din nou arestat. Valentin Saxone, în calitate de avocat al soției arestatului, i-a adresat imediat un memoriu ștabului comunist Emil Bodnăraș. Câteva zile mai târziu, Valentin Saxone a fost și el arestat. Legat la ochi, a fost transportat cu o mașinăla fostul Arsenal al Armatei, transformat în închisoare pentru anchetele Securității. Compania din celulăera pestrițăși într-un fel mirobolanta: Saxone împărțea priciurile cu avocatul Negrescu, implementat acolo ca turnător, cu bătrânul Sevianu, tatăl maiorului de miliție Gugu Sevianu, unul din autorii „Jafului sionist” asupra Băncii Naționale din cartierul Giulești, care va fi ulterior judecat și împușcat, mai era acolo și Alexandru Constant, fost ministru al Propagandei în guvernul legionar Antonescu-Horia Sima, un alt pat era ocupat de dr. Șerban Milcoveanu, fost mare comandant legionar și ministru de Interne, care părăsise în anul 1941 Mișcarea Legionarărefuzând săparticipe la Rebeliune. La un moment dat, i-a avut „colegi” de celulăpe celebrul istoric literar Vladimir Streinu, (condamnat la 7 ani de închisoare. În lotul care îi cuprindea și pe regizoarea Marieta Sadova, scriitorul Păstorel Teodoreanu și omul de culturăevreu Nicolae Steinhardt, care s-a creștinat în închisoare și a devenit, După eliberare, Părintele Nicolaie de la Mânăstirea Rohia), pe ziaristul evreu Alex. Leontescu, pe fostul ministru de Justiție liberal Alex. Bentoiu (tatăl compozitorului Pascal Bentoiu), istoricul Cernavodeanu, profesorul Constantin Tomescu, ministru în guvernul extremist Goga-Cuza, avocatul Nicolae Penescu. Tot lotul (Petre Ghiată, Valentin Saxone, Nusu Narinescu, Niculae Săndulescu, Barbu Herășescu – tatăl, Constantin Herășescu – fiul, Barbu Angelescu, Eugen Demetrescu, Gheorghe Popescu, Sașa Lupescu, Constantin Nicolau și ziaristul Gheorghiu) a fost condamnat la ani grei de închisoare (între 10 și 20 de ani) și trimis la închisoarea Jilava. Saxone l-a întrebat acolo pe Ghiată: „Cum ai putut confirma că ai înființat un partid creștin-democrat care urma sărăstoarne regimul comunist?” Ghiatăi-a răspuns: „Am fost bătut crunt și atunci i-am spus anchetatorului: scrie dumneata ce vrei și eu iscă lesc”. Averile tuturor condamnaților au fost confiscate. Nicolae Săndulescu, Sașa Lupescu și ziaristul Gheorghiu au murit în închisoare. Unul dintre gardieni, Ungureanu, avansat plutonier drept recompensăpentru bestialitatea sa, obișnuia să-l întrebe în fiecare dimineațăpe câte un deținut: „N-ai murit încă ? Cât ne mai rămâi dator?” Ca și cum, cu fiecare zi, supraviețuirea consumădin bugetul țării. În ianuarie 1964, porțile Jilavei s-au deschis și deținuții au fost văzuți fugind care-încotro. Foștii deținuți au fost nevoiți săcerșească de la trecă tori bănuți să-și cumpere bilete de tren. În 1965, la vârsta de 62 de ani, Valentin Saxone și soția sa au ajuns în Israel, unde se afla fiica lor, pictorița Liana Saxone-Horodi. Nu a mai profesat avocatura, dar a fost activ în organizațiile emigranților originari din România, în presa de limba românăși în lumea masonică . În secret, își scria memoriile, descoperite de fiica sa, După moartea lui (decembrie 1984). Ele au fost tipărite în 2004 la București, de editura „Viitorul Românesc” sub titlul „Speranțe în întuneric”. Manăcerească pentru cercetătorii vieții politice românești interbelice și ai primilor ani ai comunismului românesc.

N.R.: „P.N.L. – Tătărăscu”, aripăruptădin trupul liberal la sfârșitul anului ’44, cu un rol ponderator și de oarecare echilibru în guvernul Groza, prin concesiile făcute, prin miopia și duplicitatea în guvernarea respectivă, dar, mai ales prin eșecul diplomatic din timpul Conferinței de pace (februarie 1947), reprezintăun caz tragic în împlinirea unui destin politic românesc.

 




Cum a dispărut un partid liberal

” braț la braț, un creștin și un evreu traversând o epocă 

Titlul de mai sus sănu contrarieze, nu e vorba de Partidul Comunist și nici de Ana Pauker, Iosif Chisinevschi sau Leonte Răutu, ci de un partid românesc, democrat, liberal, condus de un lider român, creștin: profesorul universitar Petre Ghiată. Acesta devenise președintele grupului „H” din Partidul Liberal, După uciderea de că tre legionari a fostului lider, Victor Iamandi, ministru al Justiției. Deputat liberal, Petre Gheată, a fost mulți ani subsecretar de Stat la Președinția Consiliului de Miniștri și vicepreședintele ultimei Camere a Deputaților, până în 1937, când Parlamentul a fost desființat de Regele Carol al II-lea, în momentul instaurării dictaturii regale. Pe lista Partidului Popular Românesc la alegerile din 1946, între primii 12 candidați (Ion Ghiată, tatăl lui Petre Ghiată, fostul prefect de Ilfov, Petre Ghiată, Grigore Racoviceanu, George Rădulescu, Georgeta Gunea, Petre Jinga, Eugen Kirkulescu, Dumitru Marinescu, Natalia Rotaru, George Zaharescu, Ion Scântee), pe locul doi, se aflăși numele avocatului evreu Valentin Saxone.

Creștinul Ghiatăîi salveazăviața evreului Saxone

Petre Ghiatăși Saxone erau prieteni, familiile se vizitau reciproc, copiii se jucau împreună. În ianuarie 1941, când legionarii au spart casa evreului, Saxone și familia sa au scă pat cu viață, refugiindu-se în casa lui Petre Ghiată(o fermăsituatăla 10 km de București). În septembrie 1944, imediat După doborârea mareșalului Ion Antonescu, Petre Ghiată, ajutat de câțiva liberali, între care și Valentin Saxone, a purces la înființarea Partidului Popular Îărănesc, care ulterior își va schimba numele în Partidul Popular Românesc, ca sănu se confunde cu Partidul Social Românesc condus de Mihai Râlea sau cu Partidul Național Îărănesc al lui Iuliu Maniu și Ion Mihalache. Râlea a încercat să-l convingăpe Petre Ghiatăsăfuzioneze cu „Frontul Plugarilor” condus de Petru Groza, dar el a refuzat considerând organizația lui Groza o „anticamerăa Partidului Comunist.” Petre Ghiatăfusese președintele unei grupări influente care a părăsit Partidul Național Liberal, în 1937, protestând astfel împotriva intenției fruntașului liberal Gheorghe Tătărăscu de a se alia dictaturii regelui Carol al II-lea. Petre Ghiatăa scris, cu acel prilej, o carte intitulată”Valori conducă toare”, în care îl zugrăvea pe Tătărăscu într-o luminădefavorabilă.

„Mâncă torii liberale” sub pecetea secerii și ciocanului

Tătărăscu, care devenise omul de paie al comuniștilor, a făcut tot ce era posibil ca partidul liberal al lui Ghiatăsănu figureze în viitorul Parlament. Și a reușit. Totuși, temându-se de creșterea influenței lui Dinu Brătianu, președintele Partidului Național Liberal, Tătărăscu și fracțiunea sa liberalădisidentăi-au propus lui Petre Ghiatăfuziunea, promițându-i postul de ministru al Finanțelor în noul guvern. Ghiatăa refuzat și a rămas în afara combinațiilor guvernamentale. Tătărăscu nu va uita afrontul.

În colimatorul represiunii Securității

După instaurarea puterii comuniste în 1948, Tătărăscu nu a întreprins nimic să-și salveze foștii colegi de partid, care aproape toți au devenit șomeri sau au fost nevoiți săfacă munci umilitoare. Mulți dintre ei au fost mai târziu arestați, condamnați la ani grei de temniță. Întregul nucleu de conducere al Partidului Popular Românesc intrase în colimatorul mașinăriei represive a Securității. Petre Gheată, ca să-și ferească fetița de vârstășcolarăde prigoane politice, a divorțat de soție. Divorțul apărea motivat, deoarece la întoarcerea lui Ghiatăde pe front, își adusese o rusoaică , cu care trăise în anii războiului la Odessa și cu care a avut, la București, o fată. Vreme de opt ani, Petre Ghiatăa trăit ascuns, fiind arestat abia în august 1956, când vizitându-l pe prietenul său, istoricul literar Șerban Cioculescu, casa acestuia fiind supravegheată, a fost arestat și anchetat trei luni în subteranele închisorii Malmaison. Valentin Saxone a pus în funcțiune relațiile sale masonice (omul fusese unul dintre maeștrii Masoneriei) și mai ales relațiile pe care le avea cu avocatul evreu Sache Davidescu, fost colonel, șef pe țară al Secției Judiciare a Miliției. Miracolul a avut loc: După șase luni de detenție și anchete groaznice, Petre Ghiatăa fost eliberat. Fericire de scurtădurată, pentru că din 1958 a reînceput în România o nouăvânătoare politică și Petre Ghiatăa fost din nou arestat. Valentin Saxone, în calitate de avocat al soției arestatului, i-a adresat imediat un memoriu ștabului comunist Emil Bodnăraș. Câteva zile mai târziu, Valentin Saxone a fost și el arestat. Legat la ochi, a fost transportat cu o mașinăla fostul Arsenal al Armatei, transformat în închisoare pentru anchetele Securității. Compania din celulăera pestrițăși într-un fel mirobolanta: Saxone împărțea priciurile cu avocatul Negrescu, implementat acolo ca turnător, cu bătrânul Sevianu, tatăl maiorului de miliție Gugu Sevianu, unul din autorii „Jafului sionist” asupra Băncii Naționale din cartierul Giulești, care va fi ulterior judecat și împușcat, mai era acolo și Alexandru Constant, fost ministru al Propagandei în guvernul legionar Antonescu-Horia Sima, un alt pat era ocupat de dr. Șerban Milcoveanu, fost mare comandant legionar și ministru de Interne, care părăsise în anul 1941 Mișcarea Legionarărefuzând săparticipe la Rebeliune. La un moment dat, i-a avut „colegi” de celulăpe celebrul istoric literar Vladimir Streinu, (condamnat la 7 ani de închisoare. În lotul care îi cuprindea și pe regizoarea Marieta Sadova, scriitorul Păstorel Teodoreanu și omul de culturăevreu Nicolae Steinhardt, care s-a creștinat în închisoare și a devenit, După eliberare, Părintele Nicolaie de la Mânăstirea Rohia), pe ziaristul evreu Alex. Leontescu, pe fostul ministru de Justiție liberal Alex. Bentoiu (tatăl compozitorului Pascal Bentoiu), istoricul Cernavodeanu, profesorul Constantin Tomescu, ministru în guvernul extremist Goga-Cuza, avocatul Nicolae Penescu. Tot lotul (Petre Ghiată, Valentin Saxone, Nusu Narinescu, Niculae Săndulescu, Barbu Herășescu – tatăl, Constantin Herășescu – fiul, Barbu Angelescu, Eugen Demetrescu, Gheorghe Popescu, Sașa Lupescu, Constantin Nicolau și ziaristul Gheorghiu) a fost condamnat la ani grei de închisoare (între 10 și 20 de ani) și trimis la închisoarea Jilava. Saxone l-a întrebat acolo pe Ghiată: „Cum ai putut confirma că ai înființat un partid creștin-democrat care urma sărăstoarne regimul comunist?” Ghiatăi-a răspuns: „Am fost bătut crunt și atunci i-am spus anchetatorului: scrie dumneata ce vrei și eu iscă lesc”. Averile tuturor condamnaților au fost confiscate. Nicolae Săndulescu, Sașa Lupescu și ziaristul Gheorghiu au murit în închisoare. Unul dintre gardieni, Ungureanu, avansat plutonier drept recompensăpentru bestialitatea sa, obișnuia să-l întrebe în fiecare dimineațăpe câte un deținut: „N-ai murit încă ? Cât ne mai rămâi dator?” Ca și cum, cu fiecare zi, supraviețuirea consumădin bugetul țării. În ianuarie 1964, porțile Jilavei s-au deschis și deținuții au fost văzuți fugind care-încotro. Foștii deținuți au fost nevoiți săcerșească de la trecă tori bănuți să-și cumpere bilete de tren. În 1965, la vârsta de 62 de ani, Valentin Saxone și soția sa au ajuns în Israel, unde se afla fiica lor, pictorița Liana Saxone-Horodi. Nu a mai profesat avocatura, dar a fost activ în organizațiile emigranților originari din România, în presa de limba românăși în lumea masonică . În secret, își scria memoriile, descoperite de fiica sa, După moartea lui (decembrie 1984). Ele au fost tipărite în 2004 la București, de editura „Viitorul Românesc” sub titlul „Speranțe în întuneric”. Manăcerească pentru cercetătorii vieții politice românești interbelice și ai primilor ani ai comunismului românesc.

N.R.: „P.N.L. – Tătărăscu”, aripăruptădin trupul liberal la sfârșitul anului ’44, cu un rol ponderator și de oarecare echilibru în guvernul Groza, prin concesiile făcute, prin miopia și duplicitatea în guvernarea respectivă, dar, mai ales prin eșecul diplomatic din timpul Conferinței de pace (februarie 1947), reprezintăun caz tragic în împlinirea unui destin politic românesc.

 




„PROSTĂNACUL”, TÂLHAR LA DRUMUL MARE

Mircea Geoană(în complicitate cu alți înalți politicieni din arcul pesedisto-liberal: Radu Stroe, Ilie Morega – protectorul ex-comisarului penal Constantin Codiță- și Mihai Voicu, toți de la PNL, alături de Vasile Lupu – ex-PNÎCD și Istvan Toke – UDMR) este învinuit de punerea la cale și săvârșirea celei mai șocante operațiuni de jaf din istoria României. El a luat „cu japca”, în numele unor solicitanți decedați de zeci de ani, întregi lanțuri muntoase din județele Alba, Gorj, Sibiu și Vâlcea.

„Alianța liberal-pesedistă” a pus mâna pe „20.000 de hectare de păduri și goluri alpine din patru județe”, urmând ca în viitorul apropiat, dacă Geoanăar fi ajuns la cârma României, să-și întindătentaculele infracționale și în celelalte zone muntoase ale țării.

Geoană(împreunăcu Ilie Morega și apoi cu celelalte personaje incriminate) a devenit membru al Consiliului de Administrație al Obștii Banca Gilortul Novaci, o asociație constituităilegal, din „cenușa” unei obști interbelice. În anul 2005, Mircea Geoană, ajutat de Ilie Morega, președintele PNL Gorj, prin avocatul Ioan Bogdan Tudor, solicitau Ministerului Justiției „dovada disponibilității denumirii Obștea Banca Gilortul Novaci” pentru o asociație pe care doreau s-o înființeze la nivelul județului Gorj. Reprezentanții ministerului, cu suspectăpromptitudine, au acordat imediat denumirea cerutăde Geoană, deși adevărata Obște (cea rezultatădin fuziunea celor două înființate în anii 1903-1907) nu a fost desființată, nici După colectivizare și nici până în ziua de azi, ea funcționând legal sub denumirea de SCC ConsumCoop Novaci, și fiind formată, în totalitate, din urmașii reali ai membrilor fondatori ai Cooperativei B.P. Gilortul. ( ) Obștea Banca Gilortul, „prin reprezentant legal GeoanăMircea Dan”, în calitate de vânzător, vinde numiților Ella Parcione, Fabricio Misane, Iulio Marco și Alfredo Marco, cinci, trei și respectiv 2,5 hectare stâncă în Sibiu, Vâlcea și Gorj, contra sumei totale de 670 milioane euro. Într-unul dintre dosarele grele de la DIICOT, existăcâteva acte care i-au amuzat, în ciuda megainfracțiunii marca Geoană, până și pe procurorii de caz: actele de vânzare-cumpărare sunt însoțite de cadastru. Doar în mintea netedăa lui Mircea Geoanăse puteau întocmi acte cadastrale la stânci, râpe, pietroaie și bolovanii muntoși. Dincolo de aspectul ilar al „problemei”, din investigațiile Expresului de Sud, dar și cu ajutorul anchetatorilor, al ambasadei Italiei la București, al Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România am mai descoperit încă o infracțiune a lui Mircea Geoanăîn acest caz: cei patru italieni NU EXISTĂ. La fel cum inexistent este și „notarul” Ioan Bărzuț. (continuarea, în primul număr de După 1 ianuarie)” Andrei Bacalu

 




„PROSTĂNACUL”, TÂLHAR LA DRUMUL MARE

Mircea Geoană(în complicitate cu alți înalți politicieni din arcul pesedisto-liberal: Radu Stroe, Ilie Morega – protectorul ex-comisarului penal Constantin Codiță- și Mihai Voicu, toți de la PNL, alături de Vasile Lupu – ex-PNÎCD și Istvan Toke – UDMR) este învinuit de punerea la cale și săvârșirea celei mai șocante operațiuni de jaf din istoria României. El a luat „cu japca”, în numele unor solicitanți decedați de zeci de ani, întregi lanțuri muntoase din județele Alba, Gorj, Sibiu și Vâlcea.

„Alianța liberal-pesedistă” a pus mâna pe „20.000 de hectare de păduri și goluri alpine din patru județe”, urmând ca în viitorul apropiat, dacă Geoanăar fi ajuns la cârma României, să-și întindătentaculele infracționale și în celelalte zone muntoase ale țării.

Geoană(împreunăcu Ilie Morega și apoi cu celelalte personaje incriminate) a devenit membru al Consiliului de Administrație al Obștii Banca Gilortul Novaci, o asociație constituităilegal, din „cenușa” unei obști interbelice. În anul 2005, Mircea Geoană, ajutat de Ilie Morega, președintele PNL Gorj, prin avocatul Ioan Bogdan Tudor, solicitau Ministerului Justiției „dovada disponibilității denumirii Obștea Banca Gilortul Novaci” pentru o asociație pe care doreau s-o înființeze la nivelul județului Gorj. Reprezentanții ministerului, cu suspectăpromptitudine, au acordat imediat denumirea cerutăde Geoană, deși adevărata Obște (cea rezultatădin fuziunea celor două înființate în anii 1903-1907) nu a fost desființată, nici După colectivizare și nici până în ziua de azi, ea funcționând legal sub denumirea de SCC ConsumCoop Novaci, și fiind formată, în totalitate, din urmașii reali ai membrilor fondatori ai Cooperativei B.P. Gilortul. ( ) Obștea Banca Gilortul, „prin reprezentant legal GeoanăMircea Dan”, în calitate de vânzător, vinde numiților Ella Parcione, Fabricio Misane, Iulio Marco și Alfredo Marco, cinci, trei și respectiv 2,5 hectare stâncă în Sibiu, Vâlcea și Gorj, contra sumei totale de 670 milioane euro. Într-unul dintre dosarele grele de la DIICOT, existăcâteva acte care i-au amuzat, în ciuda megainfracțiunii marca Geoană, până și pe procurorii de caz: actele de vânzare-cumpărare sunt însoțite de cadastru. Doar în mintea netedăa lui Mircea Geoanăse puteau întocmi acte cadastrale la stânci, râpe, pietroaie și bolovanii muntoși. Dincolo de aspectul ilar al „problemei”, din investigațiile Expresului de Sud, dar și cu ajutorul anchetatorilor, al ambasadei Italiei la București, al Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România am mai descoperit încă o infracțiune a lui Mircea Geoanăîn acest caz: cei patru italieni NU EXISTĂ. La fel cum inexistent este și „notarul” Ioan Bărzuț. (continuarea, în primul număr de După 1 ianuarie)” Andrei Bacalu

 




L-au făcut de râs pe Geoană

 Ana Birchal și Mircea Stănescu – băiatul lui SRS

Înregistrarea îl aratăpe candidatul și președintele PSD, Mircea Geoană, în timp ce primea bani în schimbul unui „loc eligibil” pe liste PSD la alegeri. „Eu am aici 5.000 de euro, contribuția mea la campanie. Văajutăpe dumneavoastrăacum, dar asta e contribuția mea în pregătirea unui loc eligibil”, spune o persoanăcare nu se vede în imagini. Degeaba liderii PSD care s-au tot preumblat pe la televiziuni au încercat fie săbagatelizeze filmulețul (sau suma), fie au sărit săafirme că e un trucaj. Geoanăs-a făcut din nou de râs. Orice face, orice zice de la o vreme încoace acest Bulăal pesedeului, care a inspirat atâtea bancuri în ultima vreme, se face de râs. L-a dezamăgit pe ta-su, pe mă-sa, pe Mihaela, pe Putin, Medvedev, Iohannis, Antonescu, Vadim, Becali, Marko, Voiculescu, Vîntu, Patriciu, Voiculescu plus miile de ziariști, ciutaci și securiști ai mogulilor și ai Antenelor, Realității, TVR, GRU, KGB, SRI etc.

Micul asistat, eternul luzăr, micul ginere, micul cumnat însă va avea de decontat curând factura tuturor celor pe care i-a făcut de râs. O să-l cam doarăpoponețul în rostogolirea pe toboganul deja pus la picioarele sale.

 




L-au făcut de râs pe Geoană

 Ana Birchal și Mircea Stănescu – băiatul lui SRS

Înregistrarea îl aratăpe candidatul și președintele PSD, Mircea Geoană, în timp ce primea bani în schimbul unui „loc eligibil” pe liste PSD la alegeri. „Eu am aici 5.000 de euro, contribuția mea la campanie. Văajutăpe dumneavoastrăacum, dar asta e contribuția mea în pregătirea unui loc eligibil”, spune o persoanăcare nu se vede în imagini. Degeaba liderii PSD care s-au tot preumblat pe la televiziuni au încercat fie săbagatelizeze filmulețul (sau suma), fie au sărit săafirme că e un trucaj. Geoanăs-a făcut din nou de râs. Orice face, orice zice de la o vreme încoace acest Bulăal pesedeului, care a inspirat atâtea bancuri în ultima vreme, se face de râs. L-a dezamăgit pe ta-su, pe mă-sa, pe Mihaela, pe Putin, Medvedev, Iohannis, Antonescu, Vadim, Becali, Marko, Voiculescu, Vîntu, Patriciu, Voiculescu plus miile de ziariști, ciutaci și securiști ai mogulilor și ai Antenelor, Realității, TVR, GRU, KGB, SRI etc.

Micul asistat, eternul luzăr, micul ginere, micul cumnat însă va avea de decontat curând factura tuturor celor pe care i-a făcut de râs. O să-l cam doarăpoponețul în rostogolirea pe toboganul deja pus la picioarele sale.

 




Justiția nu face legea, ci o aplică

 Potrivit Constituției,

Normal 0 21

” nu se poate face justiție, în România secolului XXI, cu oameni aparținând trecutului comunist, promovați înainte de ’89, pe criterii politice

Magistrații își clameazăindependența, dar ce înseamnă cu adevărat independența magistraților? În nici un caz n-ar trebui săînsemne autoguvernare, deși exact asta se întâmplă. Judecă torii se comportăca un fel de stat în stat. Își clameazăegalitatea cu celelalte puteri, dar se plasează, de fapt, deasupra lor, ca un fel de supraputere. Ei sunt cei care încalcă prerogativa puterii executive de a stabili salariile în sistemul bugetar, legea care le interzice săfacă grevă, precum și Constituția care garanteazăaccesul orică rui român la actul de justiție. În accepțiunea magistraților separarea puterilor stăîn salarii? Faptul că un parlamentar sau un ministru pot fi judecați de puterea judecă torească înseamnă că este încă lcatăindependența puterii judecă torești sau a celei executive? Dacă judecă torii au dreptul să-și stabilească singuri salariile, atunci și miniștrii pot cere săse judece singuri.

Scandalul din Justiție Continuă . Câțiva magistrați guralivi, ce pretind că reprezintăJustiția românească , afirmăcă acesta este în pragul falimentului. Protestul judecă torilor și blocarea sistemului de justiție dărâmă, ca un domino, aproape toate instituțiile statului și domeniile de activitate. Procesele aflate pe rol au fost amânate cu excepția celor urgente și stabilite de protestatari. Cum de s-a ajuns aici? Lanțul de măsuri pompieristice luate în sistemul de justiție După 1989 a dus la crearea unui sistem mafiot care, în loc săînlesnească accesul cetățeanului la justiție, a creat o castăde privilegiați incompetenți și corupți care nu răspund în fața nimănui pentru faptele lor. Acum, judecă torii au blocat statul Român și submineazăeconomia națională. Protestul lor este ilegal. Nimeni nu este mai presus de LEGE (art. 16 alin. 2 Constituția Românie), fie că este persoanăfizică , fie că este persoanăjuridică .

Dictatura de clan

Asistăm la o dictaturăde clan. De 20 de ani, autoritățile judecă torești nu judecă hoții României. Judecă torii noștri s-au dedulcit la avantaje și au participat la Caritasuri sau alte „jocuri”, împreunăcu politicieni și alte persoane din instituțiile statului, pentru a se îmbogății cu prioritate, obținând sume de bani pe seama celorlalți cetățeni. Este inadmisibil într-un stat de drept, ca o putere a statului, respectiv cea judecă torescă , a treia cum prevede Constituția României că , în cadrul unei democrații constituționale, sănu poatăfi controlatăde nimeni. Cele trei puteri se controleazăîn cerc închis, una pe cealaltă, iar Președintele mediază. Cetățenii și poporul controleazătoate cele trei puteri, prin celelalte. Judecă torii sunt mai întâi cetățeni ai României și apoi cei ce ocupăo anumităfuncție în stat. Ei nu sunt de pe altăplanetă. Primeazădeținerea cetățeniei, nu cea a funcției. Astfel conform art. 16 din Constituție, cetățenii sunt egali în fața legii, fără privilegii și fără discriminări. Deci și judecă torii, în calitate de cetățeni, au aceleași drepturi și obligații privind greva, protestul etc.

Săjudece corect!

Salariul minim și cel maxim în România se stabilește conform unui procent rațional și în concordanță, cu plus valoarea obținutăde economia națională, la suta de lei introdusăîn circuitul economic. Nu se poate aloca nimănui mai mult decât poate obține economia țării respective. Judecă torii nemulțumiți săplece în Germania sau unde vor, dacă vor salarii europene. Să-i angajeze celelalte țări europene. Nu li se cere judecă torilor români decât săjudece corect, să-i intereseze ce s-a furat de 20 de ani de zile din țară și, din acele furturi recuperate, săsolicite procente și sporuri de risc sau de naturăpsihică . Ei nu au condamnat nici un mare delapidator al României, din contră, le dau drumul sau îi favorizeazăpentru motive pe care și Europa le cunoaște.

Propuneri

Singura soluție de ieșire din această crizăacutăde sistem este:

1. Săse dea o ordonanțăde urgențăprivind introducerea stării de necesitate în Justiție și suspendarea pe o perioadă de trei ani a inamovibilității judecă torilor

2. Săfie verificate dosarele CNSAS ale tuturor magistraților și săfie eliminați din sistem toți cei cu trecut dubios

3. Săfie pensionați toți cei care îndeplinesc condițiile de pensionare
4. Săfie aduse echipe de experți în drept din UE și săfie trecuți toți magistrații printr-un examen de competență.

5. Magistrații sătreacă un examen de probitate morală, prin supunerea lor unui vot de încredere al comunității locale în care trăiesc

6. Săse dea o lege prin care aceeași comunitate localăsăpoatărevoca prin vot

7. CSM-ul și ICCJ săfie aleși pe o perioadă de 5 ani prin vot direct al întregii mase a magistraților

8. Săse facă un control al averilor magistraților și săfie obligatorie publicarea tuturor declarațiilor de avere pe site-ul Ministerului Justiției

9. Săse introducă Legea răspunderii magistraților pentru malpraxis (însoțităde crearea unui sistem de asigurări corespunzător)

10. Introducerea sistemului anglo-saxon de Curte cu jurii, ca măsurăde asigurare anticorupție.

11. Aplicarea actualei grile de salarizare fără alte sporuri și stabilirea unei corelații directe între PIB-ul realizat și baza de salarizare din exercițiul bugetar următor. În acest mod se eliminăpretențiile absurde în perioade de crizăși se asigurăo creștere sănătoasăa veniturilor în funcție de gradul de dezvoltare a țării

12. Toți participanții la protestul magistraților sănu fie redistribuiți pe perioada protestelor

13. Săse mărească numărul de locuri la facultățile de drept și gradul de exigențăla examenele de licență.

14. Săfie promovați magistrații tineri pe bazăde examene stricte de competență

15. Săse facă , de că tre comisii supervizate de CSM, evaluări periodice ale activității tuturor magistraților cu publicarea raporturilor de evaluare pe site-ul ministerului
O săfie greu. Foarte greu. Dar, După părerea multora, este singura soluție pentru asanarea grupului care cangreneazăJustiția Română!

 




Justiția nu face legea, ci o aplică

 Potrivit Constituției,

Normal 0 21

” nu se poate face justiție, în România secolului XXI, cu oameni aparținând trecutului comunist, promovați înainte de ’89, pe criterii politice

Magistrații își clameazăindependența, dar ce înseamnă cu adevărat independența magistraților? În nici un caz n-ar trebui săînsemne autoguvernare, deși exact asta se întâmplă. Judecă torii se comportăca un fel de stat în stat. Își clameazăegalitatea cu celelalte puteri, dar se plasează, de fapt, deasupra lor, ca un fel de supraputere. Ei sunt cei care încalcă prerogativa puterii executive de a stabili salariile în sistemul bugetar, legea care le interzice săfacă grevă, precum și Constituția care garanteazăaccesul orică rui român la actul de justiție. În accepțiunea magistraților separarea puterilor stăîn salarii? Faptul că un parlamentar sau un ministru pot fi judecați de puterea judecă torească înseamnă că este încă lcatăindependența puterii judecă torești sau a celei executive? Dacă judecă torii au dreptul să-și stabilească singuri salariile, atunci și miniștrii pot cere săse judece singuri.

Scandalul din Justiție Continuă . Câțiva magistrați guralivi, ce pretind că reprezintăJustiția românească , afirmăcă acesta este în pragul falimentului. Protestul judecă torilor și blocarea sistemului de justiție dărâmă, ca un domino, aproape toate instituțiile statului și domeniile de activitate. Procesele aflate pe rol au fost amânate cu excepția celor urgente și stabilite de protestatari. Cum de s-a ajuns aici? Lanțul de măsuri pompieristice luate în sistemul de justiție După 1989 a dus la crearea unui sistem mafiot care, în loc săînlesnească accesul cetățeanului la justiție, a creat o castăde privilegiați incompetenți și corupți care nu răspund în fața nimănui pentru faptele lor. Acum, judecă torii au blocat statul Român și submineazăeconomia națională. Protestul lor este ilegal. Nimeni nu este mai presus de LEGE (art. 16 alin. 2 Constituția Românie), fie că este persoanăfizică , fie că este persoanăjuridică .

Dictatura de clan

Asistăm la o dictaturăde clan. De 20 de ani, autoritățile judecă torești nu judecă hoții României. Judecă torii noștri s-au dedulcit la avantaje și au participat la Caritasuri sau alte „jocuri”, împreunăcu politicieni și alte persoane din instituțiile statului, pentru a se îmbogății cu prioritate, obținând sume de bani pe seama celorlalți cetățeni. Este inadmisibil într-un stat de drept, ca o putere a statului, respectiv cea judecă torescă , a treia cum prevede Constituția României că , în cadrul unei democrații constituționale, sănu poatăfi controlatăde nimeni. Cele trei puteri se controleazăîn cerc închis, una pe cealaltă, iar Președintele mediază. Cetățenii și poporul controleazătoate cele trei puteri, prin celelalte. Judecă torii sunt mai întâi cetățeni ai României și apoi cei ce ocupăo anumităfuncție în stat. Ei nu sunt de pe altăplanetă. Primeazădeținerea cetățeniei, nu cea a funcției. Astfel conform art. 16 din Constituție, cetățenii sunt egali în fața legii, fără privilegii și fără discriminări. Deci și judecă torii, în calitate de cetățeni, au aceleași drepturi și obligații privind greva, protestul etc.

Săjudece corect!

Salariul minim și cel maxim în România se stabilește conform unui procent rațional și în concordanță, cu plus valoarea obținutăde economia națională, la suta de lei introdusăîn circuitul economic. Nu se poate aloca nimănui mai mult decât poate obține economia țării respective. Judecă torii nemulțumiți săplece în Germania sau unde vor, dacă vor salarii europene. Să-i angajeze celelalte țări europene. Nu li se cere judecă torilor români decât săjudece corect, să-i intereseze ce s-a furat de 20 de ani de zile din țară și, din acele furturi recuperate, săsolicite procente și sporuri de risc sau de naturăpsihică . Ei nu au condamnat nici un mare delapidator al României, din contră, le dau drumul sau îi favorizeazăpentru motive pe care și Europa le cunoaște.

Propuneri

Singura soluție de ieșire din această crizăacutăde sistem este:

1. Săse dea o ordonanțăde urgențăprivind introducerea stării de necesitate în Justiție și suspendarea pe o perioadă de trei ani a inamovibilității judecă torilor

2. Săfie verificate dosarele CNSAS ale tuturor magistraților și săfie eliminați din sistem toți cei cu trecut dubios

3. Săfie pensionați toți cei care îndeplinesc condițiile de pensionare
4. Săfie aduse echipe de experți în drept din UE și săfie trecuți toți magistrații printr-un examen de competență.

5. Magistrații sătreacă un examen de probitate morală, prin supunerea lor unui vot de încredere al comunității locale în care trăiesc

6. Săse dea o lege prin care aceeași comunitate localăsăpoatărevoca prin vot

7. CSM-ul și ICCJ săfie aleși pe o perioadă de 5 ani prin vot direct al întregii mase a magistraților

8. Săse facă un control al averilor magistraților și săfie obligatorie publicarea tuturor declarațiilor de avere pe site-ul Ministerului Justiției

9. Săse introducă Legea răspunderii magistraților pentru malpraxis (însoțităde crearea unui sistem de asigurări corespunzător)

10. Introducerea sistemului anglo-saxon de Curte cu jurii, ca măsurăde asigurare anticorupție.

11. Aplicarea actualei grile de salarizare fără alte sporuri și stabilirea unei corelații directe între PIB-ul realizat și baza de salarizare din exercițiul bugetar următor. În acest mod se eliminăpretențiile absurde în perioade de crizăși se asigurăo creștere sănătoasăa veniturilor în funcție de gradul de dezvoltare a țării

12. Toți participanții la protestul magistraților sănu fie redistribuiți pe perioada protestelor

13. Săse mărească numărul de locuri la facultățile de drept și gradul de exigențăla examenele de licență.

14. Săfie promovați magistrații tineri pe bazăde examene stricte de competență

15. Săse facă , de că tre comisii supervizate de CSM, evaluări periodice ale activității tuturor magistraților cu publicarea raporturilor de evaluare pe site-ul ministerului
O săfie greu. Foarte greu. Dar, După părerea multora, este singura soluție pentru asanarea grupului care cangreneazăJustiția Română!

 




23 August, fosta zi naționalăa României comuniste

Motto: „Viața se trăiește în prezent cu privire spre viitor, dar trecutul te ajutăsăînțelegi mai bine prezentul și viitorul.”

23 august 1944 este o zi controversatădin punctul de vedere al semnificației politice. Este un eveniment politic care a marcat și încă mai marcheazăRomânia. Acum 65 de ani, Regele Mihai I, într-o proclamație că tre țară , a anunțat ieșirea României din războiul contra Națiunilor Unite, în timp ce mareșalul Ion Antonescu și miniștrii săi erau arestați. În realitate, prin lovitura de stat de la 23 august 1944, o improvizație disperată, România a întors armele fără nici un aranjament politic sau militar cu Națiunile Unite. A fost un act de capitulare necondiționată, consfințit, ulterior, prin Armistițiul de capitulare, semnat pe 12 septembrie 1944 cu Uniunea Sovietică , cu consimțământul celorlalte mari puteri ale Coaliției, conform înțelegerilor de la Yalta.

Avem și motivele pentru care Antonescu ținea săiasădin război pe baza unor negocieri. Regalitatea în România a adus numai rău. Dacă , inițial, românii erau generația Războiului de Independențăși nu au putut fi subjugați ușor, au urmat anii în care germanii au făcut ce au vrut din țara asta. Anul 1918 a mai aprins făclia naționalistă, dar s-a stins ușor – au urmat crizele economice, războiul și am devenit inițial sclavii germanilor, iar După război am fost cumpărați de ruși. De fapt ideile comuniste de atunci au prins cum au prins acum ideile capitalismului-sălbatic (mai precis prăbușirea României în gaura neagrăa dezordinii și mafiotismului). De aceea, nu prea vedem ce deranjeazăsărbătorirea zilei de 23 August. Cultura că pătatăde unii, numai în câțiva ani, demoleazăce au cultivat câteva generații. Suntem într-o periculoasădegringoladăa depravării și mistifică rii a tot ce a fost bun și nu mai are rost să-ți bați gura degeaba și de pomană. Urmăriți numai starea psihologică a poporului care a mai rămas român. Nu poți găsi doi cu care sădiscuți realitatea care a fost și care este. Vor fi trei păreri care se manifestăcu violențăși în final nu poți trage o concluzie, ce e bine, ce e rău. Ce făceau politicienii români, acum 65 de ani? Ce fac acum? Vom spune adevărul generațiilor ce vin? Câte plutoane de execuție vor mai fi? Cândva, la școală, proful de istorie, la o orăde curs, ne-a spus: „Istoria este un tribunal al umanității care nu iartăpe nimeni. Cine nu are memoria istoriei riscă săo repete!” Săamintim tinerilor cine este adevăratul popor român, săvedem realitatea faptelor, dar mai ales consecințele, marile hotărâri le iau puțini, dar le suportămulți. Cu toate că nu au jucat un rol important în evenimentul de la 23 august 1944, comuniștii au reușit săfolosească actul de la 23 August în folos propriu. De la „insurecție armată”, evenimentul a fost denumit „revoluție de eliberare socialăși naționalăantifascistăși antiimperialistă”, iar regimul comunist și-a arogat timp de peste patru decenii paternitatea actului istoric. În ultimii ani ai regimului, manifestațiile de 23 August au servit la cultul personalității lui Nicolae Ceaușescu, acesta devenind principala figurăa momentului. Stadioanele erau pline cu oameni aduși din fabrici, televiziunea transmitea programe speciale, defilări megalomane și petreceri muncitorești, așa sărbătoreau românii înainte de revoluție 23 August muncitoresc. Dacă pentru tinerii născuți După 1989 ziua de 23 August nu înseamnă probabil mare lucru, în mod sigur pentru generațiile „educate” anterior ea are o serioasăîncă rcă turăemoțională. Aceasta în primul rând pentru faptul că la acea datăse serba Ziua Naționalăa României. Situatăavantajos din punct de vedere calendaristic, începea cu defilarea de rigoare, După care toată lumea ieșea la iarbăverde. Parcurile și lizierele pădurilor de la marginea marilor orașe erau înțesate de oameni, mititeii și berea erau la ordinea zilei, fanfarele, tarafurile și grupurile folclorice asudau din greu; cu alte cuvinte, tot românul se simțea bine. Îmi amintesc perfect de bine cum era pregătităziua de 23 August, de lingăii și sprijinitorii comunismului. Cu cât fast și cu câtăsolemnitate. Defilări, tarabe, mici, bere… Totul trebuia săaibăaer de mare sărbătoare și săiasăimpecabil. Trebuia săieși din casăpentru „a te bucura” de ziua de 23 August „ziua eliberării patriei noastre de sub jugul fascist!” Era o sărbătoare ce a fost încă un prilej de manifestări și elogieri la adresa conducă torului iubit. Cultul personalității atingea cote profesionale în Republica SocialistăRomânia de atunci. Foametea și sărăcia erau tot mai acute, dar pe 23 august se găseau de toate, lumea în psihoza ei trebuia săparăfericităși mulțumită, ba mai mult săse bucure de sărbătoarea națională!

 

SONDAJ DE OPINIE

 

Reporter: Vămai aduceți aminte de sărbătoarea zilei de 23 August, din vremea comunistă? Rememorați câteva momente care v-au marcat în această zi a anilor trecuți.

Samoil Vîlcu – deputat PD-L: „Eu nu am participat niciodatăa manifestările ce se organizau atunci. Chiar dacă au trecut 19 ani de atunci, eu nu am nici un fel de sentiment sau resentiment Față de această sărbătoare, pentru simplu fapt că nu am participat. Știu că erau pregătiri intense, erau scoși oamenii din producție, iar studenții și elevii trebuiau să rămână în București în perioada respectivăpentru a face demonstrații și săaducă odăconducă torului iubit. Vărepet, nu am participat niciodatăla sărbătoare, dar știu că mai mulți colegi de-ai mei se duceau și nu era o mare satisfacție. Trebuie semnalat un lucru, însă . Uitați-văcă au trecut 19 ani și aproape că nu-și mai aduce nimeni aminte, iar cei care o fac nu cred că o fac cu satisfacție. Asta pentru că nu era sărbătorităZiua României, ci era o odăadusăconducă torului”.

Dumitru Persu – vicepreședinte Consiliul Județean Vâlcea: „Cum sănu-mi aduc aminte? Am participat la multe manifestări de-a lungul anilor. Contrar așteptărilor unora, vreau săvăspun că sărbătoarea era pe undeva destul de plăcutăși binevenităpentru oameni, pentru că era un moment de relaxare. Bineînțeles, exceptând situațiile când la manifestările organizate de Partidul Comunist oamenii erau obligați săparticipe. Dar, una peste alta, sărbătoarea era sărbătoare. Oamenii se întâlneau în parcuri și se relaxau, fără ca, însă , sărbătoarea săaibăconotația pe care regimul de atunci vroia săo dea. În fond era o zi liberăpentru cei care munceau din greu și care simțeau nevoia unei relaxări”.

Mihai Mateescu – primar Băile Govora: „Este normal ca și cadru didactic să-mi aduc aminte de această sărbătoare, pentru că era o lecție de predat în manualul de istorie. Am aflat însă , până în Revoluție, că totul era o făcă turăși o inducere crasăîn eroare a românilor. Asta, însă , nu m-a împiedicat să-mi fac orele la clasăși săle spun elevilor mei că , deși unii nu recunosc, Mareșalul Antonescu este și va rămâne un erou al neamului. Ce m-a marcat? Faptul că oamenii erau luați cu japca săparticipe la astfel de evenimente. Admiram, însă , disciplina”.

Mircea Gutău – primar Rm. Vâlcea: „Îmi aduc aminte că erau tot felul de manifestări pentru că pe timpul regimului comunist, în acea zi, se sărbătorea Ziua NaționalăRomâniei. Eu îmi amintesc că , pe atunci, pregăteam sportivii pe stadion”.

Emilian Frâncu – deputat PNL: „Era o sărbătoare deosebităfiind Ziua Naționalăa României. Mergeam cu toții săvedem cum defileazăîntreprinderile și era, ca și acum, cu mici și bere, iar oamenii se bucurau de timp liber”.

Romulus Bulacu – vicepreședinte Consiliul Județean Vâlcea: „Cum sănu-mi aduc aminte pentru că era în perioada tinereții noastre, când mergeam pe stadioane și făceam Cântarea României. Astea erau importante, omagiile aduse conducă torului. În rest, mici, bere, oamenii aveau posibilitatea de a petrece puțin. Ei credeau că e mai ceva ca Paștele zilelor noastre. Numai că , faptul că ne ținea ore întregi pe stadioane nu este o amintire prea plăcută”.

 




23 August, fosta zi naționalăa României comuniste

Motto: „Viața se trăiește în prezent cu privire spre viitor, dar trecutul te ajutăsăînțelegi mai bine prezentul și viitorul.”

23 august 1944 este o zi controversatădin punctul de vedere al semnificației politice. Este un eveniment politic care a marcat și încă mai marcheazăRomânia. Acum 65 de ani, Regele Mihai I, într-o proclamație că tre țară , a anunțat ieșirea României din războiul contra Națiunilor Unite, în timp ce mareșalul Ion Antonescu și miniștrii săi erau arestați. În realitate, prin lovitura de stat de la 23 august 1944, o improvizație disperată, România a întors armele fără nici un aranjament politic sau militar cu Națiunile Unite. A fost un act de capitulare necondiționată, consfințit, ulterior, prin Armistițiul de capitulare, semnat pe 12 septembrie 1944 cu Uniunea Sovietică , cu consimțământul celorlalte mari puteri ale Coaliției, conform înțelegerilor de la Yalta.

Avem și motivele pentru care Antonescu ținea săiasădin război pe baza unor negocieri. Regalitatea în România a adus numai rău. Dacă , inițial, românii erau generația Războiului de Independențăși nu au putut fi subjugați ușor, au urmat anii în care germanii au făcut ce au vrut din țara asta. Anul 1918 a mai aprins făclia naționalistă, dar s-a stins ușor – au urmat crizele economice, războiul și am devenit inițial sclavii germanilor, iar După război am fost cumpărați de ruși. De fapt ideile comuniste de atunci au prins cum au prins acum ideile capitalismului-sălbatic (mai precis prăbușirea României în gaura neagrăa dezordinii și mafiotismului). De aceea, nu prea vedem ce deranjeazăsărbătorirea zilei de 23 August. Cultura că pătatăde unii, numai în câțiva ani, demoleazăce au cultivat câteva generații. Suntem într-o periculoasădegringoladăa depravării și mistifică rii a tot ce a fost bun și nu mai are rost să-ți bați gura degeaba și de pomană. Urmăriți numai starea psihologică a poporului care a mai rămas român. Nu poți găsi doi cu care sădiscuți realitatea care a fost și care este. Vor fi trei păreri care se manifestăcu violențăși în final nu poți trage o concluzie, ce e bine, ce e rău. Ce făceau politicienii români, acum 65 de ani? Ce fac acum? Vom spune adevărul generațiilor ce vin? Câte plutoane de execuție vor mai fi? Cândva, la școală, proful de istorie, la o orăde curs, ne-a spus: „Istoria este un tribunal al umanității care nu iartăpe nimeni. Cine nu are memoria istoriei riscă săo repete!” Săamintim tinerilor cine este adevăratul popor român, săvedem realitatea faptelor, dar mai ales consecințele, marile hotărâri le iau puțini, dar le suportămulți. Cu toate că nu au jucat un rol important în evenimentul de la 23 august 1944, comuniștii au reușit săfolosească actul de la 23 August în folos propriu. De la „insurecție armată”, evenimentul a fost denumit „revoluție de eliberare socialăși naționalăantifascistăși antiimperialistă”, iar regimul comunist și-a arogat timp de peste patru decenii paternitatea actului istoric. În ultimii ani ai regimului, manifestațiile de 23 August au servit la cultul personalității lui Nicolae Ceaușescu, acesta devenind principala figurăa momentului. Stadioanele erau pline cu oameni aduși din fabrici, televiziunea transmitea programe speciale, defilări megalomane și petreceri muncitorești, așa sărbătoreau românii înainte de revoluție 23 August muncitoresc. Dacă pentru tinerii născuți După 1989 ziua de 23 August nu înseamnă probabil mare lucru, în mod sigur pentru generațiile „educate” anterior ea are o serioasăîncă rcă turăemoțională. Aceasta în primul rând pentru faptul că la acea datăse serba Ziua Naționalăa României. Situatăavantajos din punct de vedere calendaristic, începea cu defilarea de rigoare, După care toată lumea ieșea la iarbăverde. Parcurile și lizierele pădurilor de la marginea marilor orașe erau înțesate de oameni, mititeii și berea erau la ordinea zilei, fanfarele, tarafurile și grupurile folclorice asudau din greu; cu alte cuvinte, tot românul se simțea bine. Îmi amintesc perfect de bine cum era pregătităziua de 23 August, de lingăii și sprijinitorii comunismului. Cu cât fast și cu câtăsolemnitate. Defilări, tarabe, mici, bere… Totul trebuia săaibăaer de mare sărbătoare și săiasăimpecabil. Trebuia săieși din casăpentru „a te bucura” de ziua de 23 August „ziua eliberării patriei noastre de sub jugul fascist!” Era o sărbătoare ce a fost încă un prilej de manifestări și elogieri la adresa conducă torului iubit. Cultul personalității atingea cote profesionale în Republica SocialistăRomânia de atunci. Foametea și sărăcia erau tot mai acute, dar pe 23 august se găseau de toate, lumea în psihoza ei trebuia săparăfericităși mulțumită, ba mai mult săse bucure de sărbătoarea națională!

 

SONDAJ DE OPINIE

 

Reporter: Vămai aduceți aminte de sărbătoarea zilei de 23 August, din vremea comunistă? Rememorați câteva momente care v-au marcat în această zi a anilor trecuți.

Samoil Vîlcu – deputat PD-L: „Eu nu am participat niciodatăa manifestările ce se organizau atunci. Chiar dacă au trecut 19 ani de atunci, eu nu am nici un fel de sentiment sau resentiment Față de această sărbătoare, pentru simplu fapt că nu am participat. Știu că erau pregătiri intense, erau scoși oamenii din producție, iar studenții și elevii trebuiau să rămână în București în perioada respectivăpentru a face demonstrații și săaducă odăconducă torului iubit. Vărepet, nu am participat niciodatăla sărbătoare, dar știu că mai mulți colegi de-ai mei se duceau și nu era o mare satisfacție. Trebuie semnalat un lucru, însă . Uitați-văcă au trecut 19 ani și aproape că nu-și mai aduce nimeni aminte, iar cei care o fac nu cred că o fac cu satisfacție. Asta pentru că nu era sărbătorităZiua României, ci era o odăadusăconducă torului”.

Dumitru Persu – vicepreședinte Consiliul Județean Vâlcea: „Cum sănu-mi aduc aminte? Am participat la multe manifestări de-a lungul anilor. Contrar așteptărilor unora, vreau săvăspun că sărbătoarea era pe undeva destul de plăcutăși binevenităpentru oameni, pentru că era un moment de relaxare. Bineînțeles, exceptând situațiile când la manifestările organizate de Partidul Comunist oamenii erau obligați săparticipe. Dar, una peste alta, sărbătoarea era sărbătoare. Oamenii se întâlneau în parcuri și se relaxau, fără ca, însă , sărbătoarea săaibăconotația pe care regimul de atunci vroia săo dea. În fond era o zi liberăpentru cei care munceau din greu și care simțeau nevoia unei relaxări”.

Mihai Mateescu – primar Băile Govora: „Este normal ca și cadru didactic să-mi aduc aminte de această sărbătoare, pentru că era o lecție de predat în manualul de istorie. Am aflat însă , până în Revoluție, că totul era o făcă turăși o inducere crasăîn eroare a românilor. Asta, însă , nu m-a împiedicat să-mi fac orele la clasăși săle spun elevilor mei că , deși unii nu recunosc, Mareșalul Antonescu este și va rămâne un erou al neamului. Ce m-a marcat? Faptul că oamenii erau luați cu japca săparticipe la astfel de evenimente. Admiram, însă , disciplina”.

Mircea Gutău – primar Rm. Vâlcea: „Îmi aduc aminte că erau tot felul de manifestări pentru că pe timpul regimului comunist, în acea zi, se sărbătorea Ziua NaționalăRomâniei. Eu îmi amintesc că , pe atunci, pregăteam sportivii pe stadion”.

Emilian Frâncu – deputat PNL: „Era o sărbătoare deosebităfiind Ziua Naționalăa României. Mergeam cu toții săvedem cum defileazăîntreprinderile și era, ca și acum, cu mici și bere, iar oamenii se bucurau de timp liber”.

Romulus Bulacu – vicepreședinte Consiliul Județean Vâlcea: „Cum sănu-mi aduc aminte pentru că era în perioada tinereții noastre, când mergeam pe stadioane și făceam Cântarea României. Astea erau importante, omagiile aduse conducă torului. În rest, mici, bere, oamenii aveau posibilitatea de a petrece puțin. Ei credeau că e mai ceva ca Paștele zilelor noastre. Numai că , faptul că ne ținea ore întregi pe stadioane nu este o amintire prea plăcută”.