Constantin Monceanu s-a dat, de tot, la fund
Acum câteva zile, liberalul Emilian Frâncu, președintele de partid care va intra, cu siguranță, în cartea recordurilor pentru că a reușit săpromoveze cele mai multe valori non-politice, spunea că Moncy-Poncy este un „amărât de viceprimar”, care, pe perioada cât Mircea Gutău a stat în arest a reușit săasfalteze, în municipiu, peste 100 de străzi
Viceprimarul Râmnicului, Constantin Monceanu, a băgat, în ultima vreme, capul la cutie. Preferăanonimatul, perfect convins că nu mai reușește săconvingănicio babăchioarăde „abilitățile” sale administrative. De ceva timp, Monceanu stăizolat în biroul său, unde, spun intimii săi, ascute de zor creioane pentru Emilian Frâncu și Ion Nicolae, ca săaibăcu ce scrie atunci când umplu de venin, pagini întregi, despre adversarii lor politici. Monci-Poncy, cum îi zic prietenii, s-a transformat într-un soi de marmotăsubterană, care, de atâta plictiseală, toooot învârtește ciocolata în staniol până a devenit o apăchioară, de culoare maronie, cu gust de zahăr. A mai auzit cineva de Monci După ce s-a întors Mircea Gutău la primărie? A mai ieșit el în public cu declarații sforăitoare, auto-laudative și mega-super-auto-contemplative cu care dorea îmbrobodirea electoratului râmnicean? Deloc.
Acum câteva zile, liberalul Emilian Frâncu, președintele de partid care va intra, cu siguranță, în cartea recordurilor pentru că a reușit săpromoveze cele mai multe valori non-politice, spunea că Moncy-Poncy este un „amărât de viceprimar”, care, pe perioada cât Mircea Gutău a stat în arest a reușit săasfalteze, în municipiu, peste 100 de străzi. S-avem pardon! Cin’ săcreadăașa ceva? Cu toții știm că Monceanu a încercat, de fiecare dată, săparăaltceva decât este. Subalternii săi din Primăria Râmnicului, spun că este atât de slab pregătit în d’ale administrației, încât nici nu știe săscrie o rezoluție. Ce sămai vorbim despre alte lucruri…
Nici pe plan politic, Constantin Moncenau, nu s-a remarcat cu mai nimic. Cea mai vie amintire despre Moncy este legatăde cotonogeala pe care a luat-o, acum vreo doi ani, de la colegul său de partid, Traian Dobrinescu, pentru că s-a dus săasculte pe la uși permutările politice ale colegilor, care se aflau în altătabărădecât el. Atunci, a ieșit un adevărat scandal public. Cam singurul care i-a adus ceva publicitate liberalului. În rest, a rămas, în special pentru colegii săi de partid, un individ catapultat, din greșeală, pe un scaun mai mare decât el, pe care îl ocupăcam inutil și pe care l-a tocit de atâta stat jos.