” E mai comod să tai stăpânul porcului ! ” „într-adevăr, în abatoare se practică de mult timp sacrificarea animalelor prin asomare. În abatoare porcii se sacrifică prin electrocutare, bovinele prin traumatism cranio-cerebral produs prin împușcarea la nivelul osului frontal cu gloanțe de cauciuc, iar păsările sunt agățate cu capul în jos și trecute printr-un dispozitiv care le taie capul” ne-a declarat directorul DSVSA Vâlcea, Florinel Constantinescu Ziua de Ignat, numită și Ignatul porcilor, este o sărbătoare care cade în ziua de 20 decembrie: este ziua în care a fost rânduită datina tăierii porcului de Crăciun. țăranii cred chiar că un porc neînjunghiat în ziua Ignatului nu se va mai îngrășa, pentru că atunci el își visează cuțitul. Să-l mai ții în ogradă După această dată nu e de nici un folos de vreme ce porcul nu mai pune carne pe el, ba chiar poate dăuna, că ci înjunghierea lui cu întârziere poate provoca evenimente neplăcute. Prinderea și înjunghierea porcului în ziua de Ignat, pârlirea părului, jupuirea și tăierea că rnii păstrează până azi urme ale unor elemente de ritual păgân, a că ror semnificație nu s-a pierdut. Ziua Sfântului Ignatie Teoforul – Ignat cum îl știe orice român – înseamnă sacrificarea porcului. Ignatul este un obicei tradițional românesc. Porcul era considerat, în vechile culturi, animal sacru. În tradiția populară românească , Ignatul este o divinitate solară care a preluat numele și data de celebrare a Sfântului Ignatie Teoforul din calendarul ortodox. Există un timp ritual al sacrificiului porcului – ziua de Ignat (20 decembrie) sau După Sfântul Vasile (aproximativ aceeași zi pe stil vechi), dimineața în zori – moment al zilei propice multor practici rituale. „Dacă nu tai porcul de Ignat, nu-i mai merge bine… După Ignat, porcul slăbește” – spun bătrânii. „Victima” este pregătită cu gesturi și formule rituale: animalul este stropit cu apă sfințită, este așezat cu capul spre răsărit, pe frunte sau pe ceafa este trasată cu cuțitul o cruce pe care se presară sare, iar în casă sunt rostite formule rituale: „Doamne ajută!”, „Să-l mâncă m cu sănătate!”. Alte obiceiuri scot în evidență valoarea animalului ca simbol al vieții: părul porcului trebuie înmuiat în sânge „pentru ca să nu se stingă neamul porcilor”, iar sângele care curge în timpul sacrificiului trebuie strâns într-un vas cu mei. Ansamblul ritual al „tăierii” porcului este încheiat prin masa comună, numită și pomana porcului, ce se desfășoară într-o atmosferă solemnă, în liniște, realizându-se, în primul rând, comuniunea spirituală a participanților la actul sacrificial înfăptuit. Normele UE prevăd o moarte ușoară a animalelor domestice Toate aceste obiceiuri trebuie uitate de acum încolo de țăranii români, pentru că UE consideră că metoda este barbară. De acum înainte cine vrea carne proaspătă de porc pe masa de Crăciun, trebuie să renunțe la sacrificarea porcilor în mod tradițional. Din data de 22 septembrie a.c., Autoritatea Națională Sanitar – Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) a transpus în legislația națională prevederile europene privind uciderea animalelor domestice. Potrivit Ordinului nr. 180/2006, emis de ANSVSA și intrat în vigoare la data de 22 septembrie a.c., printre metodele de sacrificare a animalelor se numără asomarea (adormirea), folosirea unui pistol cu glonte captiv, lovirea, urmată de pierderea cunoștinței (fără ca instrumentul mecanic folosit să penetreze craniul animalului), electronarcoza, uciderea cu pușca, electrocutarea și expunerea la dioxid de carbon. Chiar dacă animalele sunt sacrificate în abator sau în gospodarii particulare, prevederile urmăresc o moarte ușoară a animalelor, fără suferințe suplimentare. Astfel, sunt prevăzute două variante de sacrificare: fie animalul este anesteziat în prealabil, fie este ucis rapid și eficient. Potrivit normelor europene, o atenție deosebită trebuie acordată și imobilizării animalelor înainte de sacrificare. Astfel, picioarele acestora nu trebuie legate înainte de asomare sau de ucidere. Mai mult, înaintea sacrifică rii, animalele trebuie transportate și întreținute în condiții cât mai bune, imobilizate, asomate sau ucise instantaneu. Odată cu noile norme introduse în scopul alinierii la normele Uniunii Europene, se pune un foarte mare accent pe echipamentul abatoarelor. Acestea trebuie să aibă în primul rând podele nealunecoase și protecții laterale. De asemenea, punțile, rampele și culoarele trebuie să aibă traverse sau orice alte mijloace care să prevină că derea animalelor. Angajații abatoarelor trebuie să aibă în vedere că animalele, înainte de sacrificare, nu trebuie speriate sau maltratate. Ele nu trebuie ridicate de cap, coarne, urechi, picioare, coadă sau păr (blană, lână), pentru a nu li se provoca suferințe sau dureri inutile. Florinel Constantinescu spune că este imposibil de supravegheat toate gospodăriile Directorul executiv al Direcției Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor (DSVSA) Vâlcea, Florinel Constatinescu spune că o lege asemănătoare este în vigoare de mult timp, dar se referă doar la sacrificarea animalelor din abatoare și nu în gospodării. „Într-adevăr, în abatoare se practică de mult timp sacrificarea animalelor prin asomare. În abatoare porcii se sacrifică prin electrocutare, bovinele prin traumatism cranio-cerebral produs prin împușcarea la nivelul osului frontal cu gloanțe de cauciuc, iar păsările sunt agățate cu capul în jos și trecute printr-un dispozitiv care le taie capul” ne-a declarat directorul DSVSA Vâlcea. Florinel Constantinescu consideră că este imposibil de supravegheat toate gospodăriile pentru a vedea dacă respectă legislația privind sacrificarea animalelor. Reguli noi pentru abatoare
Claudia Stanciu