De 16 ani încoace se tot vorbește despre curățenia moralăa clasei politice românești, extrem de necesară pentru însă nătoșirea societății în care trăim. Tot de atâta timp, declarațiile demnitarilor au rămas doar la stadiul de vorbe-n vânt, pentru că , efectiv, în acest sens nu s-a făcut mai nimic. Altfel, nu îmi pot explica cum reușesc unele non-valori săacceadăîn funcții importante politice și săajungăsădecidăpentru o masămare de oameni, necunoscă tori al adevărului despre moralitatea acestora. Sigur, de cele mai multe ori, impostorii se ascund în spatele unor liste de partid și, astfel, ajung consilieri locali sau județeni, parlamentari sau directori pe la nu mai știu ce instituție de stat.
Oricât de mult s-ar lupta ministrul Justiției, Monica Macovei, săînființeze acea Agenție Naționalăde Integritate, ea va fi împiedicatăîn permanențăde politicienii corupți pentru care mita, șpaga, peșcheșul, ciubucul și bacșișul sunt îndeletniciri de care nu se pot debarasa. Și pentru că nu are rost sămai bat câmpii, măvoi referi nominal la un politician local care se ocupănumai cu asemenea mizerii și scoate bani frumoși de pe urma lor. Sintagma din titlu nu sunădeloc frumos, însă acesta este adevărul gol goluț. A vorbi despre moralitate, în ceea ce-l privește pe consilierul local al PNL, Ion Nicolae, e ca și cum ai spune că Papa e ortodox. De mai mult timp, la redacția noastrăau ajuns zvonuri precum că liberalul Nicolae pretinde revanșăși pentru cel mai mic serviciu pe care îl face vreunui coleg de partid și nu numai. însă , până acum câteva zile, informațiile erau considerate simple bârfe. Certitudinea că Nicolae Continuă săpretindămită (După ce a scă pat de condamnare pentru mita luatăde la un cetățean din stațiunea Olănești-Băi pe care l-a înșelat că îi angajeazăfata în funcția de jurist la Primăria Râmnicului!) a venit în momentul în care am intrat în posesia unei declarație edificatoare. Este vorba despre relatarea unei doamne care a declarat în scris că în schimbul angajării sale la Acvarim, i-a dat lui Ion Nicolae 30 milioane lei vechi, în două tranșe. Gravitatea unei astfel de declarații, scrisănegru pe alb, devine din acest moment penală. Moral, însă , trebuie sărăspundăelectoratul care i-a dat votul unui astfel de individ. Acum, având în vedere deconspirarea cazului în numărul de astăzi al ziarului nostru, sălăsăm organele de justiție ale statului să-și facă datoria, iar eu măvoi referi la aspectele morale ce decurg din asemenea gesturi.
Din momentul în care un om politic se înjosește și pune mâna pe bani, el devine coruptibil, deci șantajabil. Cel care-și negociazărelațiile, își negustorește serviciile, se transformă , fărădiscuție, într-un individ cu coloana vertebralăflexibilă, supus tuturor pericolelor. Pentru astfel de oameni, totul este de vânzare. Absolut, orice. Pentru ei, cinstea, onestitatea, corectitudinea, adevărul sunt noțiuni goale de conținut, vorbe bune săprostești oamenii în campania electoralăși nu numai.
Într-adevăr, politicianul care acceptămita devine șantajabil, dar nu oricum. El se aflăla mâna mituitorului, și din acel moment, totul se transformă într-o tranzacție, la colțul blocului. „Îi-am dat, îmi dai” aceasta este regula care poate descrie relația între mituitor și mituit. Nimic altceva nu l-a determinat pe mituit săaccepte banii, decât propria lui conștiințămorală. Cel care a acceptat peșcheșul joacă tontoroiul pe muzica pusăde mituitor, devine câinele său de casă, ursul din arena circului, marioneta sub degetele păpușarului. Mituitul acceptăsăfie câine domestic, urs de circ, marionetăîn schimbul unei sume care, în mintea lui, reprezintăprețul pe care îl are: un milion, zece milioane, treizeci de milioane, o sutăde milioane, un miliard. El crede, în mintea lui infantilă, că o datăserviciul prestat și-a recuperat statutul anterior, de presupus om cinstit. Fals! Vânzându-se pe niște arginți amăgitori, el rămâne pentru totdeauna un om vândut. Și se va mai vinde, aceluiași mituitor, dar și altora, că ci de acum nimic nu mai contează. Bani săiasă și săfie și de rasă.
Magda Tolea