Zilele trecute, o știre bombăa trecut prin toate redacțiile din țară . Omul de afaceri Dinu Costache Patriciu, adevăratul conducă tor al PNL și al Guvernului, a vândut 75% din acțiunile deținute la Rompetrol, kazahilor de la KazMunai Gaz. Imediat, au început săse publice punctele de vedere ale jurnaliștilor specializați în lansarea ceții, dar și diversiunile „specialiștilor” financiari. Dincolo de scenariile concepute de vânzător sau de diletanții cazului, se cuvine săanalizăm la rece ce se întâmplă. Vom învăța iar limba rusăcântând sau devenim occidentali veritabili? Eu nu prea mai cred în ultima variantă, dacă în anul 2008 nu ne arătăm fermi și lucizi la urne. Nu sunt puțini aceia care se întreabăde ce s-a preferat vânzarea acțiunilor că tre firma din Kazahstan și nu Gazprom-ului? Răspunsul este banal de simplu și vizeazăopoziția UE în vânzarea directăfirmei rusești, așa că întreprinzătorul Patriciu s-a folosit de un paravan, la alternativa rusă. După părerea mea, cea mai potrivităîntrebare ar fi „cu ce bani a cumpărat Patriciu Rompetrol?”
Vă mai amintiți, cred, că acesta a cumpărat bijuteria petrolului românesc printr-o firma deschisăîn Luxemburg de nașu’ Boroianu „elvețianu'”, despre care se spune că ar fi folosit bani ai FSB-ului via mafia rusăiar acum, se pare, banii se întorc la ei. Nu știu cât de adevărat poate fi lucrul acesta, dar nu se poate trece peste niște realități istorice și geografice. Preluarea Rompetrol de că tre gruparea Patriciu s-a făcut cu ajutorul lui Sorin Ovidiu Vântu. În 1998, Rompetrol, colos al industriei petroliere românești, era una dintre cele mai profitabile firme ale țării. Numai din contractele externe, avea de încasat peste 250 milioane de dolari, din: Libia, Egipt, Sudan, Irak, Rusia, Ecuador, etc. Dezvoltarea companiei a fost stopatăbrusc, prin apariția grupării Patriciu. La acea vreme, Patriciu era asociat cu Sorin Marin – în firma SG Internațional (SGI). Cu sprijinul unor membri din conducerea Rompetrol, din august 1998, SGI începe săcumpere masiv acțiunile firmei cu prețul de 10-11$/buc.
„Investitorul” Patriciu nu avea dreptul legal săfacă investiția, întrucât SGl avea mari datorii la stat. Cu toate acestea, la sfârșitul lunii septembrie, SGI deținea deja 18% din acțiunile Rompetrol, fără săfi anunțat CNVM de depășirea pragului de 5%. Profitând de poziția sa de atunci, de parlamentar al unui partid aflat la guvernare, Patriciu a încă lcat flagrant legea, sfidând CNVM. În luna octombrie 1998, prin funcționarii Rompetrol, SGI cumpărăîncă 11% din acțiuni aflate atunci în posesia lui Sorin Ovidiu Vântu. Vântu le achiziționase de la PAS – asociația salariaților. Salariații și-au cedat acțiunile că tre SOV, în speranța că astfel vor fi protejați de atacul lui Patriciu. Nu s-a întâmplat însă așa. În realitate, Vântu și Patriciu erau înțeleși și „i-au lucrat” pe acționarii PAS. Deși nu era încă acționar majoritar, Patriciu a schimbat abuziv componența Consiliului de Administrație, devenind președinte al acestuia.
Patriciu introduce modifică ri în Statutul de funcționare al Companiei care să-i permităconfiscarea definitivă, și mai ales, accesul la sursele financiare ale Rompetrol. A urmat apoi lichidarea celui mai important complex petrolier din sud-estul Europei – SNP PETROM, care a fost vândut unei societăți mult mai mici – OMV, în condiții dubioase. Când Băsescu a încercat o dezbatere publică pe această temă, au făcut zid împotriva lui, și Iliescu și PSD-ul. Acțiunea de lichidare a grupului PETROM a fost o formă de îngenunchere a României din punct de vedere energetic, statul român fiind astfel lipsit pe viitor de autonomie energetică . Controlul sistemului energetic și al unor importante ramuri industriale ale României aparține acum unei mari puteri, Rusia. Toate astea, nu erau posibile fără sprijinul direct al petro-liberalilor lui Patriciu.
În anul 1990, am fost în Kazahstan. Inca mai era URSS, cu formele ei de organizare. Erau acolo 55% ruși și 45% „băstinași”: kazahi (budiști), buriați, mongoli, uzbeci (musulmani). Nazarbaev era prim secretar al PCUS – aripa kazahă, că sătorit cu o rusoaică . Totul se gasea în mâinile rușilor: de la personalul hotelurilor la institutele de cercetare, până la armatăși miliție. Instalat la conducerea țării prin 1980, După zece ani, Nazarbaev era tot prezident, rușii fiind „doar” 50% din populație iar în instituțiile centrale se găseau, în funcțiile cheie, neamurile lui Nazarbaev – mai ales copiii semi-ruși și ginerii, dar aparatul era în continuare rusesc. În deceniul nouă, Kazahstanul deținea două centre vitale ale URSS-ului: cosmodromul și Semipalatinskul unde erau poligoanele de testat bombele nucleare. Rușii au kaghebizat la greu Kazahstanul ca să asigure securitatea cosmonauților și atomiștilor, implantându-și agenții (acoperiți sau nu), peste tot. Credeți că și i-au retras După 1990? Săfim serioși. S-au reprofilat de pe uraniu pe petrol și gaze. Au oamenii familii și situații materiale înfloritoare acolo, nu se pot bejeni oricum. Iar Nursultan Nazarbaev a fost și el „selecționat prim-secretar”, până în 1991, tot de KGB Așa că diversiunea lansatăpe toate canalele de banii patricianului cum că s-au „diversificat” sursele de petrol s-o spunălui mutu’. Kazahstanul va rămâne mereu rusesc. Și unde mai puneți ca Patriciu mai rămâne și cu 25% din afacere.
Că ci vorba lui: 25% dintr-un pepene e oricând mai mult decât un măr întreg! Eu unul aș fi spus altfel: 75% din Petrom sunt oricând de preferat înaintea unei chiftele, poate chiar aceea aruncatăcu praștia printre zăbrelele unei celule. Dinu Patriciu a intrat în politică pentru a jefui avuția naționalăabandonatăde statul român. A acumulat pe seama României averi colosale; probabil nici cei mai apropiați nu au un ordin corect de mărime. Vămai amintiți când liberalul post-revoluționar Patriciu propunea sătăiem coada pisicii dintr-una și sădărâmăm Casa Poporului? Ne-a spălat creierele. L-am crezut un capitalist cinstit și indignat. Casa Poporului nu a dărâmat-o dar și-a introdus în ea partenerii politici sau de jaf în calitate de parlamentari. Nici coada pisicii nu a tăiat-o întrucât în lunga perioadă de agonie a economiei românești și a legislației economice românești a putut fura în voie, fără săfie nevoit săspunăcum a făcut primele miliarde.
Rompetrol a ajuns la maximul de creștere pe care o putea susține Patriciu (stagnarea nu e o soluție în contextul concurenței de astăzi). Din punctul ăsta de vedere vânzarea că tre un grup mare e o soluție corectăa lui Patriciu și motivele sunt economice. Pe de altăparte Rompetrol devenise un cartof fierbinte în mâinile acestuia (problemele legale în care este implicatăconducerea companiei, probleme ce au legăturădirectăcu firma, nu sunt de neglijat). În al treilea rând, politic vorbind, atât PNL cât și PSD (partidele de suflet ale lui Patriciu) au mari probleme și din 2008 se întrevede o guvernare Băsescu, iar Patriciu a simțit că e momentul săse implice mai mult și mai eficient în lupta politică . Astea cred că sunt motivele vizibile ale vânzării a 75% din Rompetrol însă , fiind vorba de energie, petrol și spațiul ex-sovietic sunt convins că în spatele deciziei au stat și alte motive mai puțin vizibile. Probabil în perioada următoare vor apărea noi informații în presă. Patriciu a plătit statului român 50-60 milioane dolari și în 10 ani a câștigat 2,7 miliarde de euro.
Nimeni nu se întreabăce-a câștigat majoritatea românilor din această tranzacție? Nimic. În loc ca bogățiile subsolului să rămână statului român, petrolul și rafinăriile românești au ajuns în mâinile statul austriac și al celui din Kazahstan (Federația Rusă).