Nu cu mult timp înainte, scriam că , dacă tot am intrat în ultima linie dreaptă a integrării europene, e vremea să ne așteptăm și la ieșirea din turnantă a așa-zișilor aliați portocalii. De fapt, chiar dacă liberalii și pediștii au alergat câteva ture bune umăr la umăr, au făcut-o doar pentru spectacol ca tandem. În fapt, cele două partide s-au aflat într-o competiție directa și crâncenă, în care și-au tras coate discrete în burtă și și-au pus piedici abile pe traseu, până când au ajuns să se îmbrâncească de-a dreptul, iar acum se iau pur și simplu la bătaie, în preajma liniei de sosire. Contează doar cine va trece primul sau, mai corect spus, cine mai rămâne în picioare… Semnalam că premierul Tăriceanu, surprinzător pentru multă lume prin felul în care s-a transformat într-un lider tăios și încă pățânat, își joacă singura carte posibilă: aceea de a că dea în picioare ca pisica, luptându-se până la capăt. Prost sfătuit din spate, dacă nu chiar constrâns să devină un luptător, el și-a folosit la maximum pârghiile guvernamentale pentru a crea în jurul său aparențele unei echipe redutabile și omogene, în care seniorii consacrați ai liberalismului post-decembrist își dau mâna cu un „noul val” promovat de Tăriceanu, atât la centru, cât și în filiale.
Problema e că , în momentul în care s-a simțit solid pe picioare, liderul PNL a schimbat foaia într-atât în interiorul partidului, încât nimeni nu mai poate spune nimic fără să i se taie capul. Orice vorbă împotriva sa și a conducerii „legitim alese” a PNL a fost sugrumată din Față , pentru a fi urmată de suspendări și, ulterior, de excluderi din partid. Ceea ce era inevitabil să rămână fără consecințe imediate. Au fost excluși incomozii Stolojan și Stoica, alături de vreo câțiva tineri de perspectivă ai partidului. Sigur, se poate pune problema că exclușii au atacat anume pentru a provoca o asemenea decizie, avertizându-l pe Tăriceanu că , angrenându-se în acest șah periculos, face de fapt exact jocul contestatarilor săi, riscând ca până la urmă sa fie dat mat. Și că tre acest moment ne îndreptăm acum. Când Băsescu a vorbit prima oară de grupuri de interese, o bună parte din clasa politica a preferat să tacă . Foarte mulți politicieni s-au gândit ca președintele a aflat până la urmă cine formează grupurile de interese, ce planuri există și cum s-au făcut că rțile în acțiunea de privatizare a marilor companii românești. Semnalul tras atunci de Băsescu, chiar dacă îi viza cu precă dere pe patricienii liberali, a fost considerat drept o deconspirare a unor planuri mafiote operabile în economie, ținând seama de contextul politic general unde lupta împotriva corupției devenise o problemă națională. Singurii care au reacționat au fost liberalii. Era normal. Primiseră o lovitură care avea sa le afecteze viitorul politic. S-a demonstrat acest lucru din plin. Târziu au vociferat și liderii PSD, însă grija lor cea dintâi a fost să-l acuze pe Traian Băsescu de ingerințe în acțiunea de privatizare. Se știe că marile contracte de privatizare aparțin guvernului Adrian Năstase.
Pesediștii s-au pus în capul listei cu afaceri necurate, continuate până la un punct și de unii demnitari ai coaliției. Și-au tras comisioane uriașe pentru că PSD a fost partidul-stat. Astăzi, conducerea acestui partid, preocupată mai puțin de derapajul partidului lor în sondaje, vorbește de un trecut pesedist glorios, elogiat la întâlnirile tovărășești, din care, o spune cu regret, Alianța nu a învățat nimic. Vorba lui Vanghelie: „Nici măcar nu știu să fure”. Scandalul spionilor din aceste zile arată clar că unii membri ai Guvernului Tăriceanu s-au implicat din plin în pregătirea unor tranzacții care au stat la baza câtorva contracte grase. Mai mult, există informații conform că rora câțiva demnitari au atentat la interesul național, punându-se la dispoziția unor persoane acuzate de spionaj de că tre DNA. Sunt date confirmate de serviciile secrete care arată că s-a făcut, într-adevăr, spionaj economic După 2005. Au fost lovituri de tun mari și mici. La fel interesele. Nenorocirea este că mahării sunt încă la adăpost. Din umbră ei atacă la baza proprietății, sugerând ironic faptul că mai bine nu se făceau privatizările. Care va să zică modelul capitalist nu mai este pe placul unora pentru simplul motiv că în ședința CNSAS s-a cerut desecretizarea totală a contractelor! Vrem, nu vrem, ne aducem aminte de sloganul neocomunist „Nu ne vindem țara”, repus pe tapet într-o nouă formulă populistă din cauza că penalul a pătruns în spatele cortinei afacerilor guvernării. Cei care au participat la procesul de privatizare se tem pentru că se pun tot mai des întrebări dacă privatizările au fost corecte. Toți cei implicați, și sunt destui, în vânzarea unor obiective cu caracter strategic spun că și-au făcut datoria. Care datorie și Față de cine? Au trădat toți: și pesediștii, dar și numeroși membri ai Alianței D.A. Dar cu toate astea, dacă duminica viitoare s-ar organiza alegeri parlamentare, aproape jumătate dintre români, 46%, ar vota cu Alianța D.A. Pe locul al doilea în preferințele electoratului se află PSD – cu 20%, partidul înregistrând o scă dere cu 3%, de la sondajul precedent. Președintele Traian Băsescu conduce cu un procent de 57% în topul personalităților politice care se bucură de încrederea românilor, fiind urmat în acest clasament de Theodor Stolojan cu 43%, George Becali – 32%, Emil Boc – 31%, Mona Muscă – 29%, Mircea Geoană – 27%, că lin Popescu Tăriceanu – 23%, Corneliu Vadim Tudor și Ion Iliescu cu câte 20%. De asemenea, în ceea ce privește activitatea președintelui Traian Băsescu, 61% dintre respondenți s-au declarat mulțumiți, Față de 70% nemulțumiți de Guvern și de premierul că lin Popescu-Tăriceanu.
E cazul să ne așteptăm, deci, la o iminentă că dere a premierului Tăriceanu. Ea poate surveni relativ simplu la respingerea Bugetului, poate veni și de la o moțiune de cenzură, fiind anunțate deja două , cum mai pot apărea și alte mecanisme, cu caracter de surpriză. La DNA se lucrează pe brânci, încă din primăvară , la contractul Petrom, iar președintele Băsescu a confirmat public ca s-au descoperit deja „suficiente contracte în care s-au comis erori în privința siguranței energetice a populației”. Or, erorile datează, nu-i așa, inclusiv din ultimii doi ani, în care prețurile la gaze și energie electrică au tot crescut, și nu numai pentru că ar fi trebuit să se alinieze la nivelele europene! În fine, ar trebui să privim cu atenție spre avalanșa de proteste sindicale din aceste zile, adică într-un sezon atipic, știindu-se că , de regulă, revendică rile marilor confederații sunt plasate primăvara sau toamna. Iată însă că , în prag de decembrie, învățământul, sănătatea, sindicatele din finanțe și nu numai ele se pregătesc să iasă în stradă, cerând deja că derea guvernului. Și nu mai sunt decât vreo 30 și ceva de zile până la integrare, dar s-ar putea ca integrarea Cabinetului Tăriceanu să se facă nu în UE, ci în… opoziție!
Romeo Popescu