Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

SFANTUL VASILE BLEOTU PESEDISTUL A FOST PICTAT CA DRACU Î INTR-O BISERICA

Ce nu știe „Deceneu”

 

       România zilelor noastre este ticsită de biserici și mânăstiri (din 1989 și până în prezent, în România s-au construit peste 400 de mânăstiri) pe lângă care s-au sălășluit mulți preoți nechemați, șmecheri sau labili psihic ori emoțional. Într-o țară în care aproape se moare de foame, în care bătrânii (ca să nu-i mai amestecă m și pe tineri în povestea aceasta) își târăsc zilele fără că ldură, fără hrană consistentă, fără medicamente, în care copii orfani – sau provenind din familii destrămate sau distruse de sărăcia și mizeria în care trăiesc – bântuie, flămânzi și aproape goi, de colo-colo, sunt vânduți pentru organe sau cad pradă tuturor dezaxaților cu apucă turi pedofile, lăcașurile de cult aproape se calcă pe bătături unul pe celălalt, ca și cum numărul și nu calitatea serviciului religios ar conta. Câte aziluri de bătrâni, câte orfelinate a construit sau păstorește Biserica Ortodoxă Română? De ce se vrea desființarea azilului de la Sărăcinești, de la noi din județ? Sunt întrebări care încă mai așteaptă răspuns. În tot acest timp, preoții îndrăznesc să ceară sărmanilor lor enoriași să pună mână de la mână ca să le cumpere te miri ce noi și nemaipomenite odăjdii, ca și cum, din nou, fațada contează. Stai și te întrebi uneori: oare ce-a mai rămas din exemplul și din învățăturile lui Iisus? A iubit El vreodată luxul, opulența deșănțată? A spus, e adevărat, „fericiți cei săraci cu duhul…”, dar cred că ignoranța, obscurantismul, insensibilitatea Față de suferințele aproapelui sau Față de problemele lui „lumești” L-ar fi întristat enorm.

       Biserica din Drăgășani

       Nu știm câte biserici sunt în „municipiul dintre vii” După cum este denumirea literară a frumosului târg, dar construirea uneia noi nu reprezintă altceva decât grandomania unui preot șmecher, un învârtit al vremurilor noi, ce nu și-a făcut stagiatura la țară , După cum spun Legiuirile BOR și, care, bazându-se pe sprijin politic, a ridicat o nouă Casă a Domnului, în plin centrul localității. Asta lipsea modestului oraș. Grandomania își are rădăcinile în … inferioritatea existenței omului bolnav de așa ceva. Preotul paroh că tălin Olteanu, că despre el este vorba aici, s-a dat După politicul pesedist puternic până în anul 2004 și s-a „lipit” de ex-deputatul Vasile Bleotu, punând împreună cu acesta o afacere. Vă invit să interpretați sintagma de „afacere”, ca semn al unei exprimări de „a face ceva”, nu neapărat necinstit. Iar ei au hotărât să facă o biserică , preotul ajungând paroh de oraș și Vasilică „Pesedistul” ajungând să aibă chipul pictat pe peretele noului locaș, în calitate de ctitor grandoman. Astfel, dacă treceți prin Drăgășani, mergeți pe Aleea Trandafirilor ca să-i vedeți pe cei doi „afaceriști” pictați spre nemurire. Este un spectacol, ridicol și absurd. Ceva de râsul-plânsul. Un mucalit prezent prin curtea neterminată a bisericii la documentarea noastră, probabil muncitor în construcții, aflând motivul fotografiilor ce le-am făcut, a exclamat: „până acum eram obișnuiți să ne închinăm la sfinți, dar în biserica asta  enoriașii se vor închina la „mai puțin curatul” deputat, asistând la politizarea bisericii. Liderul PSD din orașul nostru a fost pictat – ca dracu Î – cu insigna de parlamentar în piept”. No comment.

       Falsul contribuabil Bleotu

       Încă de pe vremea întemeietorilor țărilor Române au existat ctitori de biserici. Nu este cazul acum să-i nominalizăm pe înaintașii cu care ne mândrim și în fața că rora ne plecă m privirea în fața portretelor pictate în biserici, dar trebuie să specifică m că pentru a ajunge ctitor, un muritor contemporan trebuie să aibă o contribuție majoră la ridicarea lăcașului de cult ortodox, merit recunoscut și atestat material prin înscrisuri oficiale. De asemenea, portretul unui ctitor trebuie să fie alăturat celui al episcopului aflat în acel moment în viață, la conducerea Episcopiei locului. După cum „vorbesc” imaginile prezentate, Vasile Bleotu este pictat alături de un preotul paroh Olteanu, diriguitorii amenajării interiorului bisericii ignorând ideea alăturării portretului Prea Sfințitului Gherasim (cel considerat de credincioși a fi un „Deceneu” cutezant al vremurilor de azi), contrar Legiuirilor BOR. Oare ce merite o fi avut deputatul Vasile Bleotu ca să fie imortalizat în biserică cu titlul de ctitor, se întreabă curioșii? Vă spunem noi: nimic. În afara scopului electoral urmărit în anul 2004, nimic nu-l recomandă a fi om serios. Din verifică rile făcute printre electorii din Drăgășani rezultă că , premergător campaniei electorale din anul 2004, deputatul (de atunci!) pesedist, lider al organizației municipale PSD Drăgășani, s-a alăturat ca un ecou eforturilor de obținere a trei miliarde de lei, de la Ministerul Culturii, pentru construcția bisericii, diligențe făcute de deputatul Aurel Vlădoiu și guvernatorul Mugur Isărescu. Cu toate astea, Bleotu a răspândit peste tot zvonul că este singurul politician ce a pus la cale de rezolvare favorabilă construcția bisericii. Admițând că ar fi așa, deși nu este, de ce a primit Vasilică Pesedistul girul Consiliului parohial al bisericii pentru a fi considerat ctitor, fără să fi dat nici un leu din buzunarul propriu? Banii au venit de la bugetul statului! Trecând peste faptul că acest consiliu este fantomatic (biserica nefiind terminată până acum, iar prezența anticipativă a consilierilor în compunere a fost dictată de rațiuni politice (social democrate electorale, spun unii!), pot dovedi dumnealor întocmirea vreunei chitanțe de încasarea banilor pe numele ex-deputatului drăgășenean Bleotu, ca dovadă că acesta merită să fie considerat ctitor? Deși în cazul prezentat nu se conturează mari asemănări cu iresponsabilitatea în credință și propovăduirea ei, multora le sticlesc ochii când dau de bani, jinduiesc După lux și confort, pradă în stânga și în dreapta ca să-și umfle punga, scuipă-n sân când nu știu dezlega vreun „mister” (normal, dacă -i lucrul dracului!), n-au nici cele mai elementare cunoștințe despre respectul ce-l impune Biserica Ortodoxă Română, exorcizând situațiile. „Necuratul” este propria lor limită cognitivă, afectivă, umană. De aceea, astfel de preoți și falși contribuabili, nu au ce că uta în conștiința istoriei locurilor noastre.

       Unde sunt sfinții adevărați?

       Îmi vine în minte imaginea unui că lugăr bătrân și înțelept, ascuns undeva prin munți, pe care l-am văzut ultima oară acum treisprezece ani. Mirosea tot a mir (a sfânt îmi vine a spune) și dormea într-un pătuț pe care-l împărțea frățește cu un rând întreg de că rți aliniate frumos, cu grijă, lângă perete. El dormea la margine îi era milă să lase că rțile pe jos. Pentru mine, el este imaginea ortodoxiei, a României ortodoxe, mai bine spus. Este o imagine idealizată, știu, dar o prefer celei pe care România zilelor noastre o afișează. Deși trăia prea simplu, prea umil pentru vremurile noastre, că lugărul acela iubitor de că rți este contemporanul nostru, este aproapele meu. Grandomanul Vasile Bleotu și toată liota de „ctitori” asemeni lui nu sunt decât niște șmecheri scă pați la lumina zilei din cine știe ce ungher de complex de inferioritate, niște mărginiți de care până și Evul Mediu s-ar rușina. Teoretic, grandomania este o suferință a celor mici, o suferință ascunsă. Pentru mine exemplul tipic de grandomanie este să îți vopsești casa cât mai frumos, să îți aranjezi o grădiniță cochetă în Față casei, iar când intri în casă să fie mizerie, pereții din spate stau să cadă și sunt plini de igrasie.

Grandomanul este un om ce și-a pierdut simțul valorii, rădăcinile și trăiește într-o lume a sa. Persoanele de acest fel le recunoști mai ales pentru că fac tot timpul gălăgie ca să fie observate, folosindu-se de politic și avantajele ce le creează scopurile electorale. Oricum, și dacă îl iei pe unul de guler, îi zici că e grandoman, i-o demonstrezi, îi desenezi pe hârtie, duci diagonala și extragi rădăcina, se vor întâmpla două lucruri: mai întâi că nu recunoaște, apoi că va fi în continuare așa cum îi place lui, mai ales că tocmai i-a spus-o, eventual demonstrat-o cineva.

       Bleotu trebuie să-și dea demisia

       Biserica nou construită în Drăgășani a ajuns să fie implicată în politic, autorul moral fiind liderul PSD din localitate, cu complicitatea preotului paroh că tălin Olteanu.  Pentru a fi pictat chipul său, pesedistul Vasile Bleotu a pus la dispoziția pictorului o fotografie de pe vremea când era demnitar și pe reverul hainei îi atârna o insignă mare cât o ceapă pe care scrie Parlamentul României. Deasupra portretului său, pentru identificare, artistul i-a trecut și calitatea ce nu o mai are de 2 ani de zile, aceea de deputat. Privitorul poate înțelege că Vasilică „Ctitorul” a fost pictat pe vremea când era parlamentar, ceea ce nu-i adevărat. Omul nu știe de rușine, dar nici de frica lui Dumnezeu! Şi totuși, de ceva tot trebuie să-i fie frică . De constituție și de Regulamentul Băncii Naționale. După cum se știe, Bleotu este salariat la Fondul Național de Garantare al Sistemului Bancar, organism ce funcționează sub egida Băncii Naționale. În această instituție este interzisă politica, iar salariații angajați ai vreunei doctrine politice devin incompatibili cu meseria pe care o profesează. De aceea, Bleotu trebuie să hotărască : ori lider al Organizației PSD Drăgășani, ori economist la Banca Națională. Musai cu dat dracu Î.

Iar preotul că tălin Olteanu urmează să aleagă: ori biserica pesediștilor, ori biserica tuturor enoriașilor. Este interzisă politica în Biserică . Dacă nu a știut asta până acum, ne facem datoria de a-l informa. Să ne gândim o clipă – fără a confunda credința ortodoxă cu Biserica Ortodoxă Română! la puterea pe care o are, ca instituție, Biserica în România.

Romeo Popescu