Trăim într-o lume pestrițăși eterogenă, ca un amalgam între deștepți și proști, curajoși și lași. Este o lume ce tinde spre periferia corupției și a violenței, că ci anormalitatea de astăzi poate deveni normalitatea de mâine. Mârșăvia așeazăindividul josnic pe un piedestal. Devin „eroi” ai pozitivului, proștii și idioții care se mișcă ca niște bețivi prin vârtejul realității, cu spasme de gândire ce deschid judecata că tre anormalitate. Mintea lor nefolosităcapătăigrasie, iar peste materia gândirii se așeazămâzga prostiei.
Realitatea ultimelor zile ne-a dovedit asta. O știre bombăa cutremurat redacțiile ziarelor din țară . Cinci angajați ai rețelei de publicații Gazeta din Transnilvania au fost arestați, sub acuzația de estorcare de bani. Între cei arestați, se numărăși președintele grupului Gazeta, cu sediul la Cluj, Liviu Man. Poliția îi acuzăcă ar fi cerut sistematic bani de la oameni de afaceri, politicieni și alte figuri publice locale, amenințându-i că în caz contrar vor publica articole negative despre ei. Cercetările se bazeazăpe mărturiile scrise de 10 persoane care ar fi că zut victime. Toți acuzații au declarat că sunt nevinovați. În schimb, au fost încă tușați și acuzați de crimăorganizată, asociere de tip mafiot și pericol social.
Întâmplarea face săcunosc câțiva dintre arestați și, în special, pe Ioan Oțel, șeful Departamentului Protecție Internăal cotidianului „BunăZiua Ardeal, omul care m-a ajutat în documentarea adevărului despre activitatea desfășuratăîn Cluj, la Revoluție, de generalului (r) Mihail Popescu, acum senator de Vâlcea. Am fost surprins săaflu că fostul comisar-șef în cadrul IPJ Cluj – Ioan Oțel, alături de mai marii Trustului, l-ar fi șantajat până și pe Cozmin Gușă, aflat și el printre „pătații” liberali sau pediști clujeni ale că ror nume nu prezintăinteres acum pentru vâlceni. Zvonuri tot mai insistente afirmăcă printre denunță tori s-ar afla deputatul PD Ioan Olteanu, chestorul Camerei Deputaților, dar și consilierul primului ministru Tăriceanu Mircea Chereteș. Ciudat. Cu ce ar fi putut fi șantajați oameni de un asemenea calibru? Eu aș fi mai circumspect în concluzii și în explicații, cu acest caz.
Nu m-aș pronunța asupra vinovăției colegilor de breaslă. Dacă -i așa, înseamnă că indivizii șantajați dădeau motive săfie șantajați. Dacă erau curați, nu puteau fi șantajați. Atunci, dacă aveau motive săfie șantajați, înseamnă că Poliția, Procuratura și Justiția au capotat. Ei ar fi trebuit săse sesizeze. Adică , cum? Un ziarist află”ceva” incriminatoriu despre un magnat local și organele abilitate nu? Păi, la ce îi mai plătește statul? Ca săia șpăgi ? Halal Românie/EU! Dar dacă totul este doar o înscenare, cum a zis unul dintre cei șantajați? Dacă -i șantaj, atunci ce-au făcut, oare, ăia șantajații? Sărmanii, nu au fost lăsați săse bucure de privatizările la care au muncit atâta? Ditamai șeful de vamăe deranjat din cauza unor amărâte de droguri. Apoi, cum de „victimele” alcă tuiesc o coaliție care trimite mascații să-i umfle pe imprudenți, de zici că la Cluj, în redacția aia s-ar fi cazat însuși Bin-Laden? Mister, peste tot. Prinde bine că acum toată lumea acuzăpresa.
Psihoza ia amploare. Dar nu-i cazul cu întreaga presă. Ciorne de ziare efemere practică de ani buni același lucru și pe la noi. Directori de firme au fost șantajați cu publicarea privatizărilor mai puțin legale, cerându-li-se publicitate. Conducă tori din cadrul instituțiilor statului au fost obligați, de politicul județean guvernant, săcumpere „spațiu publicitar” de promovarea instituțiilor pe care le conduc sau săle aparăarticole favorabile în ciornele astea de scandal. Numai că nimeni nu s-a sesizat. Obiceiul Continuă ! Acum, nu trebuie săcă dem pradăispitei de a face particularizări punctuale și nici săaducem egalul între ziarist – ca individ (cu ale lui omenești metehne) și presă- ca instituție și exponent al „celei de-a patra puteri în stat”. Cei care lucrăm în presă, știm foarte bine care este situația în materie de venituri din publicitate. Șantajul, fie el și voalat, este una dintre metodele prin care multe publicații penibile rămân la supraFață .
La fel de negativ este și fenomenul care decurge dintr-o astfel de „politică editorială”: tinerii care cautăsăîși facă o carierăde jurnalist descoperănu numai că au șefi absolut incompetenți, ci și „sarcini” nu tocmai curate: săaducă publicitate, sănu scrie de rău despre nea Cutărică , patronul magazinului care le dăpăpica la redacție, și tot așa. Sunt condeie care se tocesc și conștiințe care se păteazăîn acest fel. Și ne mai întrebăm de ce? Este modul bolnav în care a evoluat presa post-decembristă. Este așezarea cu susul în jos a valorilor. Este lipsa de minte a unor patroni care cred, permanent, că mass-media nu pot fi mijloace eficiente de dezvoltare a unei afaceri promovate prin publicitate directăsau indirectă. Și câte altele.
Cu siguranță, jurnaliștii clujeni nu vor fi condamnați. Am informații că în spate existăniște dosare pe care trebuie săle lase deoparte, iar metoda forței a fost ultima cale de persuasiune asupra lor. Nu că nu ar fi vinovați, dar, se pare că li s-a făcut o „cheie”. În situația arestaților, dupăacest eveniment, pot săia avionul și săcearăazil în orice democrație occidentală. Ãia sunt prea proști de cinstiți ca săpriceapăcum e cu „cheile” și hoția la români, așa că vor pune botul automat.
Nu știu cât de vinovați sunt ziariștii arestați, dar știu că unul din acuzatori, Mircea Cherteș pe care l-am cunoscut cândva, e o nulitate, escroc și alcoolic, ajuns în multe funcții înalte prin pile, prin intervenția tatălui său. Mircea a terminat liceul ca un elev mediocru și, prin aranjamente paterne, a reușit sătermine facultatea de medicinăveterinară. că sătoria cu fiica unui om cu greutate în Cluj l-a ajutat săfie numit șeful Poliției veterinare. Din aceastăpoziție a intrat în politic, ca liberal și ca om de afaceri, în frumosul oraș transilvănean. Despre afacerile lui dubioase a scris și Jurnalul Național. Pentru toate aceste „merite” veterinarul a fost promovat drept consilier al primului ministru, iar soția sa, cu ajutorul lui Hârdău, a ajuns inspector în Ministerul Învățământului. Se subînțelege că din aceastăpoziție, Chereteș a avut un cuvânt greu de spus în problema ziariștilor arestați din Cluj. În acest caz, desfășurarea de forțe polițienești supradimensionate, măface săcred că ordinul de intimidare a venit de foarte de sus și asta nu poate fi decât o ocultămalefică .
Vămai aduceți aminte de OGICà cel care când a vrut sădezvăluie niște treburi despre LOTERIE, a fost înconjurat imediat de un comando al poliției? Aceste acțiuni măduc cu gândul că niște fonduri din diferite instituții ale Statului sau instituții publice sunt „pușculița” acestei oculte și, oricine încearcă sădezvăluie sau se apropie de locul „faptei”, trebuie anihilat. Așa mi se aratăși cu grupul de la Cluj care, probabil, a investigat niște spălări sau deturnări de fonduri. Deranjând. Acum, de la acest caz, toată lumea va trage în presă, din orice poziție, acuzând-o, pe de-a”™ntregul ei, ca și cum pedepsirea unor infractori ar avea vreo legăturăcu situația presei. Diferența este imensă. În occident, ziariștii ajutăla demascarea infractorilor. În România, însă, procuratura demască ziariștii”¦
Romeo Popescu