Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

Șahul etern al președintelui

Partidul Național Liberal trece printr-un moment foarte delicat. Eșecul de la referendumul din 19 mai a cauzat pierderi serioase în procentele partidului, nevoit să-și regândească strategia. Cum electoratul liberal a taxat, la referendum, apropierea de PSD, un partid cu care PNL-ul nu a fost niciodatăîn mare tandrețe, una dintre soluțiile care se caută, acum, ar fi inocularea senzației că liberalii nu au nimic comun cu partidele de stânga. Așa a apărut o platformă de centru-dreapta, prin care PNL-ul a anunțat o colaborare cu PNÎCD-ul și AP-ul. Noul parteneriat s-a realizat exclusiv din rațiuni de imagine, pentru că alte avantaje, mai vizibile și mai rapide, nu pot fi aduse dintr-o colaborare cu două partide extraparlamentare și fărăa conta pe scena politică . Tăriceanu vrea doar săconvingăelectoratul liberal că partidul rămâne unul de dreapta, în pofida speculațiilor din ultima vreme.

Numai că lucrurile nu sunt așa de simple pentru premier, care a fost, deja, încolțit de Traian Băsescu. Președintele țării vrea un Guvern PD-PNL-PLD, adică refacerea Alianței D.A., dar fărăca Tăriceanu sămai fie prim-ministru. Pentru liberali, această propunere ar putea săsalveze partidul, dar, tot la fel de bine, ar putea să-i fie fatală. Pe de o parte, rămânerea la guvernare, într-o formulămai apropiatăde voința electoratului, coroboratăcu continuarea reformelor, poate întări partidul, care se clatină, acum, destul de serios.

Pentru asta, însă , Tăriceanu ar trebui trecut pe linie moartă, iar frâiele săfie preluate de alți lideri, gen Crin Antonescu sau Mihai Răzvan Ungureanu. Mutarea ar avea și unele riscuri, cel mai mare fiind acela de a fi prins în menghina creatăde PD și PLD, sfârșind prin a fi înghițit de marele partid pe care și-l dorește Traian Băsescu. Concluzia ar fi că PNL are de optat între o apropiere de PSD, caz în care riscă săpiardăelectoratul de dreapta, sau poate să-l îndepărteze pe Tăriceanu și sărefacă Alianța D.A., situație în care poate ajunge la mâna lui Traian Băsescu. Momentul este extrem de sensibil pentru acest partid. După cum s-a văzut, După respingerea moțiunii introdusăde PD-iști, guvernul liberal-udemerist a rămas, doar că imaginea lui proastăa devenit și mai și.

Nu moțiunea în sine merităadusăîn prim-plan, ci jocurile din umbră, care sunt definitorii pentru tipul de politică românească . S-a tot vorbit de protocoale și negocieri („discuții”) secrete care au avut ori nu au mai avut loc. Ca săexiste astfel de întâlniri e nevoie de persoane capabile săle provoace și atunci când pozițiile partidelor par a fi ireconciliabile, e nevoie de acele personaje denumite plastic „sforari” ori „combinagii”. De astădată, în atitudinea Față de momentul dat, s-a putut remarca o dozăde rafinament, de inteligențăpolitică . Dacă președintele a eclipsat, mai de fiecare datăcând a ieșit la rampă, tocmai prin neprevăzut, spontaneitate ori idei surprinzătoare, stârnindu-le celorlalți reacții așteptate, previzibile, pentru a puncta doar el la capitolul imagine, acum comportamentul politic din Parlament a fost unul nuanțat, deși, în linii mari, intuibil.

Întâi trebuie remarcatăatitudinea PSD, care a ales sănu intervină, cel puțin în aparență, în disputa interminabilăBăsescu – Tăriceanu și cele două galerii, PD, respectiv, PNL, rațiunea fiind aceea că nu e moralădărâmarea unui Guvern din care până acum vreo două luni și inițiatorul moțiunii (PD) a făcut parte și încă mai e la guvernare prin reprezentanții săi la nivel teritorial, mai ales că protocolul Alianței DA este încă în vigoare. Prin urmare, PSD a evitat săvoteze în vreun fel, prin aceasta, subtil, susținând în fapt Guvernul Tăriceanu II, la fel ca la investire.

Din moțiune, pare că toată lumea politică a câștigat: Băsescu a arătat poporului că el a vrut sărealizeze majoritatea Parlamentară transparentă, dar cei „322” nu. Democrații zic că s-a văzut prin demersul lor cine susține Cabinetul, deci cine este la putere (PNL-UDMR-PSD), avertizând că vor face public protocolul „contra firii” liberalo-social-democrat. Liberalii s-au bucurat că au rămas neclintiți la guvernare, dar și că au reușit săîncropească o alianță(la fel de falimentară, e drept, ca și cea a Convenției din 2000) care săreprezinte dreapta și peste care sătroneze „patriarhul” Tăriceanu.