Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

S-A INTORS TATUKA ACASA

 

        Duminică , 10 decembrie 2006, a fost zi mare la social democrații români. Mult așteptatul congres al PSD s-a consumat și și-a etalat roadele. Unele, potrivit așteptărilor proprii și altele care au creat unele reacții de surpriză și nedumerire, atât în interiorul partidului, cât și în afara acestuia, mai ales în rândul adversarilor politici. Cum era de așteptat, sforarii și-au făcut treaba și la „indicații externe, prețioase,” pionii de la Cluj i-au scos în Față pe Geoană, Ponta și Corlățean. Oameni de nădejde și ascultători ai Axei – roz. Cu ce au fost convinși delegații la Congres să execute partitura prestabilită, rămâne o temă de studiu, deși nu-i greu de ghicit: banul, sinecura, oportunismul, lașitatea, mai nou, apartenența multora la tot felul de „oculte”, plus trădarea lui ILIESCU. Mai nou, sforăriile se cheamă lobby!

        L-a ajuns blestemul

        Mitrea a fost faultat După schema pățită de Iliescu. A fost lăsat să aibă impresia că e „de-al lor” și apoi out…! Metoda e veche și constantă. Te folosesc cât au nevoie și te aruncă fără scrupule. În urmă cu o jumătate de an, Miron Mitrea știa deja că următorul pe listă e chiar el. Nici nu era greu. Din trioul altădată formidabil Nastase D.I.P. – Mitrea, rămăsese ultimul mohican care stătea încă în picioare. Știa că îi va veni rândul să părăsească scena, dar nu se aștepta ca asta să i se întâmple atât de curând. Îl blestemase și Năstase. Omul care, ani la rând, a jucat pe degete partidul (împreună cu perechea Hrebenciuc – Cozmâncă ) a primit duminică o lovitură grea. Oficial, n-a mai fost nici o lucrătură, ci doar lobby pur și vot de conștiință a delegatului la congres. Neoficial, e clar că Miron Mitrea a că zut într-o groapă asemănătoare celei săpate cu doi ani în urmă lui Ion Iliescu. La fel ca tătucul PSD, nici forțosul partidului n-a crezut, până aproape în ultima clipă, că va că dea. Ce va urma? PNL și Tăriceanu ar trebui să fie îngrijorați. Se pune de-o debarcare, cât de curând și intrarea la guvernare a PSD-ului . Reformat (nu-i așa?), alături de PD și Stolojan. Deocamdată, de mâine mesajul lui Geoană nu va mai fi împotriva lui BĂSESCU (oricum era fals) ci se va îndrepta împotriva lui Tăriceanu.

        Fără plictiseli

        Congresul PSD n-a fost deloc un eveniment politic plictisitor. A avut chiar de toate: confruntă ri acerbe pe funcții importante, discursuri tăioase, atacuri între adversari, jocuri de culise, tensiune gata să răbufnească în confruntă ri fizice și, nu în ultimul rând, surprize. La procedura de votare trebuia să se țină cont de rezultatele la alegeri și județele unde a câștigat PSD să aibă o pondere mai mare în procedura de vot. Dar acum, totul a trecut. Congresul este istorie. Totuși, trebuie menționat că președintele reales Mircea Geoană a încheiat apoteotic: Sunt mândru că sunt pesedist! Toți cei de Față erau mândri. Mai ales cei aleși în conducerea partidului.

        Nea Nelu era și el mândru

        Ba, chiar nevoie mare. Pentru cei mai mulți nu pare o problemă, dar gândindu-ne, prin analogie, la omul bătrân care în lipsă de alte surse de venit își vinde lucrurile de prin casă, poate că imaginea începe să capete contur. Când Geoană n-o să mai aibă ce „vinde”, e un om mort! Și asta pentru că cei ce-i stau acum alături n-o fac pentru că ar crede în el sau în capacitatea lui de a conduce partidul, ci pentru că așa au „vizibilitate”, au chipurile putere. Nu în ultimul rând, dacă Geoană își închipuie că Iliescu ar fi vreun creștin care întoarce și celălalt obraz, atunci e chiar naiv. Pentru jignirea suferită în 2005, Iliescu o să-i rupă gâtul așa cum a făcut-o cu mulți alții înaintea lui. Make no mistake cum ar spune Bush Iliescu este un individ de cea mai joasă speță, un om pentru care nu există nimeni și nimic în afara propriei sale persoane. Iliescu a reușit duminică să-și arate adevărata Față în toată splendoarea sa. Delegații adică ăi mai buni și vașnici psd-iști au avut șansa să înțeleagă, în cele din urmă, că personajul menționat n-are pic de caracter. Au avut șansa să vadă că , la fel ca mulți alții înaintea sa, Iliescu nu-i nimic altceva decât un demagog, un fanfaron și un infatuat. Atunci când un om vorbind despre propria sa persoană ajunge să spună că el este un „reper istoric”, este clar că am intrat în zona deviațiilor patologice de comportament.

        Iliescu este mort

        Ar fi putut rămâne un idol fals, cum spune Vechiul Testament dar, totuși, un idol pentru mulți creduli. A ales să lingă mână celor care i-au lipit eticheta de expirat pe frunte, iar asta pentru el înseamnă adevăratul început al sfârșitului. În 2005 „Grupul de la Cluj”, își justifica șutul în spate dat lui Iliescu prin dorința de reformă, de reînnoire a partidului. După aproape un an și jumătate, vin în genunchi și, chipurile, „îl recuperează” pe marele ideolog. Mai mult decât atât, tot prin 2005, spuneau în apărarea gestului lor de atunci că s-au săturat să dea explicații pentru toate porcă riile făcute de Iliescu în trecut sângeroasa revoluție, mineriade, baroni locali, etc. A fost cumva suficientă trecerea unei perioade de doar un an și ceva pentru ca toate acestea să dispară ca prin farmec sau să se prescrie? Nu prea cred, dacă ar fi să facem o scurtă trecere în revistă a vizitelor tot mai dese făcute de marele Iliescu pe la Parchet. Când au mințit? Atunci când l-au pus pe Geoană sau zilele trecute când l-au „înscă unat” Președinte de onoare? deși mai potrivit ar fi fost ca această funcție să fie numită simplu „Preș de Oroare”. Cu alte cuvinte, în ce constă câștigul „grupului”? În faptul că au arătat că n-au fost în stare în toată perioada scursă de la congresul anterior să facă reformă? În faptul că sunt la fel de demagogi ca toți ceilalți pe care-i critică ? că au reușit să promoveze o conducere care va îngropa partidul? Dacă obiectivul lor a fost acela de a compromite acest partid, atunci da, avem de-a face cu niște învingători.

        A împăca și capra și varza

        Toata lumea vrea muncă puțină, bani mulți și cât mai multe pomeni (așa zisa politică socială). Unii promit și chiar reușesc să livreze aceste fantasmagorii în detrimentul viitorului. Realitatea este cu mult mai dură, în timp ce noi toți ne dorim o viață ușoară, în același timp jinduim După progres. Acesta este conflictul primordial în fața că ruia suntem puși să alegem. Așa cum s-a văzut în istorie chiar dacă ne-am simțit bine în social democrație sau socialism sau comunism, întotdeauna am optat pentru progres. Din acestă cauză considerăm că cel puțin deocamdată nici nu poate fi vorba de o politică de „stânga” în România.

Este vorba de soluția originală a lui Geoană de a împăca și capra și varza. Cineva a făcut o observație, și anume, spunea că totuși PSD primește voturi și de la cei care îl susțin pe Iliescu.
Dacă Iliescu ar fi plecat din partid și și-ar fi făcut singur un alt partid de stânga cu siguranță că Geoană pierdea cel puțin 20 % din electorat.
        Problema este că Iliescu ar fi plecat numai că nu a găsit pe nimeni care să împartă povara cu el. A încercat cu Năstase și a încercat și cu Petre Roman, din păcate, pentru el, nu a ieșit nimic. Se simte că Iliescu face un joc dublu ceva apropiat de ceea ce a făcut Stolojan. Lui Iliescu i-ar conveni de minune să-i fure partidul lui Geoană de sub nas. Ar fi scă pat de toată burghezia coruptă și ar fi pus bazele unui adevărat partid de stânga. Când ne gândim la jocul dintre cei doi ne amintim de fabula cu vulpea și corbul care ținea cașcavalul. Cam așa este cu Iliescu și Geoană care deocamdată se bucură de cașcaval dar la prima greșeală, vulpea bătrână de Iliescu îi șterpelește cașcavalul imediat. Geoană nu este prost și a înțeles jocul lui Iliescu. Se spune că dușmanii trebuie să-i ții întotdeauna aproape. Asta a făcut și Geoană. I-a dat o funcție onorifică lui Iliescu, eventual un fotoliu confortabil de senator, iar în schimb a împrumutat voturile lui Iliescu pentru următoarele alegeri. Spuneam că Iliescu face același joc ca Stolojan, cu diferența că acesta din urmă a înțeles că nu are rost să-și consume energia într-o polemică la nesfârșit cu Tăriceanu. În plus, odată cu apariția noului partid, liberalii nu mai sunt reprezentativi ca procente în comparație cu PD. PD ar putea cere re-negocierea acordurilor din cadrul alianței.

        Frica-i ține legați de trecut

        Pierderea puterii După scrutinul din 2004 și-a avut temelia în neadaptarea PSD la dinamica vremurilor. PSD trebuia să rupă cu trecutul de partid al pensionarilor, al ruralilor, al electoratului fără educație civică pentru a deveni un partid modern, european, al tinerilor, al electoratului urban și, mai ales, al electoratului educat. Sub semnul acestui ideal, grupul de la Cluj a manevrat astfel încât Ion Iliescu să piardă la Congresul din aprilie 2005 cursa pentru șefia partidului în favoarea lui Mircea Geoană. Desprinderea de Ion Iliescu n-a adus PSD-ului vigoarea atât de mult invocată de artizanii din umbra restaurantelor și hotelurilor. PSD a coborât în sondaje la nivelul de 20%. Un nivel catastrofal dacă ne gândim la situația din 1998, când PSDR mai avea puțin și devansa CDR în sondaje. Numai că nu s-a înțeles nimic. După acest congres excepțional, PSD s-a îndepărtat și mai mult de alegătorii pe care îi estimează. Aderarea la UE și integrarea vor trebui să aducă României și românilor o schimbare, aceasta se simte încă de pe acum, se vede la sate, românii au început să-și dea seama că numai prin munca sa poate face ceva. Dacă PSD-ul va continua pe calea pe care a apucat-o la acest congres, cu siguranță că Iliescu îi va duce mai repede la gârlă, trecutul atârnă mai greu ca o piatră de moară iar Geoană nu are charisma unui lider pregătit să salveze ceea ce mai era de salvat și să întoarcă barca că tre social democrație.

        Pe când un partid de stânga?

        Deci, în concluzie, pentru cei care au înțeles ce este cu adevărat PSD, aceste alegeri nu au prezentat nici o surpriză. România încă nu este pregătită să adopte un partid politic de stânga. Deocamdată, noi avem probleme cu construcția capitalismului și definirea societății de consum. Politicienii din România trebuie să găsească un punct de echilibru între capitalismul sălbatic și social democrația de tip occidental. Mai târziu, odată cu cristalizarea doctrinelor politice și acutizarea diferențelor dintre clasele sociale vom asista și la apariția unui curent politic cu adevărat de stânga.

Romeo Popescu