Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

România, țara nesimțirii absolute (II)

În  editorialul din acest număr, mi-am propus sănu mai ating subiecte politice, deși știu că ele sunt de-un interes permanent, pentru opinia publică . Voi scrie, însă , despre neprofesionalismul de care dădovadă, tot mai adesea, compania RDS-RCS. Sunt convinsăcă nu suntem singurii care au sesizat nesimțirea și indolența cu care angajații societății își trateazăclienții. De fiecare datăcând iei legătura cu un operator RDS, ai impresia că a citit, o viațăîntreagă, codul proastelor maniere.

La prima vedere, crezi că societatea mai sus amintităe una serioasă, creatăDupă standardele europene. Auirea. Din primele minute când închei un contrat de prestări servicii cu această companie, chipurile „serioasă”, primești promisiuni peste promisiuni, că în cazul în care întâmpini greutăți cu Internetul sau telefonul, vei primi asistențăde cea mai bunăcalitate. Și asta te încântă Te-ai săturat, îți spui, de societățile în care lucreazăpersonaje cu mentalități bolșevice, care nu știu sădialogheze cu clienții. Ai mai fost și prin alte țări și ai văzut acolo că sintagma „Clientul nostru, stăpânul nostru” chiar funcționează. Vrei și pentru societatea românească o schimbare și, pentru asta, ești tentat săapelezi la cei mai „buni”. Auzi pe stradă, la prieteni, în magazine, că aproape toată lumea e client RDS și te gândești că a venit momentul săte abonezi și tu. Mare greșeală. Măîntreb cu ce or fi greșit utilizatorii de Internet din țara asta, ca sămerite serviciile atât de proaste ale acestei companii? Păi, în primul rând, au greșit prin ignoranța lor care a permis companiei RDS&RCS săse dezvolte nemeritat.

Experiențele negative legate de această societate, s-au perpetuat în timp. O nouămostrăde coeficient de inteligențăscă zut mi-a fost demonstratăde curând. Dar, totuși, pentru a întări cele mai sus afirmate, este cazul săvin cu exemple concrete.

Zilele trecute, chiar într-o zi de ziar, am rămas fără Internet. Colegii din presăștiu foarte bine că e o adevăratăcatastrofăsăfii deconectat de la Internet, într-o zi când se tehnoredacteazăziarul și trebuie să-l trimiți on-line la tipografie. De bunăcredință, am sunat la departamentul de Relații cu Clienții, aparținând companiei, negândindu-ne, nicio clipă, la calvarul ce va urma. La celălalt capăt al firului ne răspunde un anume domn Mocofanu (nume parcă predestinat), care ne spune că nu e o eroare tehnică a RSD-ului, ci problema este la calculatoarele noastre. Îl credem pe cuvânt și urmăm „prețioasele” indicații telefonice transmise. Internetul este, în continuare, nefuncțional. Sunăm din nou. De data aceasta, răspunde o domnișorică cu vocea pițigăiatăcare are, în repertoriu, doar câteva replici: „Am înțeles ce problemăaveți, văcontactăm noi curând „. Oook. Timpul trece în defavoarea noastră. Tanti de la RDS uităcu desăvârșire săne mai apeleze telefonic. Sunăm. Din nou, nimeni altul decât Mocofanu. Aceiași placă : „Ne pare rău că aveți probleme văsunăm noi, în curând”. Trec două ore.

RDS își bate clar joc de noi. Nu mai încape niciun dubiu. E deja ora 13.00. Am rămas foarte în urmăcu ziarul. Pe angajații companiei, că reia îi plătim o sumăfrumușică de bani lunar, îi doare fix în cot. Poate nici acolo, că tot ar fi simțit o înțepătură, ceva, și ne-ar fi sunat.

formă m din nou numărul de la Relații cu Clienții. Pentru a țâșpea oară. Iar un nume de tanti. În cele din urmă, parcă trezitădintr-o reverie adâncă , femeia ne spune că avem nevoie de setările de la Internet. Ufff, ce ușurare! În sfârșit cineva care ne poate ajuta. Eeeeroare!

Îi cerem setările, cu nervii întinși la maximum. „Văsunăm noi, cât mai repede, și vi le comunică m. În două minute, în regulă” – spune ea. Ne conformă m. Cu ochii la ceas, așteptăm telefonul salvator. Nimic. După o orăjumătate, sunăm iar. Un domn, la fel de mocofan, ne răspunde: „Mda, figurați la noi cu o reclamație, dar nu putem săvădăm setările acum. Trebuie săfacem ceva verifică ri”. Păi, ce mama dracului, niște amărâte de setări au devenit informații secretizate, RDS-ule?

Operatorii acestei companii de toată jena ar trebui săia câteva cursuri de bunăpurtare și săînvețe a respecta clienții, care le asigurălor salarii bune și scaune de pluș confortabile. Îmi pare rău că spun lucrul acesta, dar RDS a început să-mi provoace o realăsenzație de greață.

Aaaa Era săuit. Știți de câte ore au avut nevoie cei de la RDS săne dea niște prăpădite de setări? De vreo patru. Și asta pentru că am insistat noi. Altfel, nu ar fi avut nicio treabăsăne rezolve problema. Am observat că „erdesiștii” – așa le spun eu ăstora care răspund la telefoane când suni atunci când ai probleme (Doamne păzește săți se întâmple așa ceva!) sunt de-o stereotipie năucitoare. „Văsunăm noi. Ne cerem scuze. Se rezolvă”! . Pe naiba. Vorbe goale spuse de unii care știu doar săvorbească , nu săfie și competenți.
Sădiscuți cu operatorii de la RSD e o adevăratăodisee. Trebuie săai nervi tari și, de multe ori, te bucuri că nu-l ai în Față pe măcă nitorul de la celălalt capăt al firului care te întreabă, cu obstinație, dacă ai restartat „rooter-ul” și îți explică chestia asta în niște termeni pe care, nu-i cunoaște și îi are scriși pe o hârtie de pe care îi citește, citește, oricum, greșit.