În fiecare zi măuit la cei de lângă mine
și măîntreb ce-nseamnăsătrăiți bine?
În fiecare zi, devin tot mai convins
că țara asta e-un decor cu geamul spart și becul stins
Nu, România mea nu-i România lor,
nu-i România celor de la televizor.
Nu-i România mea, România electorală,
România urbanăsau România rurală.
Nu-i România din sondaje sau din interviu,
nu e o țară playback, e o țară pe viu.
În România mea nu se mănâncă la M(a)c,
nu se prizeazăcoca, la o sutăde Jack.
Nu-i România lui Pepe sau România lui Akcent,
nu-i România vreunui producă tor indiferent.
România mea nu dăvina pe „dușmani”,
nu ascultămanele și nu azvârle cu bani.
Nu-i țara mea aceea-n care, oricând în direct,
vezi doar vedete proaste și silicoane de efect.
Nu, România mea nu-i România lui Irinel,
nu-i România la modă, nu-i România bordel.
Nici România cool, nici România chic,
în care toți vorbesc fărăa spune nimic.
România mea nu-i România din mall,
cu-adolescenți crescuți și rătăciți în alcool.
Nu-i țara mea aceea-n care, dacă ești bărbat,
e dreptul tău să-ți bați nevasta, cu piciorul de la pat,
România mea nu e reclamădin ziar,
nu e spălarea de creier dintr-un moment publicitar.
România mea nu e un stat american,
nu e-acel vis în care totul se rezumăla ban.
Nu, România mea nu-i România naționalistă,
nici România xenofobă, nici România rasistă.
Corneliu Vadim Tudor locul lui e la gunoi
nu-n Parlamentul celor plătiți de cei ca noi.
Locul lui e lângă „marele” comunist bărbat de stat
lângă cei cu care a mințit și a trădat.
În România mea, fotbalul nu e rege,
mai presus de Justiție mai presus de lege.
Becali, locul lui e la școala de corecție,
acolo unde miliardele nu provoacă vreo erecție.
România mea nu-i România lui Teoctist,
nu-i țara care s-a închinat la partidul comunist.
Nu-i România cu surprizele Andreei Marin.
e România cu vize pentru românii din vecini.
Nu, România mea nu crede în legende,
nu crede-n discursuri, nu crede in „agende”.
România mea nu e condusăde hoți,
nu e o țară unde toți vor săîi fure pe toți.
România mea e-o țară tristăși atât,
în care orice vis frumos devine un coșmar urât.
România mea nu-i România lor,
a celor care văd în tine doar un element de decor,
doar un vot, doar o mită, doar un număr de dosar,
doar o șpagăîndesatămai adânc în buzunar.
România mea nu-i România ce-a uitat
de suferința acelora cu sufletul curat.
Libertate și pâine: cât de trist devine tot,
când cu pâinea i se dălibertății peste bot.
România mea nu-i România-n care
democrația s-a impus cu bâte și topoare.
Nu România asta ți-o fac de vrei cadou,
pentru că sunt un revoltat, dar refuz săfiu erou.
Și dacă din toate astea măcar un vers te-a atins,
înseamnă c-am trăit, înseamnă c-am învins…
de Mihnea Blidariu
Lasă un comentariu