Mai e puțin până la sfârșitul acestui an. M-am decis sănu mai scriu, până atunci, nimic despre politică . În aceste zile magice, de sărbătoare, agasează, sunt sigură.
până la anul, politicieni gen „Emanuelle” Frâncu, „Dintele de Aur”, „Moncy-Poncy”, „nea Mitică Bușe” și alții au timp săreflecteze, poate, în genunchi, într-un colț întunecat al camerei, doar cu ei înșiși, ce pot face sădevinămai buni. Dacă pot. Dacă nu, atunci devine clar că mătrăguna nu se poate transforma în trandafir. Mai sunt și miracole. Dar sunt prea rare și nu prea cred în ele. Măgândeam că , de obicei, în timpul anului oamenii găsesc prea puțin timp săofere dragoste și, în același timp, și mai puțin săo primească . Sunt prea ocupați săhulească țara în care trăiesc, guvernul, săînjure șoferii mai puțin deprinși în ale condusului și săscuipe cerșetorii. Păcat, mare păcat. Măcar în aceste zile, încărcate de spiritualitate (și sunt mulți ca mine), încerc să mădetașez de orgoliile politice, economice sau sociale care au rănit în inimăRomânia. Din păcate, vieții prea zbuciumate pe care o ducem, ne rămâne prea puțin timp săne gândim la Dumnezeu. Aproape că nici nu mai știm dacă existăsau nu sau, și mai grav, acest lucru începe sănici nu mai conteze. Măcar de Sărbători avem datoria, Față de noi, săne ridică m privirea spre înalturi. Alinarea poate veni și de acolo Și nu e o utopie. Zbucium acesta interior ne transformă . Spre nenorocul nostru. Și de multe ori nu în bine. Ne abrutizează. Am văzut oameni care nu mai știu săse bucure de delicatețea unei flori sau a unui zâmbet nevinovat de copil. Au uitat sălase urme ale trecerii lor prin lume și au devenit prizonieri în ei înșiși. Trebuie săgăsim puterea și voința interioarăde a deveni altfel. Poate vom învăța sămângâiem din nou, ca în copilărie, verdele proaspăt al ierbii, săne dezmierdăm mai des părinții, soții, soțiile și prietenii. până la urmă, nu-i așa?, România nu este nici Geoană, nici Tăriceanu, nici Băsescu și nici Iliescu. România ești tu… Prin ceea ce faci în legăturăcu România. Ce spui în legăturăcu România. Ce simți Față de România. Ce gândim despre România. Fiecare moment, fiecare gest, pas, acțiune, decizie, vorbă… părerea noastrădespre România este părerea noastrădespre noi. România este exact așa cum suntem noi. Scrieți-vămare pe o hârtie, puneți-văun desktop, un screen saver, un hello message pe telefon, user la calculator, o banda pe parbrizul mașinii, repetați-văla nesfârșit: România sunt EU! Să credem că țara aceasta este exact așa cum suntem noi. Avem o responsabilitate Față de ea, aș cum avem și de noi. România e a ta, a mea, a tuturor. Imaginea României este ceea ce simte, ce crede, ce zice si ce face fiecare dintre noi în legătura cu România. România noastrăe un vis frumos de mai bine, pentru care trebuie săluptăm pentru a deveni realitate. România noastrănu are granițe, pentru că România este peste tot unde sunt oameni care se bucurăde ceva românesc. România este vie atunci când lumea iese în stradăfluturând tricolorul pentru că au câștigat „ai noștri”, când se împinge lumea la vot ca săschimbe ceva, când trei românce ocupăpodiumul la gimnastică , și apoi lumea se revoltăpentru o medalie furată, când pierdem la mondiale și a doua zi dimineațăe liniște mormânt în tramvai și pe stradă, când zic în străinătate Hagi și mi se zice România, când unei stele de pe cer i se dănumele Nadia