Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

Romania ajunsa in genunchi

             Nici din greșeală nu avem simțul măsurii. Și, de cele mai multe ori, nici măcar pe cel al ridicolului. Isteria dosarelor pare deja a fi fără sfârșit. S-a ajuns deja la faza în care când doi oameni se ceartă la rând la pâine se aude invariabil și replica: „Ia să-ți văd dosarul de colaborator!”. Sau cum i-a scris o amărâtă de prin presa locală Ioanei Avădadei, directorul Centrului de Jurnalism Independent, cu referire la mine: „Am să-i cer dosarul de la CNSAS”. Nebunie colectivă. Acum, dosariada a intrat în plină etapă a mișcă rii browniene, când ricoșeurile acuzațiilor evoluează mai haotic decât își poate cineva închipui. Desigur, ceea ce se întâmplă nu este deloc inutil. Și nu mă refer la așa-zisa asanare morală a societății. Asta este chiar o poveste pentru cei naivi. Cel puțin din punctul de vedere a găștii PNL, dosariada și-a atins scopul. Au fost înlăturați incomozii. Și, poate, mai urmează vreo doi-trei, dar nu mai mulți, că -ngrașă. Acum scă pam și de BOR-ul ăla incomod (nu din considerente morale, bineînțeles, e incomod, ci pentru că membri lui cer prea multe avantaje și mai sunt și șantajiști). Mai sunt ceva ziariști de tăiat. După care scenariștii politicieni se duc frumos la Băsescu, iar acesta la Marele Licurici (iar Cosmin Gușă PIN va plimba „ursul” la Putin) și-i raportează că misiunea a fost  îndeplinită. România ajunsă în genunchi! Suntem sfidați în propria noastră țară de cei care organizează sau participă la răpiri teroriste, care fac contrabanda cu diverse produse, care spală bani prin România, care distrug pădurile țării amenințând echilibrul ecologic din Moldova și nu numai, care transformă piețele în talciocuri batjocorind interesul legitim în produsele legumicole românești.

             Batjocorirea Continuă de peste 17 ani și nu se găsește nici un spion care să fie dovedit că a tranșat în România furtul unor patente de invenții sau inovații strict secrete. Facem parte dintr-un joc periculos, în lanțul serviciilor secrete internaționale și poporul nu știe nimic din ce se poate întâmpla în viitor pe teritoriul țării datorită unor înțelegeri ascunse. Imensa confuzie de acum provine din faptul că , preocupați de trecut și de deconspirarea Securității ca poliție politică , românii sunt pe cale de a comite eroarea strategică , politica și morală de a-și deconspira practic actualele servicii secrete care ne mai apără bruma de independență. Citind inițiativa legislativă privind securitatea națională am ajuns la concluzia că rezultatul aplică rii acestei legi echivalează cu o castrare a serviciilor secrete. Vom fi găunoși precum brânza șwaițer. Să fie vorba despre diletantism? Sau despre rea-voință?

             Nu se poate răspunde acum. Dacă tot pretindem că vrem să ne aliniem standardelor NATO, de ce nu s-a apelat la consultanță din partea CIA, FBI sau a comunității americane de informații? Oare britanicii, germanii, israelienii și alții ar face la fel? România se pregătește să repete tragedia americană a lui 9/11 prin renunțarea deliberată la mijloacele specifice de luptă împotriva organizațiilor teroriste și a penetrării informative a serviciilor secrete străine. Urmașii KGB și ai GRU, precum și celelalte servicii secrete străine, sunt pe cale să repurteze – fără luptă – o mare victorie împotriva României. Vor primi un cadou neașteptat din partea guvernanților si a legiuitorilor din țara noastră: o  nouă lege a Siguranței Naționale, permisivă până peste poate. Autorii inițiativei vor să interzică , prin lege, serviciilor române de informații să folosească agenți acoperiți în presă, partide, sindicate, administrație. Dintr-un exces civic de zel, care n-are nimic de-a face cu expertiza în munca informativă, de spionaj și „intelligence”, cei mai vehemenți susținători ai respectivei propuneri sunt ziariștii. În pregătirea respectivei inițiative legislative, anumiți ziariști din presa națională (cu vehemență, cei de la „Ziua”) au cerut autorităților să retragă sau să deconspire agenții acoperiți din presă.

             Dacă ar fi cerut același lucru și serviciilor secrete străine sau organizațiilor teroriste care utilizează metoda infiltrării propriilor spioni și agenți de influență, ar fi fost o fază unică în istorie și demnă de râsul lumii. Dacă luam numai exemplul „prietenilor” ruși/sovietici, din 1919 încoace, există o tradiție informativă de plantare a agenților acoperiți, a agenților de influență și spionilor în diferite poziții cheie din partide, Guvern, Parlament, Justiție, presă, sindicate, biserică , economie, afaceri, organizații ale societății civile, și chiar servicii secrete. Or, noi ne pregătim să abandonăm operațiunile normale de contrainformații, contraspionaj și nimeni nu îndrăznește să deschidă gura, din teama de a nu fi considerat un fel de reprezentant al intereselor vechilor „securiști” care mai sabotează integrarea în NATO și UE. Războiul invizibil, de acaparare a polurilor de putere mediatică , este în plină desfășurare. Și nu oricum. Prin mijloace sofisticate. Cine poate urmări inducerea în eroare a opiniei publice și îndreptarea energiilor populare pe drumuri greșite, dacă alungăm „acoperiții”? Este vorba despre grupuri de interese oculte care încearcă să împiedice promovarea priorităților incluse pe acea agendă publică prin mijloace nedemocratice. Asemenea grupuri pot fi interne sau externe.

             Interesele străine pe care le servesc pot fi publice (ale altor state) sau private (spre exemplu, ale unor cercuri de afaceri transnaționale). Dacă este adevărat că România este o țară relativ mare și relativ bogată, cu o poziție geo-strategică importantă, atunci nu poate fi decât normal ca interesele ei să intre în concurs cu interesele altora. Trebuie distins între cei care își exprimă liber convingerile sau fanteziile și controlul formatorilor de opinie prin intoxicare, dezinformare, diversiune, ca metoda în promovarea unor interese tainice. Poate fi dependentă intervenția puterii publice în combaterea manipulării prin presa de acordul redacțiilor vizate, atunci când securitatea națională este amenințată? Categoric, nu! Chiar dacă funcționează în contextul pieții și în forma unei afaceri private, presa îndeplinește o funcție de utilitate publică . Prin presă sunt exercitate sau garantate câteva dintre drepturile civile și politice fundamentale. Statul nu poate fi indiferent Față de modul în care se întâmplă aceasta. Nu sunt convins ca manipularea mediatică poate fi cel mai bine contracarată prin utilizarea unor ofițeri acoperiți și mi-e teamă că asemenea metode pot da naștere unor abuzuri care trebuie evitate.

             Prin manipularea informației poate fi manipulată decizia, iar atunci când informația falsă este răspândită în masa întreagă opinie publică poate fi manipulată. Consecințele unor asemenea manipulări sunt grave, atingând, în ultimă instanță, spațiul securității naționale. Prin urmare nu protecția redacțiilor a putut fi mobilul infiltrării, ci apărarea dreptului cetățenilor la corecta informare, ca și apărarea lor împotriva manipulării prin deformarea informației publice. Dacă se urmărește controlul democratic al activității serviciilor secrete, ar trebui să se dea comisiilor parlamentare de control al serviciilor competența și puterea de a judeca și aproba unde și când trebuie să acționeze agenții acoperiți, în funcție de amenințările concrete de securitate și de exigențele muncii preventive.

Romeo Popescu