De curând, am citit într-o publicație americanănumită”Los Angeles Times”, un reportaj grotesc despre Râmnic. Jurnaliștii s-au axat, în principal, pe informațiile primite de la o anume Albena Spasova, expert în fraude pe Internet, care a venit în municipiul nostru pentru a investiga licitațiile ilicite făcute de hackerii vâlceni online. M-a cutremurat felul în care această doamnă(guvernatăprobabil de intenții bune) a descris urbea în care locuiesc. „Un oraș obscur, în care pericolul pândește din umbră”. Așa a spus despre Râmnicu Vâlcea. Un oraș al rușinii, l-a numit. E adevărat că aici, la noi, sunt prea mulți hackeri pe metrul pătrat și că despre ei presa naționalăși internaționalăa scris pagini întregi, blamându-i. Sunt de condamnat pentru ceea ce fac. E drept. Dar nu înseamnă că bietul nostru orășel a devenit un soi de capitalăa fără delegilor, ce imprimăo teamăprofundătuturor celor care îl vizitează. Desfid afirmațiile americancei și le consider de-a dreptul defăimătoare. Mincinoase. Dacă ar fi fost să măîntâlnesc cu această Albena plină de înfumurare capitalistă, i-aș fi spus că ar fi mai bine săprivească cu atenție în jur, că ci se aflăîntr-un oraș plin de încă rcă turăistorică , șlefuităpână și în pietre, așa cum în SUA nu găsește vreodată. I-aș fi demonstrat că , așa cum spuneam, fascinația așezărilor izvorăște, în bunăparte, din trecutul lor. Ar fi trebuit săstea mai atent de vorbăcu râmnicenii, care reprezintătrupul viu al istoriei noastre, ziditorii tuturor visurilor orașului. În esență, niște oameni minunați. Între alte orașe ale țării, ar fi trebuit săștie, Râmnicu Vâlcea e hărăzit cu toate darurile frumuseții. Așezarea lui, ca a mai tuturor localităților vechi, a că utat apa și umbra ocrotitoare a dealurilor. Apa poartănumele Oltul, iar dealul împlântat în mijlocul orașului, ca o inimăce palpită, se numește Capela. Dar pe expertă, din câte se vede treaba, a interesat-o decât partea întunecatăa urbei noastre, acea fațetăcare odatăscoasăla lumină(lumea hackerilor) vinde ziare și crește tiraje.
Oare știe această Spasova că și în Rm. Vâlcea, ca și în alte părți ale lumii, se nasc copii talentați, chiar geniali, care fac cinste nației noastre și care, mai mereu, sunt că utați de cei mai mari importatori de materie cenușie, americanii. Odatăajunși acolo, devin medici de valoare, fizicieni, programatori, matematicieni Dar, din păcate, despre realizările lor jurnaliștii americani nu scriu niciodată, pentru că cel mai bine vinde urâțenia, murdăria. Nu-i corect. I-aș mai fi spus un lucru important acestei americance, Spasova. că aici, la Rm. Vâlcea, nu avem doar hackeri, infractori și degradare umană. Avem o echipăde handbal, printre primele din Europa, flori care miros superb, picturi delicate, teatru de excepție, scriitorii de seamă, poeți de renume, biserici de-o divinăfrumusețe, frumusețe fizică și spirituală, dar și un cer albastru, adânc și frumos, cum rar mai există. Dacă și-ar fi ridicat vreodatăprivirea mai sus de camera hotelului în care spune că a stat încuiatăde frică sănu o agreseze hackerii, l-ar fi văzut cu siguranță. Râmnicul este un oraș din fântânile că ruia (păcat că n-a văzut și asta) au țâșnit, de-a lungul vremii, sub formă de apăîn culori de curcubeu, visurile unor artiști desăvârșiți, un oraș care știe sădezvăluie, mereu, abracadabrant, din imensa lui vistierie de mistere, locuri inedite. Pot sădau zeci de astfel de exemple pentru a combate toate criticile de prost gust care i se aduc orașului meu. Îmi place Râmnicul pentru că e plin de viață, istorie, peisaje rupte parcă din tablourile pictorilor celebri, oameni de calitate, modernitate și clasic, farmecul personal care încântăochiul Pentru aceste lucruri și multe altele. Foarte multe. Și dacă această Albena ar fi vrut săvadăun oraș perfect, atunci ar fi trebuit să-l vadăatunci când e acoperit sub mantaua albă, imaculată, de zăpadă. Atunci, mi se pare că nu mai are nicio imperfecțiune. Își regăsește puritatea. Râmnicul este un oraș al regăsirii interioare, al meditației. E profund, ca o privire intensă. De fapt, cred că acesta este definiția pentru orașul meu. Intens. Pe undeva, poate e mai bine că nu a simțit acest lucru. Doamna Albena s-ar fi simțit copleșităde aceste locuri