Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

Prostolojirea partidului

          MOTTO: „Limba noastră-i o comoară „     

                  (Alexe Mateevici)

 

          Pe lângă „grupul Stolojan”, care s-a constituit prin re-gruparea exclușilor din PNL și care se manifestă în afara acestui partid, o nouă mișcare își face simțită prezența în ultima vreme pe scena politică . Este vorba de „apelul pro-Stolojan”, sprijinit de acei membri activi ai PNL care nu aderă în mod fățiș la „platforma de relansare a forțelor de centru-dreapta”, dar care cer întoarcerea în partid a fostului președinte.

 

          În mod neașteptat pentru felul cum funcționează de obicei exfolierea dizidenței politice, scoaterea „grupiștilor” în afara PNL nu s-a soldat și nici nu se va solda cu înființarea unui nou partid, a unei alternative concurente la PNL. Theodor Stolojan nu își dorește să construiască o altă formațiune politică , precum au făcut-o în deceniul trecut liderii aripilor și aripioarelor scizioniste din PNL, PSM și PDSR. Asediind partidul ca pe o cetate, Stolojan vrea să îl recucerească cu ajutorul speriaților dinlăuntru.

 

          A spus-o chiar el, sâmbătă seara, în direct, la o emisiune moderată de Stelian Tănase pe postul de televiziune Realitatea TV: „Sper ca în curând să avem suficientă susținere în rândul parlamentarilor liberali, în așa fel încât domnul Tăriceanu și grupul care parazitează acum PNL-ul să înțeleagă că trebuie să renunțe și să se dea la o parte„. Aceasta este ideea care i-a zburat din gură, la o întrebare a ziaristului Adrian Ursu de la cotidianul „Gândul”.

 

          Sintagma „grupul care parazitează acum PNL„ a rostit-o Stolojan nu doar o dată sau de vreo două ori, și nu doar în emisiunea lui Stelian Tănase. O spune și o repetă cu obstinație, fiindcă aici este cheia de boltă a gândirii sale. Toți cei care vorbesc în mod public de pe poziția conducerii PNL, sunt „grupul parazitar” fie că se numesc Tăriceanu, Olteanu, Orban, Hașotti, Antonescu, fie că sunt lideri de filiale județene (cu două excepții), fie că sunt parlamentari care nu au semnat scrisoarea pro-Stolojan sau care și-au retras ulterior semnătura de pe aceasta.

 

          Un fel de limbrici ai intestinului PNL, pe care clisma „Platformei Stolojan” ar urma să-i purjeze din partid exact prin locul pe unde, acum o lună, domnul Stolo a primit în mod democratic (cu sau fără ghilimele, desigur) a treia cizmă. Iar rolul veterinarului de serviciu, care introduce tubul de cauciuc al clistirului ca pe o lance a sfântului Gheorghe omorând balaurul drept în anusul PNL l-ar juca, în viziunea „doctorului Stolojan”, însuși ministrul agriculturii, domnul Gheorghe Flutur, cel care a lansat „proiectul 2-R”: recuperare și revalorificare. Cel de-al treilea R (refolosire) nu i se aplică domnului Theodor Stolojan, ci Partidului Național Liberal, de că tre „doctorul de la Cotroceni”, Traian Băsescu. Aceasta este viziunea domnului Stolojan despre ceea ce ar trebui să se întâmple pe scena politică liberală în următoarele câteva luni.

 

          Dar ar putea fi mai mult decât atât. Ar putea fi o strategie bine-ticluită a actualului centru de putere de la Cotroceni, în care toate elementele de etapă își au un rol bine definit, în care marionetelor li se dă impresia că ele îl manevrează pe păpușar, în care maurii își fac datoria și apoi pleacă , în care presa scrisă și audiovizuală acționează ca niște foale menite să mențină arderea vâlvătăilor în fierăria lui Iocan… Pardon, în forjăria lui Traian.

 

          Alegeri parlamentare anticipate nu se mai pot organiza anul viitor, din motive clar constituționale. Dar nici cu actualul prim-ministru nu mai vrea Traian Băsescu să concubineze până -n toamna lui 2008. Și atunci, ce-a făcut „dr. Băse”? I-a speriat mai întâi pe liberalii de rând, lansând în presă zvonul că își va face un nou partid, unul „mega-„ și „prezidențial”, prin scindarea PNL, iar cu sperietura asta încearcă să-l reintroducă pe „dr. Stolo”, ca pe un cal de lemn, în cetatea Troiei liberale. Simplu și străveziu.

 

          Theodor Stolojan, însă, are câteva mari probleme: 1) Acum doi ani, a abandonat lupta în toiul ei și i-a deschis, astfel, calea spre Cotroceni înlăcrimatului Traian Băsescu. 2) A abandonat conducerea partidului chiar atunci când PNL se pregătea să intre la guvernare. 3) Apoi, ca slujbaș al instituției prezidențiale, l-a consiliat de zor, fără spor, pe Traian Băsescu în probleme de politică internă. 4) Încă nu se știe prea bine ce tangou a dansat Stolojan cu banii Securității înainte de că derea regimului Ceaușescu. 5) Este mult prea timid în relația cu Băsescu și mult prea rigid în raporturile sale cu restul lumii, așadar nu-i un bun negociator, ceea ce îl descalifică pentru rolul de prim-ministru.

 

          Despre unele din aceste dezavantaje vom mai vorbi în săptămânile următoare. până atunci, să remarcă m doar genialitatea limbii române, care mustește de ironie atunci când, definind sintetic vânzoleala de zilele acestea din PNL, sudăm prefixul „pro-„ la numele de familie al împricinatului.

 

          A fi, astăzi, „pro-Stolojan” este mai mult decât o stare de spirit.

 

          Devine o catalogare de ordin intelectual.

Zora Vifor