Am scris până m-am plictisit despre eșecul total al guvernării actuale și consider și acum că fără intervențiile comisarilor UE această țară se prăbușea definitiv. că lin Popescu Tăriceanu îmi pare acum un diletant ce folosește trucurile învechite ale orânduirilor mincinoase și bezmetice. Viziunile acestui personaj sunt destul de ușor de decodificat. Promovarea intereselor de grup, protejarea afacerilor dubioase ale unor parteneri politici și lupta la baioneta contra președintelui Traian Băsescu sunt priorități ce se văd cu ochiul liber.
Cu mai puțin de o săptămână până la începerea noului an școlar, radiografia învățământului românesc ne arată clar ca lumina zilei lipsa de interes a actuarilor guvernanți: peste 80% dintre școli sunt învechite și insalubre, dască lii se află ca nivel de trai într-o categorie intermediară sărăciei și clasei de mijloc, iar gradul de educație și civilizație nu depășește instinctele primare. M-am gândit la început că , într-o societate dominată de lăcomie și implicit de jaf, neaducând niciun fel de comisioane destinate conturilor personale ale guvernanților, învățământul nu prezintă interes material, dar m-am înșelat. Privit din punct de vedere al reconstrucției și dotării unui număr extrem de mare de școli, licitațiile aferente ar putea totuși aduce un profit suficient de generos, însă din bugetul pe care îl are alocat acestui sector, Guvernul tot ar trebui să plătească lucrările, mobilierul și aparatura necesara unui învățământ european. Dacă mai amintim și de salariile profesorilor și ținem cont de faptul că guvernanții se plâng tot timpul că nu sunt bani suficienți, vom putea trage concluzia că echipa lui Tăriceanu nu avea ce că uta la Palatul Victoria. Să nu uităm că ultimul ministru al Educației și Cercetării și-a dat demisia afirmând public că nu își poate atinge scopul propus sub o astfel de guvernare.
Deoarece greva profesorilor constituie un motiv serios de alertă pentru componenții Cabinetului Tăriceanu, aparatul propagandei s-a pus imediat în mișcare dorind să vicieze și să arunce într-o altă lumină decât cea adevărată revolta învățământului. Cei ce amenință cu boicotarea începutului de an școlar nu cer altceva decât să se respecte promisiunile făcute în urmă cu doi ani de același Guvern condus de același că lin Popescu Tăriceanu. Care sunt promisiunile reclamate de sindicatele din Educație? Banii pentru începutul anului școlar necesari recondiționării infrastructurii și mărirea salariilor. Într-un cuvânt, respectarea semnăturilor ce se găsesc pe hârtiile oficiale ale protocolului dintre Guvernul României și Ministerul Educației. Premierul crede că îi mai poate păcă lii pe dască li, dar lipsa unui Legi a salarizării celor ce sunt plătiți din bugetul statului, ce nu există nici măcar în stadiul de proiect, îl demască și îl aruncă în brațele penibilului.
Cu dască li peticiți în coate, făcându-și meseria în maghernițe respingătoare pe care scrie școala și cu elevi din ce în ce mai puțin interesați de învățătură nu ne mai putem gândi la nici un fel de viitor. Un popor sărac, needucat și dominat de analfabeți este condamnat la dispariție. Degradarea învățământului aproape că a atins granițele falimentului. De aceea o spun cu toată convingerea, profesorii au dreptate!
Bogdan Popescu