Domnule Președinte,
Onorat Consiliu Superior al Magistraturii,
Subsemnatul Gutău Mircia, domiciliat în Rm. Vâlcea, strada Cpt. D. Marășeanu nr. 3, județul Vâlce, primar al Municipiului Rm. Vâlcea, în prezent deținut în Penitenciarul Colibași, inculpat în dosarul nr. 1316/2006 al Tribunalului Vâlcea, văsesizez cu privire la săvârșirea unor abateri grave de că tre unii procurori din cadrul Direcției Naționale Anticorupție Secția de combatere a corupției -, rugându-vă, în modul cel mai respectuos, sădispuneți cercetarea acestora și săacționați pentru următoarele:
MOTIVE
La data de 6 iulie 2006, domnul Dicu Nicolae, viceprimarul Municipiului Rm. Vâlcea, a fost surprins primind o sumăde bani (despre care acesta afirmăcă ar fi cu titlu de împrumut) de la denunță torul Popescu Constantin, în cadrul unui flagrant organizat de că tre procurorii DNA.
În acest context, am fost și eu arestat și mi s-a înscenat un proces, în baza autodenunțului numitului Popescu Constantin și a înregistrării unei convorbiri pe care am avut-o cu acesta, ambele neavând nici o valoare probatorie, deoarece:
I. „Autodenunțul” numitului Popescu Constantin a fost nu numai „dat” în fața procurorilor DNA (cum se consemneazăîn colțul din dreapta, sus, al înscrisului amintit), ci acesta a fost chiar redactat de că tre procurori, pentru ca, apoi, aceiași procurori să-l invoce ca una dintre cele două probe, considerate forte, împotriva mea.
Astfel, pe de-o parte, nivelul intelectual al denunță torului Popescu Constantin este corespunzător modului de scriere a autodenunțului, din care rezultăcă sus-numitul nu cunoaște nici măcar despărțirea cuvintelor în silabe.
Pe de altăparte, în contrast flagrant cu nivelul menționat, modul în care este structurat și formulat autodenunțul, precum și folosirea unor cuvinte și expresii („se atestăfaptul că „, „vădit diferit Față de”, „am formulat o nouăcerere”, „fac mențiunea că „, „înscrisuri” etc. etc.) demonstreazăfaptul că altcineva, decât denunță rorul, este autorul care a redactat autodenunțul.
În fine, în conținutul autodenunțului se consemneazăși fraze într-o formulăgrăitor de semnificativă, cum este următoarea: „Revin asupra celor arătate și fac precizarea că „ (fila 28, verso)
Or acesta este modul specific în care se dicteazăconsemnarea conținutului unei declarații, de că tre un magistrat.
Așadar, „autodenunțul” este redactat de că tre procurori, După care acesta este transcris sub alte două denumiri diferite „declarație” și „declarație de martor” pentru ca, apoi, toate cele trei înscrisuri săfie invocate, de că tre aceiași procurori, ca probe, considerate (de că tre ei) zdrobitoare, împotriva mea.
Reaua credințăa procurorilor rezultăatât din manoperele menționate, cât și în raport de dispozițiile art. 64 și art. 223 alin. 1 din Codul de procedurăpenală, în conformitate cu care denunțul (indiferent cum ar fi denumit acesta) nu constituie mijloc de probă, ci doar un mod de sesizare.
II. „Nota”, privind redarea dialogului ambiental de la data de 6 iulie 2006, dintre mine și denunță torul Popescu Constantin, considerată(de că tre procurori) cea de-a doua probăîmpotriva mea, a fost contrafăcută, în scopul de a se obține suport probator pentru teza acuzării, conform că reia, eu nu aș fi refuzat, în mod categoric, oferta mituitorului.
Dialogul menționat a fost redat prin „Notă” existentăîn dosarul cauzei la filele 142-143, aceasta constituind unicul înscris prin care se reproduce discuția dintre mine și denunță tor de la data de 6 iulie 2006, fiind și singurul înscris (cu privire la acest aspect) care a fost prezentat Tribunalului Municipiului București la data de 7 iulie 2006, cu prilejul soluționării cererii DNA de a mi se emite mandat de arestare.
Ulterior, această notăa fost contrafăcută, modificându-se conținutul notei originale și schimbându-se înțelesul inițial al acesteia, sub trei aspecte esențiale:
1 Procurorii au recurs la modificarea semnelor de punctuație din textul notei originale, în scopul „nuanțării” sensului discuției dintre mine și denunță tor, confecționându-și, astfel, „probe” pentru a măputea incrimina pe mine.
Astfel, în prima notă, caracterul categoric al refuzului meu, la tentativa denunță torului de a oferi mită, este accentuat prin semnul exclamării, După cuvântul „NU!”, rostit de că tre mine. (Fila 143)
Acest înscris a fost singurul mijloc de probă(referitor la aspectul menționat) prezentat Tribunalului Municipal București la data de 7 iulie 2006.
În nota contrafăcută(141) dispare semnul exclamării, procurorii preconstituindu-și, astfel, premiza pe care aveau să-și formuleze ulterior susținerea din rechizitor, potrivit că reia: „inculpatul Gutău Mircia a rostit negația „Nu”, însăaceasta nu are, nici pe departe, semnificația unui refuz”. (???) (A se vedea pagina 14 din rechizitor).
Așadar, modificarea făcutăpe textul notei originale nu este întâmplătoare, ci vădit tendențioasă, procurorii urmărind denaturarea înțelesului discuției dintre mine și denunță tor, în încercarea de a-și proba teza preconceputăa acuzării.
2) În același scop, în nota contrafăcută, procurorii au procedat la modificarea textului inițial, fragmentând unele propoziții și schimbând ordinea acestora, artificiu prin care s-a ajuns ca o parte din afirmația denunță torului referitoare la oferirea mitei săfie situatăDupă refuzul meu concretizat în amintitul NU! „“, situație în care oferta menționatăapare ca nu ar mai fi urmatăși, deci, contracarată, de un refuz al meu
Astfel, în nota originală, partea menționatăa dialogului dintre mine și denunță tor se consemnează, După cum urmează:
„P.C.: Așa! Vedeți că aa am, exact cum m-am înțeles cu el patruzeci două zeci de mii am dat acuma (s.n.)
G.M.: Nu!”
Iar, în nota contrafăcută, textul este modificat, prin schimbarea ordinii în care se succed replicile dialogului, în felul următor:
„P.C.: Așa! Vedeți că aa am, exact cum m-am înțeles cu el, patruzeci
G.M.: Nu.
P.C.: două zeci de mii i-am dat acuma „ (s.n.).
Din compararea celor două texte, în afara dispariției semnului exclamării După acel „Nu!” (rostit de mine), se mai constatăcă oferta mituitorului concretizatăinițial (în nota originală) într-o singurăpropoziție, urmatăde amintitul refuz al meu („Nu!”) se fragmenteazăîn două propoziții, iar cea de-a doua (partea subliniată) este repoziționatăDupă refuzul susmenționat, astfel încât oferta de mituire săaparăca nemaifiind respinsăde că tre mine.
Tendențiozitatea scopului urmărit de procurori prin manoperele descrise este evidentăpentru oricine: nuanțarea sensului dialogului dintre mine și denunță tor, în favoarea acuzării, în încercarea de a compensa lipsa probelor pentru inculparea mea.
3) În fine, cea mai grosolanădintre cele trei „lucrături”, la care au recurs procurorii DNA prin transcrierea contrafăcută, constăîn adăugarea a încă două note de subsol, potrivit că rora eu aș fi „gesticulat de două ori aprobativ cu mâna dreaptăși o datăcu mâna stângă”.
După cum se poate constata, se că tre oricine, în pagina a 2-a a transcrierii inițiale existănumai 3 note de subsol prin care se consemnează, exclusiv, durata unor zgomote ambientale: închiderea deschiderea de uși, etc. (dosar, fila 143)
Iar, în transcrierea contrafăcutăapar, în plus, încă două note de subsol, în care se consemneazăsemnificația pe care o dau procurorii unor presupuse „gesturi” ale mele „cu mâna dreaptăși cu mâna stângă” gesturi care, potrivit acestora, ar avea o conotație „aprobativă”.
Aceste gesturi, precum și semnificația ce se încearcă a li se acorda sunt, însă, contrazise chiar de că tre denunță torul Popescu Constantin, care, la conferința de presădin 13 iulie 2006 întrebat fiind tocami cu privire la acest aspect consemnat în nota contrafăcută nu a confirmat pretinsele gesturi aprobative, cu mâna, declarând că eu aș fi „dat afirmativ din cap „ (dosar, fila 33).
Semnificativ și grav este procedeul prin care se forțează”ajustarea” probelor, acest fapt demonstrând că procurorii înșiși sunt conștienți de dificultatea în care se află, de a dovedi că măfac vinovat cu privire la comiterea faptei pe care mi-o impută, din moment ce aceștia sunt nevoiți sărecurgăla asemenea manopere frauduloase.
Grav este faptul, în sine, de confecționare a celei de-a doua note și de substituire a notei originale, prezentând-o apoi, pe cea contrafăcută, – în locul celei inițiale la Tribunalul Vâlcea, spre certificarea, conform dispozițiilor art. 91 indice 3 și art. 91 indice 5 din Codul de procedurăpenală, procurorii încercând astfel săobțină, numai cu privire la acesta, recunoașterea legală, ca mijloc de probă(filele 147 149).
Numai descoperirea substituirii menționate, de că tre apărătorul meu, cu prilejul soluționării cererii de certificare la 18 iulie 2006, precum și insistența sa de consemnare a acestui fapt în încheierea de ședință, a constituit dovada existenței notei originale și a determinat reapariția sa în dosarul de urmărire penală, notădespre care, altfel, nici nu s-ar fi putut demonstra că a existat vreodată. (A se vedea încheierea nr. 113 din 18 iulie 2006 a Tribunalului Vâlcea, filele 147 149).
III. Altele, decât cele juridice, sunt motivele pentru care procurorii DNA au procedat în modul arătat, unele dintre acestea fiind de naturăpolitică , astfel cum rezultădin chiar actele și lucrările dosarului, După cum urmează:
1) În rechizitor, se pretinde că viceprimarul Dicu Nicolae i-ar fi spus denunță torului Popescu Constantin că suma de 5.000 euro, pe care se reține că ar fi primit-o de la acesta, a fost destinată”numai pentru consilierii P.D. din cadrul Consiliului Local” procurorii DNA susținând că această situație de fapt ar rezulta din înregistrarea discuției dintre denunță tor și viceprimar.
În realitate, atât din înregistrarea invocată, cât și din nici o altăprobăla dosar nu rezultăcă viceprimarul sau altcineva ar fi pronunțat denumirea Partidului Democrat P.D.
Dimpotrivă, existăprobe în sens contrar.
Astfel, la aceeași conferințăde presăorganizatăde că tre denunță torul Popescu Constantin la data de 13 iulie 2006, tocmai spre a clarifica chestiunea menționată, reporterul l-a întrebat pe acesta: „Consilierii sau consilierii P.D.?”, iar denunță torul precizează: „Nu, nu, nu nu a pronunțat cuvântul P.D.”
Așadar, nu numai că nu existănici o probăcare săateste implicarea, în vreun fel, a Partidului Democrat, cum, total neîntemeiat se reține în rechizitorul întocmit de că tre procurorii DNA, dar, dimpotrivă, probele din dosar exclud această posibilitate, însuși denunță torul Popescu Constantin contrazicând susținerea din rechizitor.
ªi atunci devine inevitabilăîntrebarea: De unde au scos procurorii DNA pretinsa referire la Partidul Democrat, consemnând-o chiar în rechizitor, din moment ce nici un act din dosar nu justifică o asemenea afirmație???
Răspunsul este unul singur: Mobilul acroșării mele în această afacere judiciarăeste de naturăpolitică , iar din toatăprelucrarea consumatăîn spatele ușilor închise ale DNA nu a răzbătut în afarădecât acea referire la Partidul Democrat, expresie scă patăîn cuprinsul rechizitoriului, ca urmare a redactării acestuia de că tre un procuror insuficient de experimentat
2) Eu sunt membru al Partidului Democrat, iar principalul contracandidat al meu la funcția de primar al Municipiului Rm. Vâlcea a fost și a rămas un membru PSD, denunță torul Popescu Constantin fiind membru de frunte și sponsor al acestui partid în toate campaniile electorale de pânăacum. De asemenea, un cumnat al denunță torului (care ăi este și asociat în firma acestuia) face parte chiar din organele de conducere ale PSD.
Toate sondajele de opinie efectuate pânăîn prezent nu îi dădeau nici cea mai mică speranțăcandidatului PSD într-o viitoare campanie electorală, dacă eu aș candida în continuare.
În consecință, înscenarea pusăla cale, rămânea singura soluție
3) denunță torul Popescu Constantin are o rudăde gradul I Popescu Traian „“, care i-a fost și asociat în firma sa, cunoscut ca un notoriu adept al PSD și care a funcționat, pânărecent, ca procuror chiar la DNA, fiind „stimulat” săse pensioneze, prematur, pentru merite deosebite.
4) Chiar de la primele cercetări, viceprimarului Dicu i s-a propus, de că tre procurorii DNA, să”colaboreze”, promițându-i-se că dacă va recunoaște „tot”, urmeazăsăbeneficieze de o reducere substanțialăa pedepsei.
Referirea era, bineînțeles, la mine, fiind foarte clar, pentru toatălumea, că eu eram, de fapt, cel vizat.
5) În aceeași „logică „ se înscrie și atitudinea doamnei procuror Sutiman, procuror adjunct la Secția de combatere a corupției din cadrul DNA, care se arăta preocupatăde ameliorarea situației mele și care m-a asigurat că „presiunea asupra mea va scă dea considerabil, dacă -mi voi da demisia din funcția de primar”. (???)
Toate faptele descrise mai sus rezultădin actele și lucrările dosarului, unele dintre ele constituind grave abateri de la Statutul magistraților, iar altele fiind încadrabile în infracțiunile de fals intelectual prevăzut de art. 289 din Codul penal, uz de fals prevăzut de art. 291 din Codul penal și represiune nedreaptăprevăzutăde art. 268 din Codul penal, texte de lege în conformitate cu care solicit tragerea la răspundere, disciplinarăși penală, După caz, a persoanelor vinovate.
„¢ Gutău Mircia, prin avocat Octavian Fieroiu