Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

Pistolul de sub sutană

Zilele acestea, în mai toate mediile serioase ale țării, se discutămai abitir decât oricând despre soarta străbunei și milenarei noastre biserici ortodoxe. Se va alege un nou patriarh. El ar trebui săfie păstorul la care românii săse uite cu încredere. Tocmai de aceea, viitorul conducă tor al Bisericii trebuie săfie curat ca lacrima și mai ales sănu fi dat cu subsemnatul pe vremea cealaltă.

Se spune că poți privi cu încredere spre viitor, abia atunci când îți cunoști trecutul. Despre Biserica OrtodoxăRomânădin timpul dictaturii comuniste s-au scris multe, dar, din păcate, existăpuține certitudini. Nici cei 17 ani de pseudo-democrație care au trecut nu ne-au ajutat prea mult săînțelegem ce s-a întâmplat în sânul bisericii în perioada comunistă. Poate că soluția ar fi ca dosarele preoților săiasăla lumină. Sau poate chiar preoții care se știu informatori săiasăpublic și săspunăce-au făcut. Ar fi o dovadăde demnitate.

     Comuniștii se temeau ca dracu’ de tămâie de Biserică . În primii ani, După ce au ajuns la putere, au exterminat capii Bisericii, iar cei care au mai rămas în libertate sau în viațăau fost făcuți informatori. Atât de tare se temea partidul comunist de Biserică , încât în 1958, ministrul de Interne, Alexandru Drăghici, avertiza, într-un raport că tre Comitetul Central al PCR, că singurul dușman intern al „statului de democrație populară” este BOR, în frunte cu patriarhul ei de atunci, Justinian Marina, și cu cei doi vicari, Antim Nica și Teoctist Arapașu (fostul nostru patriarh).

     Ministrul comunist cerea partidului desființarea seminariilor monahale și interzicerea frecventării cursurilor Institutului Teologic de că tre că lugări și că lugărițe; pe viitor, intrarea în monahism săse facă numai cu avizul împuterniciților regionali pentru culte (adică al partidului); interzicerea cu desăvârșire a înființării de noi mânăstiri sau schituri; numărul de mânăstiri fiind prea mare, săfie redus la jumătate; interzicerea elementelor tinere în mânăstiri, fixându-se limita de vârstăde la 50 de ani în sus.

Nu întâmplător am făcut această incursiune în timp. E greu săjudeci oameni, dacă n-ai trăit vremurile. Poate mulți dintre preoți au fost constrânși, prin diverse metode, sădevinăinformatori, însă la popi parcă ar fi nevoie de mai multădemnitate. Deși sunt oameni ca și noi, ei au ales să-l slujească pe Dumnezeu. Iar a fi în slujba Domnului, nu înseamnă , cu siguranță, să-ți torni aproapele la Securitate, După ce el a venit la biserică săse spovedească . În acele vremuri grele, românului îi mai rămăsese doar Biserica. Se ducea bietul om la spovedanie, neștiind că preotul din fața lui avea centiron și pistol sub sutanăși că imediat, După plecarea enoriașului spovedit, se întâlnea cu securistul care răspundea de Culte și-i turna tot.

Deja, cred că nici nu mai conteazămotivele pentru care unii preoți au devenit informatori. Rămân doar faptele lor monstruoase. Informatorii n-au de unde săștie dacă prin turnătoriile lor n-au distrus vieți și destine sau n-au aruncat oameni în pușcă rii. Ar trebui săaibăpe conștiințăaceste păcate și n-ar strica și-un strop de că ință. Săstea în banca lor, fără dorințe de preamărire. Mărefer, aici, la cei ce vor sădevinăpatriarhi. Pentru că doritori sunt, slavăDomnului. Toți cei care tânjesc la jilțul patriarhal, erau și pe vremea comuniștilor preoți. Dacă n-au nimic de ascuns și dacă se știu nepătați, sădeclare public că n-au colaborat în niciun fel cu Securitatea. Doar așa vom reuși săalungăm îndoielile și șovăielile.

E drept, că în lupta pentru cine va fi patriarh și-a băgat coada și politicul. Nici nu se putea altfel. Măîntreb de ce până acum dosarele preoților erau considerate „de siguranțănațională”, iar acum când se pune problema alegerii unui nou conducă tor al BOR, apar politicienii care spun săse scoatădosarele preoților. Oare nu existăiar vreun interes de clan? Cu siguranțăcă da, dar dacă asta înseamnă că , în sfârșit, vom afla adevărul, nu mai conteazăinteresul cui a fost. E spre binele poporului, săse știe care au fost informatorii. Chiar dacă ei sunt sau au fost preoți. 

Îmi spunea cineva că dacă vreodatăaceste dosare vor vedea lumina tiparului, biserica rămâne fără slujitori. Nu e deloc îmbucurător, dar dacă ne gândim că seminariile sunt pline de tineri, care odatăce-și terminăstudiile, cu greu sau cu bani mulți găsesc o parohie unde săslujească , atunci nu cred că vor fi probleme prea mari. Numai săse facă odatăcurățenie în Biserică !