Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

Pericolul „becalizarii” se apropie

      Îngrijorător, ciobanul Becali urcă în sondaje. În fișa sa biografică scrie că este latifundiar de Pipera. Este patron de club de fotbal și etaleazăo mârlănie care pare săplacă multor electori. E bogat, generos și plin de icoane, ca șantieriștii aflați departe de casă. Bea șprițuri cu președintele țării. E de-al nostru. Contestăorice autoritate legalăsau fiscală. Toate acestea ar fi fost cunoscute doar unui grup de prieteni de pocher, dacă nu ar fi existat televiziunea. Gigi Becali este construcția nereușităa presei românești. A fost și este plătităde individ. Altfel nu se explică numărul de microfoane care se așeazăla gura tupeistului, sătransmită, searăde seară, câte ceva telespectatorilor. Emisiunile de sport de la TV și-au schimbat subiectele, deviind tot spre acest bădăran. PNG-istul șef este expresia manelelor și a lumii interlope și ar fi de râsul lumii săajungăom politic.

      Numai că , uite, se apropie. Este pe cale de a deveni instituție și în acest sens a cumpărat un partid de buzunar și apare în sondaje ca om politic. De ce se bucurăGigi Becali de atâta încredere și cine sunt cei care i-o acordă? Aceasta-i întrebarea că reia îi caut răspuns. Becali este un personaj controversat, credincios, cu carismă, bani, proprietăți, partid și echipăde fotbal. Mulți cred că această combinație, în timp, poate dovedi câștigă toare. Se prea poate, de fraieri ce suntem! Pentru scopul afirmat, Becali nu mai trebuie să-și cumpere licențăde televiziune, ca săaparăpe micul ecran. Este omniprezent la toate televiziunile. Are accesul asigurat și aparițiile îi sunt nemonitorizate. Face „rating”, nu conteazăcum. Și când câștigă , și când pierde. Și când înjură, și când se laudăcu costumele croite la Londra.

      Este misogin, homofob și naționalist. Nu are prea multășcoală. Are, în schimb, un dezvoltat simț al afacerilor. Nu este inteligent, ba este și paranoic. Apoi, are cultul personalității și este un socio-psihopat. Suma „calităților” prezentate, reprezintăo formula de succes, doar în țările de bananiere. Cu toate astea, în România, Becali crește în sondaje. S-a văzut în cei 16 ani de democrație originalăcă demagogia și impostura politică pot juca un rol important. N-a fost util Vadim? Nu ne-a pus el în situația de a vota „răul cel mai mic”? De ce nu ar putea fi util, acum, Gigi Becali, care e mai tânăr, cu un trecut mai puțin urât mirositor și cu ambiții politice declarate? Dar vaaaai Apariția publică a lui Becali este prețul pe care îl plătim pentru dezinteresul Față de treburile cetății și pentru superficialitatea cu care privim politica. Ce a fost de spus s-a spus și s-a reluat de mii de ori de că tre oameni înțelepți, academicieni, sociologi, politologi, ziariști, chiar și de electori anonimi, dar clarvăzători. Se pare, însă , că avem un viitor predestinat ca națiune: condiția de turmă, cea pe care ne-am însușit-o ca emblemăculturalăîncă de la apariția baladei Miorița, moștenire a folclorului popular, probabil generatăde starea de spirit specifică românilor încă din Evul mediu.

      Pe lângă „Prostia omenească „ descrisăde Ion Creangă, alături de „Comicul prostiei” descris de I. L. Caragiale, avem și tică loșia și lașitatea descrisăsugestiv în Balada Miorița, în care După atâta prostie și ridicol, românii se omoarăîntre ei datorităvicleniei preluatăprin educație din tată-n fiu si aplicatăca mod existențial în viața de zi cu zi. Și dacă tot nu reușim sădepășim condiția de turmă, în fond și până la urma urmei, de ce nu ar fi condus poporul și de ciobanul pe care și-l merită? Responsabil fiind, aș spune că simpatizanții lui Becali sunt cei care au tot așteptat ca soluțiile politrucilor cultivați la diferite scoli din est sau din vest săle aducă un trai mai decent. însă , au așteptat, cei mai mulți dintre ei, degeaba. Ar mai fi, poate și cei care sunt impresionați ca un oier a ajuns latifundiar și nu numai că a luat, dar mai și dădin ce a luat, dăși în stânga și în dreapta și la cei care au, dar mai ales la cei care n-au. O altăcategorie sunt și cei care în necredința lor politică își îndreaptăatenția spre o altăsursăde discuții aprinse și anume fotbalul. Iar aici Gigi a făcut multe și a reușit ce puțini au reușit săfacă , săbucure milioane de români care, pentru un moment, au uitat de soluțiile nerezorvabile ale distinșilor și cultivaților politicieni.

      Nivelul ridicat de încredere înregistrat de Gigi Becali în sondaje spune ceva despre felul în care tratăm politica. Îărăniștii au eșuat lamentabil, liberalii se macinăîntre ei, partidele nou-născute După 1989 au amețit electoratul cu formule plagiate din repertoriul european, PD-ul a renunțat la „social-democrație” și urmeazăa fi ajutat din exterior să-și clarifice noua apartenențăla curentul Popular, partidul lui Dan Voiculescu a schimbat eticheta de pe borcan, din „Umanist” în „Conservator” etc. Din moment ce convingerile acestora sunt atât de vagi, ne mai mirăm că înflorește migrația politică sau că apar alte partide-om, nedefinite? Răspunderea pentru cele ce se întâmplăîn politic revine, totuși, mass-media. În principal televiziunii, pentru că prezintărivalitățile politice, nu ca o lupta de idei, de soluții, ci doar ca pe o confruntare între indivizi sau între niște găști puse pe că pătuire.

      În loc săsupunăunei examinări riguroase mesajul, programul și rezultatul activității partidelor, presa se concentreazăadesea pe senzațional, pe chestiuni triviale sau pe „scandaluri”. Ar trebui aplicat un jurământ (de tipul celui a lui Hipocrat pentru medici) pentru toți cei autorizați din mass-media, pentru politicieni, dar și pentru alte domenii, care săstabilească deontologia, moralitatea, principiile în exersare meseriei sau activității. În felul acesta se poate spera că responsabilitatea și autocenzura săfie de înalt nivel. De ani buni se face educație civică în școli, dar rezultatele nu se văd. Absenteismul la urne crește. Puțini tineri se implică politic, eventual din oportunism. Alții preferăsăplece din țară . Ar fi totuși o tragedie dacă tocmai generația că reia i se deschid porțile Europei ar sfârși cu mentalitatea celor care așteaptătotul de la stat. Sau de la indivizi ca patronul-politician. Becalizarea României se apropie

Romeo Popescu