Acasă Arhiva PC si-a tras singur teapa la drumul mare

PC si-a tras singur teapa la drumul mare

         Motto:” Motanul care nu-i fudul, parcă nu-i stupid destul.”

                           (Proverb adaptat)

 

         Iepurașul se plimbă prin pădure. La un moment dat, nimerește peste o sticlă de whisky. Fericit, își freacă lăbuțele, răsucește capacul și trage o dușcă . Amețește instantaneu și se culcă cu sticla-n brațe. Apare vulpea. Zburlește mustățile: ia de te uită, ce avem noi aici, iepure plus whisky. Începe cu whisky, pentru stimularea poftei de mâncare. Trage o dușcă și adoarme cu sticla-n brațe. Vine lupul: iepure, vulpe, whisky. Începe cu whisky. Dușcă , somn. Mormăind, sosește ursul: iepure, vulpe, lup, whisky. Golește sticla și se culcă , docil, alături. În cele din urmă își face apariția leul. Face inventarul: iepure, vulpe, lup, urs și o sticlă goală de whisky. Începe cu ursul, Continuă cu lupul și încheie cu vulpea. Sătul, se șterge cu iepurașul la bot și-l aruncă -n iarbă. Într-un târziu, se trezește Iepurilă cel Mahmur, se freacă la ochi, se uită-mprejur și zice: sunt plin de sânge, iar lângă mine văd un schelet de vulpe, un schelet de lup, un schelet de urs și o sticlă goală de whisky. Al dracului sunt, dom Île, la beție!

Nu este singurul banc cu iepuraș(i) din folclorul urban al românilor. Mai există unul despre cum se șterge ursul cu urecheatul la părțile dinapoi, altul despre cum stătea iepurașul în poiană și râdea ca proasta la lună, altul despre cum își lustruia iepurașul pușca de vânătoare, altul despre iepurașul gestionar la magazinul din pădure… Și tot așa. În fine, nu în ultimul rând, există bancul despre cum a făcut iepurașul grevă și n-a mai vrut să meargă la muncă patriotică , să adune PET-urile de prin tufișuri, iar celelalte animale s-au dat de ceasul morții, încercând să priceapă ce anume l-a făcut să-și iasă din pepeni și să se retragă de la executarea poruncii.

Cam așa stau lucrurile și cu Partidul Conservator, chiar dacă Felix nu este nume de iepure, ci de motan parșiv.

         A ieșit Voiculescu de la guvernare și toată lumea parcă a înnebunit, încercând să descifreze „motivul cauzei”, răsucind bățul în mușuroi și despicând firu-n patru prin toate ziarele și pe la toate posturile de televiziune. Iar Iepuroiu-ăl-Bătrân în care s-a deghizat proverbialul motan umanist mustăcește fericit, După sobă, fiindcă și-a atins scopul. Ieșirea Partidului Conservator de la guvernare tinde să capete imaginea unui cataclism de proporții cosmice: țara e-n criză, guvernul stă să pice dintr-o clipă în alta, ba te pomenești că nici Moș Crăciun nu mai vine anul acesta, de frică să nu cumva să-și scrântească renii picioarele, sau să i se rupă tălpica saniei.

         Soluția imorală a luat sfârșit dconform unui scenariu deja cunoscut, aplicat cu consecvență matricială. În 2003, După ce umaniștii și-au făcut plinul sugând la țâța guvernării PSD-Năstase, Voiculescu și-a retras partidul de la guvernare, mizând pe re-virginarea morală a acestuia în ochii electoratului. Câteva luni mai târziu, După ce activiștii săi au cântat de zor la goarna nemulțumirilor populației, PUR obținea cam 6% în alegerile locale, în pofida unei cote de piață de doar 1,5%.

         Acum se apropie alegerile pentru Parlamentul European, iar PUR-ul cel rebotezat între timp PC aspiră la o performanță oarecum similară. Nici scă derea TVA la alimentele de bază și nici deducerea fiscală a profitului reinvestit nu dădeau în clocot taman acum, în prag de tăiere a porcului și de împodobire a bradului de Crăciun, ca să se justifice cu adevărat ieșirea conservatorilor de la guvernare. Minciuna declamată de Voiculescu de la tribuna consiliului național al partidului său de 2% are picioare scurte, iar circul mediatic al semnării demisiilor în direct, în fața camerelor de luat vederi, este de proastă calitate.

Pe lângă afișarea ostentativă a „independenței politice” în perioada de campanie pentru alegerile euro-parlamentare din luna mai a anului viitor, Voiculescu încearcă să transmită și un mesaj-ofertă spre PSD, în preajma congresului extraordinar al acestei formațiuni, din 10 decembrie. Proști să fie social-democrații, să se mai alieze cu Voiculescu, După ce acesta le-a tras clapa la alegerile din toamna lui 2004 cu așa-zisa Uniune Națională PSD+PUR! Așa ceva nu se uită și nici nu se iartă.

         Tragem linie și efectuăm scă zămintele de rigoare: cu PD și cu Traian Băsescu, Voiculescu și ai lui sunt certați la cuțite. De PNL tocmai s-au lepădat, în toiul luptelor platformist-pediste de „pucificare” a lui că lin Popescu-Tăriceanu. Cu PRM nu discută. Așișderea cu UDMR. Iar PSD, pe care l-au trădat cu nerușinare, nici măcar nu mai vrea să audă de conservatori. Prin urmare, ieșirea acestora de la guvernare seamănă mai degrabă cu ițirea șarpelui la drumul mare, când i se face dorul de petrecanie.

PC seamănă tot mai mult cu iepurașul acela mahmur de whisky, care își lustruiește pușca de jucă rie și care intră-n grevă cu gura până la urechi, asemenea unui gestionar nebun cu care se șterge ursu Î la fund și-l aruncă -n iarbă.

Zora Vifor

image_pdfVezi ca PDFimage_printPrintează articolul

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.