Nimic nu mi se pare mai amuzant, la ora actuală, pe scena politică decât Partidul Conservator. Mereu inconsecvent, în permanență rupt de realitățile cotidiene, pare o adunătură de indivizi preocupați până la obsesie de a fi la putere cât mai mult timp posibil. Niște oportuniști de doi lei, cred eu, fără identitate politică .
Zilele trecute, pe mai toate posturile naționale de televiziune, liderii PC declarau că fac eforturi susținute pentru a găsi un nou partener de alianță preelectorală. Asta-i doare, de fapt, pe ei. La dracu cu promisiunile nerespectate din campanie, atenție acordată rezolvării problemelor milioanelor de români, la dracu cu toată politica asta, fără putere nimic nu e , își spun conservatorii. PC, un partid veșnic cotat sub pragul electoral a declarat că va face totul pentru a îndepărta de la guvernare partidul cel mai bine plasat în sondaje PD-ul. Nimic de mirare. E, dacă vreți, apanajul formațiunilor politice, fără o structură solidă, care se comportă, ca un câine care întâlnește lupul. Urlă, mușcă , face gălăgie, sare la gâtul lui, vrea să vadă sânge Inutil. E încercat în lupte de genul acesta și lătrătorii nu mai sperie demult.
Cum spuneam, conservatorii au nevoie de un aliat nou, în politică . Au măcar conștiința propriei valori, încât să-și dea seama că sunt prea imaturi, pentru a reuși vreodată pe cont propriu. Pentru aceasta, PC-ul nu se va da în lături de la nicio alianță, în plan național sau local. Sigur că PC are motive de iritare, doar reacția este deplasată. Sub presiunea intrării în vigoare a legii antimigrației, o serie de aleși locali conservatori s-au orientat că tre partide mai mari, cu pragul electoral la genunchi, nu deasupra capului. Cei mai mulți dintre „dezertori Δ au fost absorbiți de PD, care pare în măsură să ofere cea mai bună perspectivă.
Cum s-a ajuns aici? Cine a urmărit Partidul Democrat știe că în timpul prigoanei pesediste n-a lipsit mult ca acesta să fie, vorba lui Năstase, „destructurat”. În perioada marelui bărbat de stat cu termopane la ferești mulți pediști au fost hăituiți de organele de stat, îngropați sub dosare penale, dați afară din slujbe, radiați de pe sticlă televizorului. Cei mai slabi de înger și-au plecat capul și-au intrat în PSD. Desigur, îi incomoda doctrina roșie, mai ales la sate, dar ce poți să faci? Te ajuta instinctul de conservare. Unii s-au refugiat la „umaniști”, cum își spuneau conservatorii când erau aliați cu PSD. Astăzi PD zice că a recuperat „oile rătăcite”, și-a refăcut zestrea politică .
La Vâlcea, PC se comportă ca un actor din filmele mute. Un fel de mim. Liderii conservatori vâlceni dau zgomotos din mâini, par preocupați de soarta cetățenilor, fac fuziuni eșuate, au alură de circari. Speră într-un procent mare la alegerile locale și cele parlamentare, fac zeci de tumbe politice cu aterizare proastă, de fiecare dată. PC este dispus să sprijine orice formulă politică în măsură să ducă la izolarea PD pe eșichierul politic românesc. Vorbe grele, dar fără nici un ecou. Vechiul partener, PSD-ul, le-a adus aminte conservatorilor că au intrat în Parlament pe spinarea lor. La rândul său, PD nu pare deloc panicat. Doar recomandă conservatorilor să crească în sondaje, ca să poată ridica pretenții. Dacă vor, pot să iasă de la guvernare, România se descurcă . Una peste alta, la sfârșitul demersului lor de izolare a PD, conservatorii par ei înșiși izolați. A fost un fel de autoizolare.
Gluma-i glumă, dar pentru conservatori ea se îngroașă pe zi ce trece. Piruetele politice nu te pot feri la infinit de confruntarea cu electoratul, așa cum nimeni nu poate fugi de umbra lui. Participarea la guvernare nu le-a adus procentele scontate. George Copos a ieșit din guvern pe ușa din dos, iar dosarul de Securitate lui Voiculescu atârnă ca un bolovan. Nimic nu mai merge și vine scadența. Se apropie funia de par și PC e singur.
Olivia Pirvu
Lasă un comentariu