Ecce homo! Astfel s-a adresat guvernatorul Pilat din Pont poporului evreu atunci când a trebuit să aleagă între Mântuitor și un tâlhar. Iată omul! Un om sfânt ale că rui pilde se pare că sunt respectate mai degrabă de muritorii de rând decât de reprezentanții Bisericii. O asociere urâtă, dar reală, m-a făcut să mă tem de impactul pe care îl vor avea dezvăluirile legate de informatorii Securității comuniste asupra credincioșilor și m-am situat inerent de partea celor care s-au declarat împotriva implică rii politicului în treburile Bisericii Ortodoxe. La fel consider și în acest moment, însă hotărârea de a-mi spune public părerea se datorează lipsei de reacție a mai marilor Bisericii în cazul Episcopului Râmnicului, PS Gherasim Cristea. Așa cum probabil ați citit în cotidianul România Liberă, PS Gherasim Cristea este acuzat de a fi colaborat cu Securitatea în perioada în care era stareț al Mănăstirii că ldărușani, turnându-l pe Iuliu Hossu de-a lungul a zece volume de peste o mie de pagini. Personal refuz să cred că actualul Episcop a colaborat cu securiștii doar în acest caz. Îmi este lesne să arat semenilor mei cât de grav este să torni pe cineva la Securitate ca laic, dar vreau să le reamintesc preoților, cu argumente, ce fel de păcat a săvârșit Gherasim Cristea.
„Securiștii erau peste tot! Nu aveam cum să evit acest lucru, intra în obligațiile mele ca stareț al mănăstirii!”, încearcă să se dezvinovățească Episcopul Râmnicului. Da?!? Intra în obligațiile Sfinției Voastre?!? Dar poruncile sfinte în obligațiile cui intră? Iisus a spus despre Iuda trădătorul: „Mai bine i-ar fi fost omului acesta dacă nu s-ar fi născut!” Trădarea, alături de mândrie și păcatul împotriva Duhului Sfânt sunt păcate de moarte. Nu este oare o trădare a Episcopului Hossu colaborarea cu Securitatea comunistă? Invocarea vremurilor grele din perioada de După anii Î50 nu poate fi luată drept o scuză. De-a lungul celor două mii de ani de După Iisus, creștinismul a cunoscut foarte multe perioade deosebit de grele. Exemplul extrem constă în chinurile la care a fost supus Constantin Brâncoveanu, că ruia i-au fost executați toți cei patru copii prin tăierea capetelor. L-ar fi condamnat cineva dacă ceda la presiuni? Nu cred. Masacrarea că lugărilor și preoților din mănăstirile Vâlcii, pentru a-i determina să trădeze și să toarne, poate fi considerat un alt exemplu. Să mai amintim de bietul Iov că ruia i-au murit șapte copii, nevasta și chiar el însuși pe patul de moarte tot nu l-a trădat pe Iisus.
Un evreu a fost prins de tâlhari în timp ce cobora de la Ierusalim spre Ierihon. După ce a fost jefuit și bătut cu bestialitate, tâlharii l-au lăsat în drum. Pe lângă el au trecut mai mulți oameni, printre care un preot și un levit, dar nimeni nu i-a dat o mână de ajutor. Un samarinean (palestinian) l-a ridicat, i-a oblojit rănile și l-a dus la o casă de oaspeți lăsând vorbă proprietarilor să-l îngrijească , să-i dea mâncare și să-l lase să se odihnească până ce va fi capabil să plece pe picioarele lui, totul pe cheltuiala samarineanului. Aceasta este pilda Mântuitorului ce ne-a lăsat moștenire iubirea aproapelui. Tot Mântuitorul a mai spus: „Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți. Dacă veți face bine unuia dintre aceștia, mie îmi veți face!”. „Cine este aproapele tău?” PS Gherasim nu a încă lcat și aceste lucruri? Poate că nu, deoarece știu dintr-o sursă demnă de încredere că la că ldărușani s-a purtat oamenește cu Iuliu Hossu, fapt confirmat și de familia acestuia, însa turnătoria rămâne și mântuirea este din ce în ce mai departe. Vai omului aceluia prin care vine sminteala! Pentru nimic în lume nu aș dori să fiu în locul unora la momentul Judecă ții de Apoi.
Bogdan Popescu