Acasă Arhiva OLTPLAST DRĂGĂȘANI A PUS LACĂTUL LA POARTĂ

OLTPLAST DRĂGĂȘANI A PUS LACĂTUL LA POARTĂ

” După trei ani în care a fost „cotropit” de turci,

” turcii de la LTB Textil au plătit la cumpărarea societății din Drăgășani doar câteva mii de euro, însă din vânzarea la fier vechi și din creditele contractate de întreprindere și nereturante niciodată, turcii au reușit să-și bage în buzunare milioane de euro, iar acum au pus fabrica pe butuci ” printre creditorii care trebuie să-și recupereze bani de la întreprindere sunt: Primăria Drăgășani, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, Oltchim, Ministerul Economiei și Comerțului, Distrigaz Sud, Sindicatul Sindplast Drăgășani, Finanțele Vâlcea și Eximbank București ” recent, judecă torul sindic a dispus începerea procedurii falimentului debitoarei Oltplast Drăgășani

 

Ferităoarecum de privirile „muritorilor de rând” din județul Vâlcea, conducerea întreprinderii Oltplast Drăgășani (o fabrică cu renume în urmăcu mai mulți ani) împreunăcu reprezentanții salariaților au fost de acord săse declanșeze operațiunile de faliment și lichidare a societății. Totul începea la sfârșitul anului trecut, După trei ani în care o companie anonimădin Turcia a devastat și a tăiat la fier vechi ceea ce mai rămăsese din fosta fabrică . Turcii au plătit la cumpărarea societății din Drăgășani doar câteva mii de euro, însă din vânzarea la fier vechi și din creditele contractate de întreprindere și nereturante niciodată, turcii au reușit să-și bage în buzunare milioane de euro, iar acum au pus fabrica pe butuci. Totul s-a încheiat prin sentința comercialănr. 592/C, pronunțatăîn ședința din data de 18 octombrie 2006, prin care judecă torul sindic a dispus „începerea procedurii falimentului debitoarei SC Oltplast SA Drăgășani, cod de identificare fiscalăR 1487037, număr de ordine la Registrul Comerțului J38/230/1999”. Dosarul la care se face referire poartănumărul 2775/90/2005.

 

O grămadăde creditori stau la poarta fabricii

 

Dosarul de faliment al întreprinderii Oltplast Drăgășani a fost înregistrat încă din cursul anului 2005, când mai mulți creditori ai fabricii au solicitat declanșarea procedurilor de faliment pentru a-și recupera creanțele. Creditorii societății sunt următorii: Primăria municipiului Drăgășani, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, Oltchim Râmnicu Vâlcea, Biroul Român de Metrologie – Serviciul Vâlcea, Ministerul Economiei și Comerțului, Distrigaz Sud, Sindicatul Sindplast Drăgășani, Direcția Generalăa Finanțelor Publice Vâlcea, Banca de Export Import a României – Eximbank București, Expert Cont SRL Râmnicu Vâlcea și Virgiliu Bădîrcu din comuna Voinești. Prima dată, reprezentanții societății Oltplast Drăgășani au propus în ședința creditorilor din data de 21 septembrie 2005 un plan de reorganizare, care nu a fost însă acceptat de judecă torul sindic Andra Marina. În consecință, în ședința din data de 18 octombrie 2006, judecă torul sindic a admis cererea administratorului judiciar Vasile Ștefănescu și a dispus începerea procedurii falimentului întreprinderii din Drăgășani. De asemenea, prin aceiași sentințăa dispus DIZOLVAREA societății debitoare și a constatat că dreptul de administrare a debitorului a fost ridicat prin sentința nr. 345/C/17 mai 2006. Ulterior, în data de 11 ianuarie 2007, judecă torul sindic Andra Marina a întocmit și afișat tabelul definitiv al creanțelor asupra Oltplast Drăgășani.

 

De unde a plecat totul?

 

În iunie 2003, fostul președintele Autorități pentru Privatizare și Administrare a Participațiilor Statului, Ovidiu Mușetescu, a semnat contractul de vânzare-cumpărare pentru pachetul de acțiuni reprezentând 99,8% din capitalul social al SC Oltplast SA Drăgășani, societate comercialăinclusăla acea vreme în programul de privatizare „prin forțe proprii”. Cumpărătorul a fost SC LTB Textil Group SRL București, iar valoarea totalăa tranzacției se ridica la peste 1 milion de euro, cu toate că valoarea capitalului social era de 7 milioane euro. Obiectul de activitate al SC Oltplast SA era: fabricarea plăcilor, foliilor, tuburilor, profilurilor din material plastic, numărul total de salariați fiind la acea datăde 117 persoane. Prin contractul de privatizare, turcii și-au asumat câteva obligații, dintre care amintim: sămenținănumărul actual de salariați pe o perioadă de cinci ani de la data transferului dreptului de proprietate asupra acțiunilor; sărespecte drepturile și obligațiile prevăzute în contractul colectiv de muncă al SC Oltplast SA și alte acorduri și înțelegeri existente între sindicat și patronatul societății; sărespecte legislația legatăde protecția socială, de condițiile de muncă , de salarii, păstrarea și concedierea angajaților, despăgubiri în caz de concedieri colective și alte compensații; sădetermine societatea sărealizeze o cifrăde afaceri, din care 70% săfie obținutădin obiectul de activitate al societății; sănu restrângăsau sămodifice, pe perioada derulării programului investițional asumat, obiectul de activitate al societății, existent la data semnării contractului de vânzare-cumpărare. De asemenea, turcii de la LTB și-au mai asumat obligația ca sănu înstrăineze sau sănu greveze cu sarcini, până la îndeplinirea tuturor obligațiilor asumate prin contract, sub nici o formă , nici unul dintre activele societății, care concurăla realizarea obiectului de activitate al societății; sănu decidăsau săfacă demersuri, pe perioada derulării programului investițional asumat pentru dizolvarea și lichidarea voluntarăa societății sau declanșarea procedurii reorganizării judiciare și falimentului la cererea debitorului. Constantin Neață, administratorul provizoriu numit de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) în cursul lunii martie 2006, spunea că statul român a redevenit acționar majoritar (99,8%) la SC Oltplast SA deoarece turcii LTB Textil Group SRL nu și-a onorat nici fel de obligații prevăzute în contractul de privatizare. Astfel, AVAS a reziliat în 2006, După aproape trei ani, contractul de privatizare a SC Oltplast SA Drăgășani încheiat cu LTB Textil Group SRL. „Onorabila firmăturcească nu și-a achitat datoriile pe care singurăși le-a asumat atunci când a semnat contractul de privatizare. Au promis atunci că investesc milioane de dolari în fabrică , însă totul a fost doar o minciună. Din Elveția, au cumpărat din banii fabricii două instalații de producție în valoare totalăde 8,4 milioane euro, pe care însă le-au dus imediat în Turcia”, preciza Constantin Neață, administratorul provizoriu al SC Oltplast SA.

 

„Faptele” investitorilor turci .

 

Constantin Neațăa fost director general al întreprinderii din Drăgășani și înainte 2003, când la fabrică au „năvălit” turcii. Emin Ozyasar a cumpărat, prin intermediul firmei pe care o deține, LTB Textil Group SRL, încă o fabrică – Corapet Corabia – specializatăîn producția de fibre sintetice. Turcul declara prin 2004 că la SC Oltplast SA Drăgășani investiția finalăva fi de 4,5 milioane de euro, din care aproximativ 2 milioane contribuția investitorului, restul provenind dintr-o linie de credit obținutăde la Eximbank. „Intenția noastrăeste săinvestim în dezvoltarea afacerilor sume de bani mai mari decât obligațiile inițiale. Spre exemplu, la Corapet și la Oltplast eram obligați prin contractul de privatizare săinvestim câte un milion de euro, iar noi am investit de 30 de ori mai mult la Corapet, iar la Oltplast de patru ori mai mult”, a declarat public acum doi ani turcul Ozyasar. însă , firma de apartament LTB Textil Group SRL era administratăde Mehmet Serdar Akkaya. Ca orice „investitor” care se respectă, Serdar a făcut rapid o evaluare a afacerii și s-a declarat mulțumit de alegere. Afacerea se referea la valoarea metalului rezultat în urma tăierii combinatului Corapet, estimatăde acesta la 1,25 milioane de dolari. Ca atare, în data de 14 martie 2003 (cu trei luni înainte de privatizarea SC Oltplast SA, APAPS-ul lui Ovidiu Mușetescu încheie cu firma LTB Textil Group contractul de vânzare-cumpărare pentru 80% din acțiunile deținute de stat la „Corapet” Corabia, la un preț de vânzare de numai 55.900 euro. Anul trecut, administratorul provizoriu de la întreprindere își exprima scepticismul în privința relansării activității de producție După ce turcii au trecut cu „tăvălugul” pe aici. În toamna anului trecut, la fabrică mai lucrau ceva mai puțin de 40 de salariați, mulți dintre ei fiind afectați de faptul că nu au mai primit salariile din luna martie 2005.

 

Fiscul a tras pentru prima datăun semnal de alarmă

 

Fabrica desfășura înainte de 2003 o activitate de producție eficientă, erau peste 100 de muncitori. Potrivit unei anchete a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, După ce în cursul lunii iunie 2003 au achiziționat pachetul majoritar de acțiuni de la Oltplast Drăgășani, asociații turci au început săvalorifice în interes personal activele societății. Chiar dacă societatea contractase diverse credite pentru dotarea cu utilaje în vederea creșterii competitivității operațiunilor derulate pe teritoriul național, cei doi patroni turci au cedat, în luna ianuarie 2004, în regim de leasing, companiei Hasan Ozsipahioglu Ticaret Turcia echipamentele importate, în valoare totalăde 1,8 milioane dolari. Potrivit Fiscului, contractul de leasing a fost încheiat pentru o perioadă de cinci ani și prevedea plata unei sume anuale de 120.000 dolari. Din contractul de leasing lipsește o clauzăcare săprevadărestituirea utilajelor în situația în care nu se respectăobligațiile contractuale. Deoarece împrumutul contractat pentru importul utilajelor a fost garantat de statul român, SC Oltplast SA Drăgășani datora un comision necesar constituirii unui fond de risc la nivelul Ministerului Finanțelor Publice, în sumăde 4,4 miliarde de lei vechi. Banii nu au fost însă plătiți, patronii turci invocând faptul că acel comision trebuia achitat în termen de 6 luni de la data punerii în funcțiune a instalațiilor, condiție ce nu a fost îndeplinităca urmare a exportului acestora. Inspectorii Fiscului au considerat însă că în urma plății primei rate a contractului de leasing efectuatăde partenerii turci s-a certificat punerea utilajelor în funcțiune și astfel s-a instituit obligația SC Oltplast SA Drăgășani de a plăti 4,4 miliarde lei vechi. Având în vedere clauzele contractului de leasing și faptul că înainte de preluarea societății, în perioada 2001-2003, LTB Textil Group SRL realizase, în calitate de comisionar al SC Oltchim SA Râmnicu Vâlcea, mari exporturi de PVC în Turcia, pe care până în prezent nu le-a achitat, se poate concluziona că intenția acționarilor turci a fost de a transfera instalațiile de producție în Turcia, apelând la resursele financiare ale unei societăți din România, a fost concluzia Fiscului. Trebuie precizat ca pentru garantarea plății contravalorii PVC-ului valorificat pe piața turcă , în sumătotalăde 1 milion dolari, cei doi acționari turci au ipotecat în favoarea SC Oltchim SA chiar bunurile imobile si mobile ale SC Oltplast SA Drăgășani. O parte din utilaje a fost valorificatăca fier vechi că tre o altăfirmăcu capital turcesc, care a plătit doar 65% din valoarea lor.

 

Turcii au încercat săbage gunoiul sub preș

 

Datoriile totale al SC Oltplast SA depășeau la finele anului 2004 suma de 200 miliarde lei vechi, întreprinderea figurând mai mereu pe listele publicate de Ministerul de Finanțe cu datornicii la bugetul de stat sau bugetul asigurărilor sociale. Rezultatul reportat (pierderile acumulate în anii anteriori) era de 230 miliarde lei vechi, la o cifrăde afaceri în 2004 de numai 44 miliarde lei vechi. După o serie de acuzații publice, turcii de la LTB Investment Grup („bunicul” lui LTB Textil Group) scot capul la luminăși în cursul anului 2005 fac primele declarații oficiale: „Preluarea societății SC Oltplast SA Drăgășani de că tre LTB Investment Grup SRL a însemnat preluarea unor active, utilaje și instalații uzate moral cu care s-au făcut mari eforturi pentru îmbunătățirea calității produselor și continuarea procesului de producție. În procesul de reamenajare a întreprinderii și de înlesnire a fluxului de producție au fost generate cantități minore de deșeuri fier ce s-au vândut la firme românești (la intern) și nu la export în județul Ilfov. Utilajul denumit „linie printare în 5 culori” a fost importat de SC Oltplast SA, cu 10 ani înainte de privatizare. El nu a funcționat niciodată, a fost importat de la o firmăcare în prezent este în faliment, neexistând service pentru montaj. LTB Investment Grup SRL, aflându-se în imposibilitatea de a-l pune în funcțiune a luat legătura cu o societate din Turcia care deține o linie tehnologică specializatăîn acest sens și care are o realăpiațăde desfacere pentru produsul finit. Utilajul este în prezent închiriat societății Hasan Ticaret din Turcia, dreptul de proprietate rămânând al societății Oltplast SA. Închirierea este făcutăpe o perioadă limitată, contractul conținând clauze clare în ceea ce privește păstrarea lui în bunăstare, returnarea sa sau penalizări în cazul înregistrării unor daune asupra acestuia. Utilajul a fost pus în funcțiune în Turcia, deci nu a fost vândut la fier vechi și chiria aferentăanului 2004 în valoare de 120.000 USD a fost încasatăde societatea Oltplast SA. Pierderile de 221 miliarde lei vechi ale Oltplast SA, preluate de societatea LTB Investment Grup SRL la momentul privatizării, au fost generate în totalitate de incapacitatea fostului director general Neață, de privatizare nr. 21/28 iunie 2003, încheiat între LTB Investment care de altfel le-a recunoscut sub semnăturăîn contractul APAPS”. În replică , administratorul de la întreprinderea din Drăgășani a amenințat că va face un raport detaliat al tuturor afacerilor derulate la fabrica din Drăgășani de turcii de la LTB Textil Group, raport care fost prezentat și supus spre aprobare în ședința Adunării Generale a Acționarilor de la SC Oltplast SA din luna august a anului trecut.

Raul Pop

image_pdfVezi ca PDFimage_printPrintează articolul

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.