1

O valceanca a donat o cantitate record de sange – 20 de litri

     ” Spunând că a vrut săsalveze câteva zeci de vieți omenești, ” „La un moment dat îmi doream atât de mult săștiu că sângele ajunge în venele unei alte persoane care are nevoie de el încât am solicitat ca la noi în spital săfie adusăo persoanăcu grupa mea de sânge”, spune Maria Pleșanu, care a început sădoneze sânge încă din 1968 de când era elevăla școala sanitară” de la directorul Centrului de Transfuzii Sanguine Vâlcea am aflat că în zona noastrăgeografică   cea mai frecventăgrupăsânge este A2 care se întâlnește la 42% dintre locuitorii Vâlcii. 36% dintre vâlceni au grupa de sânge O, 16% au grupa de sânge B3și că cea mai rarăgrupăde sânge întâlnităeste AB4, doar 8% din locuitorii județului având această grupăde sânge

 

       Zilnic, în țară și în lume se întâmplămii de accidente, iar sute de mii de oameni se aflăîntr-o Continuă luptăcu viața Sunt atâția oameni pentru care un strop de sânge înseamnă un strop de viață. Din nefericire, statisticile aratăcă atât în România, cât și în lume numărul donatorilor de sânge a scă zut îngrijorător și nu o datăam auzit la știri sau am citit în ziare că zeci de oameni nu au putut fi salvați datoritălipsei de sânge cu care se confruntă unele spitale din țară . crizăa lipsei de sânge, am mers la Centru de Transfuzii Sanguine Vâlcea unde am discutat despre acest subiect cu directorul centrului, doctorul Cristian Milai. Acesta ne-a confirmat că și la Vâlcea existăaceleași probleme, mai ales că numărul de donatori scade încontinuu: „Reducerea numărului de donatori este o mare problemăpentru noi. În luna august a acestui an am avut în medie 12 donatori pe zi, iar în această lunăavem o medie de 17 donatori pe zi. La prima vedere, ar putea părea o creștere a numărului donatorilor, dar nu este așa. Săptămâna trecutăspre exemplu am avut doar 47 de donări de sânge, iar noi suntem solicitați la cazurile cele mai grave: accidente rutiere, operații ș.a. De foarte multe ori ni se solicităsânge pentru cei internați în clinicile universitare  și spitalele de urgențădin alte județe.” susține medicul Cristian Milai

       Directorul centrului ne-a povestit că fiecare om donează400 ml sânge și că această cantitate este fixădeoarece pungile în care este depozitat acesta conțin o anumităcantitate de anticoagulant. De asemenea, doctorul Cristian Milai a mai adăugat: „Fiecare om poate dona sânge la o datăla 2-3 luni, în funcție de starea sa de sănătate și de constituția corpului. Pentru ca o persoanăsăpoatădona sânge, ea trebuie săaibăminim 55 de kg. Înainte ca oamenii care ne trec pragul sădoneze sânge, noi le facem analizele. Le luăm tensiunea arterială, le verifică m hemoglobina, glicemia. Donatorii noi sunt supuși mai multor tipuri de analize. Lor, pe lângă analizele obișnuite care se fac o datăla 3 luni, le aflăm grupa de sânge și RH-ul și le facem analizele pentru a vedea dacă au boli transmisibile prin sânge cum ar fi HIV-Sida, hepatita.”  Tot de la directorul Centrului de Transfuzii Sanguine Vâlcea am mai aflat că în zona noastrăgeografică   cea mai frecventăgrupăsânge este A2 care se întâlnește la 42% dintre locuitorii Vâlcii. 36% dintre vâlceni au grupa de sânge O, 16% au grupa de sânge B3și că cea mai rarăgrupăde sânge întâlnităeste AB4, doar 8% din locuitorii județului având această grupăde sânge. De asemenea, 85% dintre persoane au RH pozitiv și că doar 15% au un RH negativ. Teoretic, cei care au grupa  de sânge O pot dona sânge tuturor celorlalți care au alte grupe diferite de sânge, din acest  motiv această grupăpoartănumele de „donator universal”, iar grupa AB este „primitorul universal”. Mai nou, transfuziile de sânge se fac strict izogrup (adică celor care au aceeași grupăde sânge), numai în caz de urgențe făcându-se transfuzii și cu sânge din altăgrupă.

       O persoanăcare doneazăsânge primește După fiecare donare un bon valoric în valoare de 300.000 lei vechi, iar dacă în doi ani a donat sânge de 5 ori primește bonus încă un bon în valoare de 600.000 lei vechi. De asemenea, donatorii primesc de la Centrul de Transfuzii Sangvine și o adeverințăprin care au dreptul la 2 zile libere și plătite la locul de muncă .

Doctorul Milai ne-a povestit că : „Avem un grup de donatori „înrăiți”. Sunt oameni care doneazăsânge de foarte mulți ani și nu fac asta pentru bani, ei fac asta pentru că știu că astfel pot salva o viață. Avem familii întregi de donatori, oameni care și-au adus copii când au împlinit 18 ani la noi și le-au explicat despre binele pe care îl fac unor persoane aflate la un pas de moarte. Secțiile care solicităcel mai mult sânge de la noi sunt: Anestezie Terapie Intensivă, Medicală, Oncologie, Maternitatea și chiar și Pediatria. „

       Doneazăpentru mama sa

       La Centrul de Transfuzii Sanguine Vâlcea vin  din ce în ce mai puțini oameni, dar cei care trec pragul centrului se întorc și a doua oară. Printre donatorii prezenți în centru, l-am găsit pe D. P., de 40 de ani din comuna Amărăști. Bărbatul ne-a povestit că a venit sădoneze sânge pentru mama sa. Aceasta, V.P., are 72 de ani și este internatăla Spitalul Județean Sibiu. V.P. are nevoie de o protezăde șold pentru a se putea mișca și pentru ca operația săîi reușească are nevoie de sânge. „Mama mea are o grupămai rarăde sânge și de asta am venit la Centrul de Transfuzii Sanguine ca săîi dau din sângele meu. Nu am mai donat sânge din armată, dar dacă aș fi solicitat pentru o donare, nu aș ezita săîmi ofer sângele pentru o altăviață.”- ne-a spus D.P.

       De 38 ani doneazăsânge

       Maria Pleșanu are 59 de ani și a început sădoneze sânge încă din 1968 de când era elevăla școala sanitară. „Eu am o grupăde sânge foarte rară, AB4 cu RH negativ. Când eram la școala sanitarăam învățat că e bine sădai viațăcelor care sunt bolnavi. Eu am fost o viațăîntreagăasistentă. Când am început sălucrez la secția Chirurgie a Spitalului Horezu în 1972, am început și sădonez sânge. La un moment dat îmi doream atât de mult săștiu că sângele ajunge în venele unei alte persoane care are nevoie de el încât am solicitat ca la noi în spital săfie adusăo persoanăcu grupa mea de sânge.”  Maria Pleșanu ne-a mai povestit că în 38 de ani de când este donatoare nu a primit o scrisoare de mulțumire lucru pe care ea și l-ar fi dorit foarte mult. Femeia ne-a mai povestit că : „Eu donez sânge pentru că măsimt foarte bine, După fiecare transfuzie măsimt ușoară. Nu donez sânge pentru bani sau pentru bonuri, banii se duc, iar omul rămâne și în plus așa îmi fac analizele o datăla 3 luni. Cred că faptul că am dat din sângele meu altora m-a făcut săfiu mai sănătoasă. Am donat sânge pentru un băiat din Târgu Jiu care avea leucemie și pentru o femeie de la Brașov. Am fost solicitatăchiar și de spitalele din București care fac operații de cord. De fiecare datăcând era nevoie de sângele meu eram sunatăacasăsau la Policlinica Balnearădin că limănești unde am lucrat din 1976 pânăîn 2005 când m-am pensionat.” Maria Pleșanu ne-a povestit că familia o sprijinăși că soțul nu i-a reproșat nici măcar o datăcă este donatoare. Femeia s-a îmbolnăvit în 2005 de diabet, dar spune că îl ține sub control cu medicamente și cu regimul adecvat pentru a putea sădăruiască din sângele său celor care nevoie. Maria Pleșanu a donat sânge chiar și celor din familia sa: „În urmăcu mulți ani am donat sânge pentru un văr al soțului meu  care avea ulcer hemoragia. Acum a murit, săracul, din cauza bătrâneții, dar atunci a avut o mare problemăde sănătate. Dacă aș muri mâine îmi doresc ca organele mele săajungăînăuntrul altor oameni care au nevoie de ele. Îmi doresc sădau viațăcelor care au nevoie. Un bolnav care are nevoie de o transfuzie de sânge se schimbăatunci când îl primește, în venele lui intrăviața. Cred că faptul că am donat sânge m-a ajutat sănu am probleme cu inima pentru că sângele meu se regenereazătot timpul. După fiecare transfuzie de sânge măsimt mult mai bine, ba chiar am chef de muncă . În 38 de ani cred că am donat sânge de vreo 50 de ori.„ De asemenea, femeia ne-a mai povestit că și-a sfătuit copii sădoneze și ei sânge pentru că fac un bine celor din jur și chiar dacă nici unul nu a donat sânge pânăacum este sigurăcă aceștia i-ar urma exemplul dacă ar auzi de vreun  accident grav.

                                                                                                                      ” Cristina PÎRVU