Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

Nicolae Dobrin – omul pentru care mingea nu avea secrete

Destăinuiri ale unui fostul arbitru vâlcean și ale unui fost fotbalist de la Chimia Rm. Vâlcea:

România este în doliu. O boalănecruțătoare l-a luat dintre noi pe „Magicianul Fotbalului Românesc”, Nicolae Dobrin. Marele fotbalist a murit, vineri, 26 octombrie, la ora 7.00 dimineață, la Spitalul Județean din Pitești, din cauza unui cancer pulmonar de care suferea de mai multăvreme. Nicolae Dobrin avea 61 de ani și era considerat cel mai mare fotbalist român al tuturor timpurilor. Talent de excepție, a debutat în prima divizie la 14 ani și 10 luni și, grație unor calități tehnico-tactice deosebite, s-a impus în galeria marilor fotbaliști ai țării din anii de După război, ca un mare maestru al driblingului și al fentei, model de execuție a pasei, preluării și loviturilor libere. Denumit „Prințul din Trivale”, dar și „Gâscanul”, Dobrin rămâne în istoria fotbalului nostru ca un mare jucă tor, model de fidelitate Față de fotbal, exemplu de demnitate și de fair-play

Din profund respect Față de acest mare jucă tor de fotbal pe care l-a dat țara noastră, VOCEA VÂLCII i-a dedicat, in memoriam, o paginăde ziar, în care am inserat câteva convorbiri cu vâlcenii care l-au cunoscut și apreciat pe Nicolae Dobrin.

Într-un interviu acordat în exclusivitate, fostul arbitru vâlcean de fotbal, Nicolae Dinescu, ne-a mărturisit: „Nicolae Dobrin este unul dintre marii fotbaliști pe care i-am arbitrat în îndelungata mea carieră. L-am prins în adevărata sa maturitate ca și fotbalist O moarte stupidăl-a răpit dintre noi acum, când fotbalul românesc, la răscruce de generații, mai avea nevoie de sprijinul lui. A murit modest, așa cum a trăit. La posibilitățile lui, putea săajungămare de tot dar, din păcate, nu a avut posibilitatea săse desăvârșească ca și jucă tor, pentru că a trăit în perioada comunistă”. Nicolae Dinescu își amintește că , prin 1972, marele patron al clubului Real Madrid, Santiago Bernabeu, i-a trimis o scrisoare lui Nicolae Ceaușescu în care îi cererea aprobarea transferului lui Nicolae Dobrin la echipa condusăde el. „Bernabeu i-a spus așa lui Ceaușescu în scrisoarea sa: „Stimate domnule președinte, îmi dați aprobare ca Nicolae Dobrin săvinăla echipa noastă? În schimbul acestui transfer, vădau 2 milioane de dolari, văpun nocturnăpe unul din stadioanele din țară , care doriți dumneavoastră, și vădau un număr considerabil de autocare”. Ceaușescu a motivat scurt: „Se creeazăun precedent”. Și n-a vrut” – povestește el. În opinia lui Dinescu, Nicolae Dobrin este cel mai mare jucă tor român al tuturor timpurilor. „În momentul în care s-au împlinit 100 de ani de când s-a înființat Federația Românăde Fotbal, a avut loc o festivitate de premierăa jucă torilor celor mai buni. S-a decis, ca cel mai bun fotbalist român al tuturor timpurilor, săfie declarat, Gheorghe Hagi. În acel moment, în sală, s-a produs rumoare Eu nu am nimic cu Hagi, îl știu de când era copil, am fost cu el în străinătate, dar și eu am făcut pare din corul acelora care nu au fost de acord să-l nominalizeze pentru titlul de cel mai bun jucă tor. Dar, au fost mai mulți care au votat pentru Hagi, iar pe Dobrin l-au trecut pe locul II. Așa cum am mai spus, Dobrin ar fi ajuns foarte mare dacă se năștea în alte timpuri” – ne-a mai declarat fostul arbitrul.

 

„Nicolae Dobrin era făcut pentru fotbal”

Dinescu spune că Dobrin era de-o modestie uluitoare. Nu l-a interesat niciodatăsăstrângăavere, spune el. „Parcă avea un magnet la minge. Era un om de o modestie ieșitădin comun. Nu ar fi jignit pe nimeni. Îmi aduc aminte, în urmăcu peste 30 de ani, că la un meci mare de tot arbitrat de mine la Cluj-FC Argeș, că doi jucă tori frați, Marius Bretan și Sorin Bretan, au venit ca să-l deposedeze în același timp, la o minge „plouată”, deci venitădin linia de fund a lui FC Argeș și se pleca pe contraatac. Gicu Dobrin și-a dat seama de intenția lor, avea o vedere periferică extraordinară, a făcut o preluare extraordinară, încât mingea parcă s-a lipit de picior, și a tras-o spre el. În momentul în care a făcut acest procedeu tehnic, amândoi jucă torii s-au lovit cap în cap și au că zut. Apoi, a dat o pasăîn afara terenului ca săstopeze jocul și le-a dat mâna ca săse ridice și i-a bătut pe ceafă, prietenește. Atunci, un stadion întreg s-a ridicat și a început săaplaude. Acesta era Nicolae Dobrin. Mare jucă tor. Mare caracter ” – a mai adăugat acesta. Mai mult decât atât, fostul arbitru susține că era bun amic cu Dobrin și, își amintește, că îi plăcea tare mult să mănânce zacuscă , chiftele și cașcaval.” Venea des la noi în casă. Era bun amic cu mine și prieten cu finul lui, Marcel Pigulea. În perioada în care antrenam pe Chimia Rm. Vâlcea, în divizia A, cu Pigulea, relațiile mele cu el erau foarte apropiate” – mai povestește Dinescu.

Dobrin ridica stadioanele în picioare

„Dobrin nu a jucat decât 22 de campionate la FC Argeș și 2 la Târgoviște, dar inima și sufletul lui au rămas în Trivale, acolo unde, pe o plajăcu mărăcini, iarbăși puțin nisip – a învățat fotbalul. Tot acolo, a început săși dribleze, încă de la 4-5 ani. Se ducea la școalăși, de acolo, pleca la fotbal și juca fără ceas. Ceasul său era soarele de pe cer, singurul cronometru. De dimineața până seara, stătea la fotbal. Pe oriunde se ducea, stadionul era în picioare, în delir. Era extraordinar. Chiar dacă un jucă tor voia să-l deposedeze mai dur, Dobrin îl bătea prietenește pe umăr și îi spunea: „Nu-i nimic, nu măsupăr”. Eu am apucat marii jucă tori pe care i-a dat această țară în a doua jumătate a veacului trecut: Sasu, Alexandu, Iordănescu, Lucescu, Balaci, că mătaru , Dinu, Sameș, dar niciunul nu a fost de talia lui A fost printre puținii care și-a făcut o școalăde fotbal la copii și juniori, școalăcare îi poartănumele, lucru extraordinar din punctul meu de vedere” – ne-a mai spus Dinescu. După părerea sa, nu se poate numi arbitru adevărat, cel care nu l-a arbitrat, măcar o dată, pe Nicolae Dobrin. „La un moment dat, dacă nu erai stăpân pe meserie, te fura jocul lui, te hipnotiza. Dobrin avea mingea lipităde picior. Era ceva ieșit din comun. O făcea în condiții de joc, de avansare spre poarta adversă. Dădea pase extraordinare, de la 30-40 de metri. Și dacă se împiedica, mingea tot intra în poartă. Pentru el, balonul nu avea secrete” – a încheiat el.

„Fumatul l-a ucis „

Ion Petrică este un fost jucă tor de fotbal al echipei Chimia Rm. Vâlcea și se mândrește că l-a cunoscut pe marele Dobrin. El a ocupat postul de fundaș stânga timp de 25 de ani, fiind în același timp și că pitanul echipei. „Fotbalul mare l-am început de la 17 ani, în anul 1960, la Chimia. Un singur an, între 1971 – 1972, am jucat și la Sportul Studențesc pentru că eram student în București. însă , m-am întors tot la Vâlcea și în 1973 am câștigat, cu Chimia, Cupa României în finala cu Constructorul Galați” – ne-a mărturisit Ion Petrică . Vâlceanul povestește că l-a cunoscut pe Gică Dobrin de când acesta avea 14 ani. El spune că întotdeauna au fost rivali pe teren, dar prieteni în afara gazonului. Se întâlneau des, pentru că Dobrin venea cu familia să-și petreacă concediul în stațiunile vâlcene. „În tinerețe, ne întâlneam săptămânal pentru că erau organizate meciuri de pregătire. Dinamo Pitești – așa se numea echipa lui atunci, era în Divizia A, iar noi, cei de la Chimia, eram în Divizia B. Am jucat ani de zile unul contra celuilalt. Între timp, ne-am împrietenit și am rămas prieteni de atunci. Venea foarte des cu familia la Vâlcea în stațiuni și ne întâlneam la un șpriț. Ultima datăl-am văzut anul trecut, când a venit cu echipa de la școala sa de fotbal săjoace cu Oltchim-ul. Atunci am stat mult de vorbăși am depănat amintiri. Am vorbit despre copiii noștri, familiile noastre. „Gâscanul” fuma foarte mult, ajungea la 2-3 pachete pe zi. Mi-a povestit într-o zi că s-a apucat de fumat la vârsta de 12 ani și se ascundea la antrenamente ca sănu-l vadăantrenorii. Cred că tutunul l-a adus în starea asta. L-a omorât pur și simplu” – ne-a povestit cu lacrimi în ochi fostul fotbalist vâlcean.

Dobrin, un om cu suflet de aur

Ion Petrică are multe amintiri legate de GigăDobrin. Din punctul său de vedere, Gâscanul, așa cum era cunoscut de prieteni, a fost cel mai bun fotbalist din lume, iar dacă ar fi jucat în străinătate putea săse afirme mai mult. El își aduce aminte că la un meci dintre Chimia și Târgoviște, unde Dobrin a dat trei goluri, egalând în ultimul minut. „Spre sfârșitul carierei sale de fotbalist s-a dus săjoace la Târgoviște. La un moment dat a venit cu echipa săjoace împotriva noastră. La pauză, noi îi conduceam cu 3-0. În timpul pauzei am stat de vorbăcu „Gâscanul” la vestiare și mi-a spus: „Hai săvezi că văegalez !””. Așa a și fost. A dat un gol, l-a dat și pe cel de-al doilea, iar la al treilea a fost ceva ieșit din comun. A fost o centrare de pe partea dreaptă, Dobrin a făcut o preluare cu exteriorul și dintr-un voleu a băgat mingea în poartă. Era ultimul minut de joc. Nu ne venea săcredem, toatălumea era stupefiată. A fost un jucă tor care era în stare săbatăde unul singur o echipă. Din punctul meu de vedere, Gâscanul a fost cel mai bun jucă tor de fotbal din lume, nu-l egaleazănici Pele. Datoritălui mulți dintre colegi au ajuns la echipa națională, pentru că îi punea în valoare. A jucat atât la juniori, cât și la echipa mare a României, în același timp. Avea o tehnicitate pe care nu am mai văzut-o la vreun jucă tor și era fairplay. Ca om, era extraordinar, de-o modestie rar întâlnită. Oriunde vedea un om amărât, scotea bani din buzunar și îi dădea. Era un om cu un suflet de aur” – ne-a mai povestit Ion Petrică . El vrea să-i aducă un ultim omagiu prietenului său și împreunăcu alți colegi de la Chimia Rm. Vâlcea se vor duce la înmormântare.