Privind în detaliu, Theodor Stolojan are dreptate. Liderii liberali s-au manifestat politic, atât la centru, cât și în teritoriu, ca niște dictatori, punând că lușul la gură tuturor celor care au avut îndrăzneala să-i critice, spre binele liberalismului, atunci când greșesc. Cei care au scă pat de excluderea din partid, au fost marginalizați, aproape desființați politic. Cât privește „marile” realizări ale Guvernului, cu care se mândrește Tăriceanu, ele sunt aproape nesemnificative și destul de puține. Economia nu merge chiar prost, dar, cu excepția cotei unice, altă măsură importantă care să-i imprime avânt nu prea există. În schimb, am strâns tone de palavre legate, în special, de fiscalitate fără alt rezultat decât o perpetuă incertitudine. Reforma în Sănătate se desfășoară greoi, iar Eugen Nicolăescu pare să-i pună și mai multe bețe-n roate. În Învățământ, lucrurile stau cum nu se poate mai rău, iar situația este departe de a se îmbunătăți. Așadar, unde a greșit Stolo? Probabil a lovit, puternic și nu pe nedrept, în orgoliul impopularului premier Tăriceanu. A perturbat apele aparent liniștite din PNL, care aveau nevoie de o adiere de vânt să se transforme într-un adevărat tsunami. Și, pentru asta, a fost exclus, liberalii lui Tăriceanu, lepădându-se, astfel, de orice urmă de democrație care mai putea exista în partid. Tăricenii au crezut că Stolojan nu va mai însemna nimic în afara PNL-ului, că excluderea lui poate conduce la declinul său politic. Greșeală. Acum, asistăm, se vede treaba, la o extraordinară revigorare a acestuia și asta îi neliniștește pe liberali rămași lângă premier. Și îi mai frământă ceva: faptul că Stolojan a strâns, alături de el, voci importante și influente. Retragerea de la conducerea partidului a ministrului Gheorghe Flutur spune multe, foarte multe. Lista susținătorilor, rămâne, în continuare, deschisă
Furtuna a ajuns și la Vâlcea și e prevestitoare de rău pentru liderul liberal, Emilian Frâncu. Disperat că Petre Ungureanu a deschis „cutia Pandorei”, trăgând un semnal de alarmă vizavi de comportamentul său de satrap politic, l-a chemat, zilele trecute, în ajutor pe Teodor Meleșcanu, care, chipurile, a adus cu el teorii și stratageme despre cum trebuie cheltuiți banii europeni. Mesajul subliminal a fost de fapt altul. Frâncu își dorea ca Meleșcanu să-i convingă pe liberalii cu gânduri de dizidență să nu se alăture lui Ungureanu. Nu știu cât a reușit liderul liberal național să-i convingă pe primarii, consilierii, directorii și șefii de filiale locale, care au fost suficient umiliți și insultați de Frâncu să nu adere la Platforma Liberală. Și la Vâlcea, apele încep să se despartă. Sorin Zamfirescu, președintele organizației municipale a PNL, a demisionat și a trecut în barca lui Stolojan. Lui Frâncu nu-i e bine deloc. Fostul primar al municipiului, Sorin Zamfirescu e un liberal cu multă influență în partid și dezicerea sa de șeful liberalilor vâlceni îi va grăbi și mai mult pe indecișii din PNL Vâlcea în luarea unei decizii. Mai exact, acum, foarte mulți vor avea curajul să spună, fățiș, „Adio Frâncule, rămâi cu bine!”. Liderul penelist vâlcean va ridica, în curând, două degete în semn de „V” în aer, care nu înseamnă „victorie”, ci semnifică câți oameni vor mai rămâne în PNL: el și al său neprețuit Ion Nicolae. Pe Emilian Frâncu îl paște singurătatea politică și asta îi dă fiori. Regretă amarnic toate vorbele grele aruncate colegilor, îi pare rău pentru toate deciziile luate în funcție de interesele, ce i-au dictat în permanență actul politic. Degeaba. E tardiv. Otrava, pe care deputatul însuși a vârât-o în gura celor pe care i-a crezut adversari, îl îmbolnăvește pe el.
Am scris de nenumărate ori că VOCEA VÂLCII l-a susținut pe Emilian Frâncu, necondiționat, în campania internă din partid. Noi am crezut în el și nu am putut să rămânem indiferenți la munca imensă pe care a dus-o, la Vâlcea, pentru reconstrucția din temelii a PNL-ului. Încrederea noastră și a multor liberali a fost, din păcate, răsplătită prin trădarea valorile liberale. „Creatorul” și-a nimicit opera, lipsit de remușcă ri. A distrus echilibrul din interiorul partidului, fără să conștientizeze că odată pierdut este posibilă intervenția unor forțe din afară pentru a putea fi recă pătat. Așa cum s-a întâmplat, de altfel. Și cum ar putea politicianul să-i blameze pe cei care, din respect pentru valorile și doctrina liberală, nu doresc ca steaua PNL-ului să se stingă definitiv de pe firmamentul politicii vâlcene? Nu are dreptul să o facă . Poate cere iertare, prin că ință politică . Orice om are dreptul la o a doua șansă. În viață sau politic. Dar pentru asta trebuie să abdice de la imoralitate, promovarea nonvalorilor și comportamentul dictatorial. Pasărea Pheonix a fost, până la urmă, nu-i așa un biet bâtlan, care a reușit să renască din propria cenușă. Deocamdată, Frâncu dansează pe vulcani și asta, vorba lui Octavian Paler, nu este neapărat o dovadă de curaj. Miroase, mai degrabă, a disperare.
Olivia Pirvu