Acasă Arhiva ÎNCHISOAREA DIN LIBERTATE

ÎNCHISOAREA DIN LIBERTATE

Unui fost pușcariaș i se refuzăintegrarea în societate

 Ștefan Panciu, din Drăgășani, și-a petrecut aproape 4 ani din viațăDupă gratii pentru că a furat bunuri din mai multe autoturisme ” de cinci luni, de când a ieșit din pușcă rie, a făcut tot ce este omenește posibil săobținăun loc de muncă ” a fost în audiențăla președintele Consiliului Județean, Dumitru Bușe, care l-a dat afarăși i-a râs în nas

 

Foștii pușcă riași nu sunt nică ieri, niciodatăși de nimeni bine primiți. În România de azi, ei au mari probleme de integrare în societate. În momentul în care își terminăde ispășit pedepsele, încearcă , din răsputeri, sădevinăoameni normali. Cel puțin unii dintre ei. Umiliți, desconsiderați, marginalizați, ajunși în pragul disperării ei se adreseazăautorităților în speranța că vor găsi un loc de muncă , care săle aducă ceva bani pentru un trai decent. Asta e cam tot ce vor. Și un acoperiș deasupra capului. Poveștile despre viața de calvar pe care au dus-o în închisorile țării sunt la mare că utate pe piața publicistică . Puțini sunt cei care se ocupăde  existența de După pușcă rie a condamnaților, care, ani în șir, au zărit lumina decât După zăbrelele grele de fier ale unei închisori.

Fără nimic pe lume 

Cam aceasta este istoria dureroasăa unui fost deținut, Ștefan Panciu, de 42 ani, din Drăgășani, care și-a petrecut aproape 4 ani din viațăDupă gratii pentru că a furat bunuri din mai multe autoturisme. În momentul în care a ieșit din pușcă rie, ne-a povestit el, nu a știut încotro s-o apuce. Când a redevenit om liber, Ștefan Panciu nu avea nimic al lui. Nici casă, nici bani, nici măcar haine. Pe părinți nu i-a cunoscut niciodată, că ci l-au abandonat la o casăde copiii, din primele clipe de viață. Viitorul, pentru un fost pușcă riaș, e o chestiune foarte complicată. Viața din închisoare e mult diferităFață de cea de afară. Acolo, trebuie sălupți săsupraviețuiești clipei. În lumea noastră, aproape nimeni nu ar fi dispus sădea o șansăunui om cu asemenea trecut, și apoi, cine l-ar angaja? Ce ar ști săfacă el? Angajatorii nu vor săaibăde-a face cu oameni din astfel de categorii sociale. Sunt condamnați, de cele mai multe ori, săcomitădin nou infracțiuni, iar viața de afarăîncepe săli se parăadevăratul calvar. De bine de rău, la pușcă rie au ce mânca și un pat în care sădoarmă. Așa gândesc mulți dintre ei După ce au dat piept cu realitatea durăde afarăși cu refuzul categoric al autorităților de a-i ajuta săde integreze în societate.

 

Disperare și foame

 

Ștefan Panciu a ieșit din închisoare în 13 februarie 2007, o zi cu ghinion considerăel. Prima parte a pedepsei și-a ispășit-o la Colibași, iar anii care i-au mai rămas, la penitenciarul din Turnu Severin. De cinci luni, de când a ieșit din pușcă rie, a făcut tot ce este omenește posibil săobținăun loc de muncă . A fost în audiențăla președintele Consiliului Județean, Dumitru Bușe, care, zice el, l-a dat afarăși i-a râs în nas. „Sunt disperat, nu am ce mânca. Dorm în gară, pe bănci sau în vagoane. E tare greu. Tot ce-mi doresc este un salariu, cât de mic, ca săpot să-mi iau și eu câte ceva de mâncare. Am fost și la prefectul județului, dar nu a vrut să măprimească . Cu ceva timp în urmă, am făcut greva foamei în fața Prefecturii. M-au luat de acolo cu poliția” – ne-a mărturisit fostul deținut. Văzând că problemele sale nu au niciun fel de rezolvare pe plan local, Panciu a depus zeci de memorii chiar și la Președinția României, Guvern sau Parlament. Nu s-a întâmplat nimic. Demersurile sale au rămas fără ecou. Cei ce ne conduc destinele, au rămas orbi la zbuciumul acestui om, care nu-și dorește decât săi se redea dreptul la o existențănormală.

A vrut să-și pună capăt zilelor

Ștefan Panciu povestește că , în închisoare, a vrut săse sinucidăpentru că se aștepta la calvarul ce avea să-l trăiască în afara celulei. S-a dus săcearăajutor chiar și edilului-șef al Drăgășaniului, Gheorghe Iordache, care i-a spus sănu mai calce niciodatăîn primărie că nu are timp de el. „E foarte greu săți se dea cu șutul ca unui câine. Și înainte de a intra la pușcă rie, m-am simțit, toată viața, neintegrat în societate. La Drăgășani, m-am dus sădorm într-un centru pentru persoanele fără adăpost și am fost aruncat în stradăde personalul de acolo, pe motiv că sunt pușcă riaș” – a mai spus Panciu. Fostul pușcă riaș își amintește că atunci când era la închisoare, au venit în vizită, Nati Meir, Crin Antonescu și Bogdan Olteanu. A profitat de prezența lor acolo și le-a povestit de abuzurile care se fac în pușcă rie și la marginalizarea la care sunt condamnați foști condamnați atunci când va veni clipa săfie, din nou, oameni liberi. Bărbatul spune că cei trei nici măcar nu s-au oprit să-l asculte. „Ce săfac eu acum? Măobligăsăfur din nou că nu am ce mânca. Nu mai vreau săajung la pușcă rie, dar ei nu-mi oferănicio șansă” – ne-a declarat, deznădăjduit, bărbatul.

 

image_pdfVezi ca PDFimage_printPrintează articolul

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.