Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

Iata cum de nu are ursu Î coada

 

     Motto: În săbii să ne tăiem, în buzdugane să ne buzdugănim, sau în ministere să ne fălim?

                                         (Basmul zilei)

 

Trăim în cea mai minunată țară din lume, sub oblăduirea celui mai bun și mai dăștept președinte! O țară cu chichițe și hachițe, cu multă șurubăraie de învârtit, cu sforăreală de tras, cu multe garduri de vopsit pe partea de dinafară și cu reguli numai bune să fie ocolite. Sau chiar sărite, cum face capra la bariera de cale ferată.

 

Acolo unde, potrivit Constituției, președintele țării nu dispune de prerogative, se iscă așa, din senin, un mic scandal, o medie turbulență și o mare criză de imagine, în urma că rora conducerea instituției își dă demisia, iar interimatul funcției de conducere rămâne să fie asigurat de că tre, hop-așa!, adjuncții cei bine plasați cu câtăva vreme în urmă fix în coasta demisionarilor.

 

De prisos să mai spunem că șefii interimari sunt oameni ai președintelui, iar rămânerea lor la cârma (ptiu, drace, c-ăsta-i termen marinăresc!) instituțiilor cu pricina se poate prelungi, sub diverse motive și pretexte, pân Î la calendele grecești.

 

Așa s-a întâmplat și se întâmplă la serviciile secrete.

 

Așa s-a întâmplat și se întâmplă la Parchetul General.

 

Tot așa s-ar putea întâmpla și la Ministerul Apărării, în ipoteza că ministrul Atanasiu va fi nevoit să demisioneze După expirarea unui interval de 45 de zile de suspendare și dacă , printr-o modificare a algoritmului de atribuire a funcțiilor guvernamentale, acest minister va trece de la PNL la PD.

 

În acest fel, președintele țării și partidul său care se numește cu totul altfel decât se poartă ajung să dețină toate pârghiile majore de exercitare a puterii în stat: securitate, procuratură, justiție (minister deja al PD), administrație și interne (idem), transporturi (ibidem), apărare (de revendicat și nu imposibil de obținut).

 

O redutabilă concentrare de putere, capabilă să ne pună pe gânduri, coroborată cu un permanent bombardament mediatic din care răzbat obsedantele concluzii ale unor așa-zise sondaje de opinie, menite să ne convingă pe toți că „poporul îi vrea”, că „poporul îi iubește”, că „poporul are încredere” doar în domnul președinte și în partidul său.

 

Avem de adăugat la acest tablou mirific și constatarea că tot în mâna PD se află, ca un făcut, toate instituțiile și agențiile prin care vor fi accesați și gestionați banii europeni, vestitele fonduri structurale, de După aderarea țării la Uniunea Europeană .

 

Astfel putem deja să ajungem la concluzia că în ultimii doi ani România a parcurs, pe tăcute, un nou proces de acaparare de că tre cineva și de că tre ceva a puterii, mai dihai decât combinația „23 august Î44 6 martie Î45 11 iunie Î48″.

 

Ce să mai vorbim despre unele similitudini cu cooperativizarea agriculturii ( Î48″“ Î62), că ci divizarea prin retrocedare a fondului funciar tinde să fie înlocuită, din nou, cu marea proprietate agricolă, fie ea speculativă (prin inginerii tranzacționale), fie asociativă (sub imperiul normelor comunitar-europene de acordare a cotelor și subvențiilor).

 

În asemenea condiții putem bănui că eventuala retragere a PC de la guvernare, După 1 ianuarie 2007, așa cum a promis Voiculescu, va rezulta fie în acapararea din ce în ce mai puțin semnificativei feude a lui Codruț Şereș tot de că tre oamenii președintelui, fie în oferirea acelui minister că tre PNL, la schimb cu ministerul apărării.

 

Tendința autocrației băsesciano-pediste apare din ce în ce mai pronunțat în ultima vreme și nu mai poate fi ignorată. În locul liberalilor, eu aș intra la idei. Cum să conduci o țară atunci când pârghiile tale se numesc doar ministerul sănătății, ministerul culturii și departamentul pentru combaterea efectelor inundațiilor?

 

Spun asta gândindu-mă și la faptul că aparent aparținând PNL ministerul de externe și cel al finanțelor sunt, de fapt, prin titularii lor Ungureanu și Vlădescu, tot în mâna lui El Presidente.

Bogdan Popescu