La ora când scriu editorialul, moțiunea de cenzurăasupra guvernării liberale este într-o aprigădispută. toată lumea dezbate, cu aprindere, dacă moțiunea trece sau nu. Cade sau nu cade Guvernul Tăriceanu? La caz, nu sunt decât două variante: moțiunea va trece sau nu va trece. A treia variantăeste exclusă. Totuși, moțiunea, de va trece, nu va rezolva multe probleme importante pentru țară . Nu se va rezolva situația votului uninominal, bugetul pentru 2008 cu componentele cunoscute de politica liberală(asigurând predictibilitate), alegerile europene, finalizarea programelor cu asistențăUE etc. până la formarea unui nou Guvern, în caz că moțiunea trece cu îndeplinirea condiției lui 50%+1 din voturile membrilor Parlamentului (!), și aici este de discutat, PNL va guverna dar nu va mai putea promova acte normative. Va bifa doar prezența la serviciu și va gestiona aplicarea legilor deja existente. Blocaj. Exact în perioada în care un blocaj putea fi mai rău. Gândind așa, se pune întrebarea: oare, ce se urmărește prin moțiune? toată lumea acuzăPNL pentru relații cu PSD pentru a putea rămâne la guvernare. Dar nu toată lumea vede lucrurile mai simplu, așa cum sunt ele de fapt. Geoanăși grupul de la Cluj au pus la dispoziția lui Băsescu un instrument pentru înlăturarea lui Tăriceanu. Băsescu le va da ceva, vom vedea ce, dar se pare că PSD se va putea alia cu PD la o eventualăguvernare, dacă reușește săscape de dușmanii lui Băsescu din interior.
Iar Geoanăși grupul de la Cluj vor la guvernare. Tăriceanu și liberalii au făcut dovada că nu au treabăcu PSD, cel puțin în această formulăa șantajului politic. Eu aș zice că PNL, ca imagine publică vizavi de moțiune, are o poziție cinică , prin care merge, până la ultimele consecințe, pe principiul „câinii latră, caravana trece”, iar în timpul lătrăturilor negociazăce se poate. În fond, nu asta e rău. Când ai o șansăatât de mică , a scoate maxim de profit într-o situație în care se joacă la cacialma, nu e puțin lucru. Nu pentru asta îi acuz pe guvernanții liberali, respectiv pentru lipsa de abilitate politică , ci pentru subordonarea partidului și a întregii ideologii liberaliste unui grupuscul (în fond, același de ani de zile), care, împreunăcu șobolanii rozalii din PSD, cauționeazăviitorul unei țări întregi. Iar „orientații” detractori politici și-au activate cârtițele din presăacuzându-l pe președintele țării că a încă lcat Constituția, amestecându-se în lupta pentru ciolanul Puterii. A încă lcat Constituția? Dar Tăriceanu ce-a făcut când a suspendat alegerile europarlamentare sau când i-a trădat pe democrați dându-i afarăde la guvernare? Botnița pe care politicienii lași încearcă săi-o punăpreședintelui se traduce cam așa: lasă-ne doar pe noi săte mușcă m de părțile moi, tu taci, nu riposta, ca noi avem de furat, avem de făcut tot felul de diluri în detrimentul românilor, noi mai avem de împărțit averea României și tu, președinte zurbagiu, ne strici socotelile. Acum, După 17 ani de dezamăgiri, a apărut un om care pare că vrea săfacă ceva pentru țara asta.
că au sărit la gâtul lui toți corupții și potențialii pușcă riași, era de așteptat. Dar când el este atacat de Emil Constantinescu, care a avut în mânătoate pârghiile puterii, dar n-a făcut nimic, deja e mult mai grav. Este explicabil că la bătrânețe, După ce te lasătoate cele, săai în tine mai mult venin, dar un om deștept, știe să-și înfrâneze pornirile astea primitive. În orice altăcircumstanțăEmil Constantinescu ar merita săfie tratat ca un neputincios vrednic de compasiune. Știm, însă , că fostul președinte CDR-ist joacă o carte politică și mai știm că agregatul petro-liberal, din care face parte, își joacă , de asemenea, cartea supraviețuirii, chiar în aceste momente. Partidul liberal nu este Tăriceanu. Prin plecarea lui Tăriceanu de la guvernare, cel care va pierde este Patriciu și nicidecum PNL-ul. Ați observat că țiganii nu au curaj decât atunci când sunt în haită? Exact același comportament, îl au și așa-zișii liberali din gașca petro-liberală, care ani de zile, între 2000 și 2004, i-au mâncat din palmălui Patriciu. Spuneam, în urmăcu puțin timp, că Tăriceanu, dacă era prim ministrul Japoniei, După referendum, își făcea sepuku și dacă era german sau englez, măcar foarte puțin, demisiona.
Dar el a preferat săîi trimităpreședintelui un mesaj „usturător” în care l-a făcut obraznic și i-a recomandat săstea în banca lui, dacă nu poate săfacă ceva pozitiv. Cum ar fi stat lucrurile dacă Tăriceanu demisiona imediat După referendum? Este ușor de imaginat. El a fost, totdeauna, umbra lui Patriciu. Zâmbea protocolar și era un aghiotant elegant care impunea respect și nimic mai mult. Îl știm de când Radu Câmpeanu a pus capăt unor scandaluri intestine în sânul Partidului Național Liberal. Dinu Patriciu, secondat permanent de Tăriceanu, a fost artizanul numitei aripi tinere liberale, desprinsădefinitiv de PNL și care a intrat în guvernul FSN condus de Petre Roman, înainte de mineriade. A urmat, apoi, apariția PL ’93 , în care decorativul Tăriceanu avea numai poziția de vicepreședinte. La vremea aceea Dinu Patriciu era un susținător aprig al” capitalismului sălbatic” și spunea că „trebuie scurtatăcoada cațelului, dintr-o singurătăietură”. E adevărat că a cam decapitat bietul că țel, în cele din urmă, dar prietenul lui, Tăriceanu lucreazăși acum la coada că țelului. Ei bine, în toată „guvernarea” asta postdecembristă, că lin Popescu Tăriceanu a avut numai un rol decorativ, la umbra lui Dinu Patriciu.
Înainte de dilul cu cazacii, Tăriceanu inspitit de Patriciu, sau, mărog, Patriciu însoțit de Tăriceanu, au venit la Cotroceni și se pare că au avut o tentativăde a-l întâlni pe Băsescu, care i-a ignorat. Acum, la final, După atâtea digresiuni (in)scuzabil de lungi, trebuie sătrag o amărâtăde concluzie, măcar așa, de ochii lumii, ca sănu fiu acuzat că mi se rupe… firul. Ei bine, povestea cu scrisorile că tre pensionari care îi anunța de chifteaua electoralăcu mărirea pensiei și nu în ultimul rând „Moțiunea celor 1000 de tergiversări de guvernare și cenzurăa Băsescului” îl plaseazăpe Tăriceanu într-o poziție mult mai proastădecât simpla renunțare După referendum. Acum, când cele două tabere încep săse cristalizeze la o diferențădestul de mare în ochii electoratului se profileazătot mai clar, faptul că tabăra trădătorilor petro-liberali, în frunte cu Patriciu, nu mai pot săpăcă lească multălume. Chiar dacă cel mai mare hoț al tuturor timpurilor, a avut de partea lui, pentru o vreme, Guvernul, Parlamentul 322, trusturile de presăale lui Voiculescu, Vântu, Mircea Dinescu, precum și marile lichele din rândul ziariștilor, în frunte cu CTP, Roșca Stănescu, Cristoiu, alianța împotriva președintelui Traian Băsescu, își va da duhul în perioada următoare. Fie-le țărâna ușoară!