1

Farmecul discret al burgheziei proletare

Am teribila senzație că limba română devine tot mai săracă și anostă, nedepășind nivelul clasei a șasea B, când ne întreceam unii pe alții, lăudând poezia „marelui” poet Mihai Beniuc. Un pretins șef al diplomației românești care nu depășește manierele unui băiat de prăvălie și un prim ministru cu veleități de aghiotant, măfac săuit că am avut cândva un Iuliu Maniu sau un Kogălniceanu. Inabilitatea unei libere exprimări nu ar fi cel mai mare păcat în diplomație. Nici inconsistența unor declarații nu ucide. dar o serie de afirmații inadmisibile în contextul european și al civilizației, în general, rămân inscuzabile. Suntem prizonierii unui straniu spectacol sadomasochist susținut de o grupare de impotenți care fac respirație artificialăunui cadavru. Ministrul român de Externe poate concura fără probleme la titlul de cel mai nediplomat om de stat. De când a preluat funcția, în decurs de nici măcar un an, Adrian Cioroianu a ținut-o numai într-o gafă.

Apoi, gașca băieților de prăvălie din partidul penal nu s-a dezmințit. Olteanu, un neica nimeni, de care n-a auzit nimeni până acum trei ani, s-a trezit pe scaunul cel mai înalt din Camera Deputaților deoarece e omul de casăși finul lui Tăriceanu. Conform proverbului, prostul nu e prost destul până nu e și fudul, s-a arătat nemulțumit de afirmațiile pertinente ale ambasadorului american Taubman. Acesta a observat, ca noi toți, de altfel, că parlamentul prin legile pe care le promovează, îi ajutăpe infractori. Supărat, nepotul Cartierului Primăverii a început sădea din copite, dovedindu-se un demn urmaș al mătușii sale comuniste de tristăamintire. El a arătat încă o datăcă cei care conduc PNL nu au nici o legăturăcu doctrina liberală, ci mai degrabăcu borfașii. Trebuie săadmit că nu măuimește cel mai mult ce spune Olteanul sovietic (ori Cioroianul comunist, ori Q-ariul pamperist, vorbele și faptele lor nu mămai uimesc de-o vreme), dar consecvența unora în a-i apăra – când e evident că „aleșii” sunt niște imberbi imbecili – este bănuitoare.

De fiecare datăcând se întâmplăcâte o enormitate catastrofalăîn politic, hopa mitică și cei cu explicațiile și scuzele. O reacție aparent la cald și apoi la rece, ca aceea produsăde președintele Camerei Deputaților ori de ministrul de Externe, măconduce la concluzia că forul superior și foarte restrâns al PNL i-a „dictat” declarațiile lui Olteanu și Cioroianului. Refuz săcred că Olteanu a acționat unilateral și neconform cu strategia și interesele la cel mai înalt nivel ale grupului monopolist Tăriceanu-Patriciu. De aceea, reacția lui Crin Antonescu, dezavuând declarațiile acestora, spune ceva din nou despre grupurile de interese din PNL. Ca urmare, o debalansare atât de sensibilăîntre interesele geopolitice ale României, la care țara noastrăa subscris prin semnarea unor acorduri și tratate, și interesele interne ale unor indivizi coagulați într-o sectăși sprijiniți de interese obscure ale unor puteri străine României, este foarte gravă.

Constat, în acest context, că reacțiile din presa naționalăși televiziuni au creat partizanate Est-Vest explicabile în cea mai mare măsurăprin afinitățile nedeclarate Față de o cale sau alta. Adică spre Occident sau spre (eternul) Orient? Spre dezvoltare democratică sau spre autoritarismul dictat de oligarhia post-comunistăa îmbuibaților comunistoizi. Pentru cei care cred că aderarea la UE înseamnă lipsa vreunui pericol de apartenențăla un bloc geopolitic (în cazul ăsta UE, occidental), le spun că se înșeală. Situațiile nu sunt date pe viață, iar inadecvarea unei țări prin „elitele” ei politice și reprezentative la obligațiile asumate poate însemna și o reacție inversă, de renunțare a celorlalți la ea, chiar și de plasare a ei într-o zonăgri, fără reguli clare și predictibile. Asta poate însemna, prin același joc gri, intervenționismul dinspre partea celorlalți (ceea ce se întâmplăoricum de zeci de ani), pe o cale ajutatăsăfie liberăchiar de „elitele” politice alese/impuse și parlamentare pe care le contestăm azi. Aceștia nu au decât să-și asigure monopolul în decizie, nu conteazăcum, și totul devine aparent neguvernabil și haos, deci ușor de speculat. Poate cineva săne spunăși nouăce școalăpolitică are prea iubitul prim ministru Tăriceanu? Nu este cumva și el un vânzător de mașini care-și protejeazăafacerea Citroen prin taxa de primăînmatriculare? Un cunoscut de-al meu vorbește despre prim politicianul petro-liberal ca despre o icoanăși, în dialogul său politic, îi are în Față pe Tăriceanu și pe Olteanu, închinându-se în fiecare zi în fața lor.

Îi transmit mereu să-i înfieze dacă îi sunt așa de dragi, săne scape de ei, că restul, marea majoritate, ne-am cam săturat de șmenurile lor. Noi vrem săne mișcă m liber și nu la fiecare ieșire și intrare în lume săfim măsurați și șicanați, din cauza unor analfabeți politici. Nu le ajunge că mint o Românie întreagă, încearcă sămintăși o lume întreagă? Viitorul țării este în pericol prin persoanele de influențăKGB păstrate în posturi și este nevoie de acțiuni concrete și urgente care săscoatădin structurile statului aceste persoane posibil implicate și în spionaj. Tembelismul anti-intelectual este un sifilis marxist-leninist încă răspândit în România. Astfel, sănu mai mire că azi suntem coada Europei. Sănu mai mire că la mineridă, proletarii de uzinăRepublica, urlau ca animalele „Moarte intelectualilor”.

Vor trece ani, până , poate, vom fi adevărați europeni și deci vom scă pa de o boalăereditarămoștenităde la generația pro-comunistăeducată, în spiritul violenței, a hoției și a minciunii, de semi-analfabetul criminal stalinist Nicolae Ceaușescu, generație care a ținut România în urma lumii civilizate După 1990.