Prezența la vot, rezultatul alegerilor pentru Parlamentul European, dar și eșecul validării referendumului au stârnit comentarii și dispute aprige. Circul este în toi. Vom avea în Parlamentul European 35 de nulități cu limba pregătităsăumezească locurile ce ar trebui săle aducă permanența în Parlamentul European mulți ani de acum înainte. Nu e o afirmație gratuită, spusăprea devreme. E o realitate care se va confirma chiar în următoarele luni. Cine sunt cei care vor merge la Bruxelles? În primul rând, PD-ii, micii soldăței incapabili săfacă mai mult decât săreproducă mecanic tot ce li se ordonăprintr-o simplăînvârtire a cheiței. Ce au făcut bun aceștia, până acum, în Parlamentul României, ca săavem motive să-i suspectăm că ar putea săne reprezinte cu succes la Bruxelles? Apoi, partidul-geamăn. PSD, urmașii marilor îmbogățiți ai postrevoluției, deciși săiasăîn lume pentru a-și depăși predecesorii. Oameni inteligenți, spre deosebire de frații lor din politic. însă inteligenți numai când e vorba de propriul bine. Care e diferența între aceste două entități politice? Primilor trebuie săli se spunăde sus unde sălingă, ceilalți știu din instinct. Se va vedea în curând.
Pe locul trei, altămarmelada maronie. Partidul liberalilor neliberi, că zuți de mult în robia banului nemuncit, etalon al parvenitismului ce a cotropit de mult pe cei în mâinile că rora a că zut puterea. Partidul celor care nu se mulțumesc săaibămai mult decât pot duce, ci trebuie neapărat săși epateze. Și coșmarul românilor nu se terminăaici. Pentru că a patra formațiune care ar trebui săne reprezinte interesele în Europa este fantoma Cotroceniului. Un partid inventat ad-hoc, compus din indivizi care au făcut parte mai mereu din clasa politică de După revoluție, contribuind în mare măsurăla dezastrul actual pe care îl simțim cu toții pe propria piele.
Singura formațiune care își va reprezenta probabil cu succes electoratul la Bruxelles va fi, vai, UDMR. Numai că interesele reprezentanților UDMR coincid ca nuca în perete cu interesele românilor care îi trimit practic acolo (pentru că , lesne de înțeles, ungurii vor ocupa în PE locuri care trebuiau săfie ale românilor).
Am vorbit despre euroalegeri la modul general. Numele celor care vor merge acolo chiar nu contează. Pentru că nici un parlamentar nu va acționa la Bruxelles După capul lui, ci După ordinele de partid venite din București. Personal sunt dezamăgit. La referendum, 80 % au votat DA, dar dintr-un total de mult prea puțini. Din 1990 încoace românul și-a tot pus speranțe în Iliescu, în Convenție, mulți chiar în C.V. Tudor, în Băsescu, dar prezența la urne a tot scă zut până a ajuns la cote dramatice. Principalul motiv este scârba de circ fără pâine. Și până la urmă, ce poți să-i tot spui electoratului pentru a-l urni la vot? Exceptând PRM-ul, tot eșicherul politic din parlament s-a perindat la guvernare. Și ce au realizat?
În afara adeveririi scurgerii celor aproape 20 de ani pronosticați de evreul știe-tot Silviu Brucan, populația nu a constatat decât înfăptuirea de lucruri rele. Pentru majoritatea populației, politicienii sunt o gașcă care ne conduce, pentru care țara este între mama soacrăși nepot. Pentru care nu existăcelălalt și n-au timp decât săia, săfure, săcă săpească totul. Cine este vinovat de această imagine? până la viitoarele alegeri, puterea de cumpărare a majorității românilor va scade dramatic. Ce tip de discurs politic va avea câștig de cauzăatunci? Cine îi va urni la vot? Absenteismul este votul negativ adresat nu atât clasei politice, cât însă și regulii jocului democratic. Dacă legea electoralăar fi precizat că , sub un anumit procent al participării la vot, ea însă și poate fi contestată- aceasta antrenând nu dizolvarea partidelor și a democrației, ci regenerarea acestora, mai ales într-o colectivitate cu puternice remanente bolșeviste ca cea românească , ar fi fost altceva.
În 18 ani am încercat săînvățăm ce înseamnă democrația; ni s-a spus că s-a murit în „Revoluție” ca săfim liberi, săputem alege noi pe cei ce ne conduc. Duminică , puținii români care mai au conștiințăcivică , și-au făcut lecțiile și au mers conștiincioși la vot. Și s-a văzut. până în acest an, am crezut că liberalismul este viitorul în România (eram sătul de etica și echitatea socialistă!!!). După 18 ani, cu toții am văzut milionari în euro/ dolari (printre ei și politicieni!!!), pe de o parte, și oameni săraci care nu-și permit să-și cumpere mâncare și medicamente…
Am văzut politicieni cu milioane de dolari în cont, dar care iau de la stat 1000 euro săstea cu chirie în București; am văzut semianalfabeți care vor săajungăeuroparlamentari, am văzut minciuna și impostura cum își fac loc în vârful puterii… Și s-a gândit că dacă oamenii de rând nu le-ar mai da votul, acești oameni nu ar mai ajunge săne conducă . Așa că mulți sunt aceia care au hotărât sănu mai voteze. Referendumul poate fi înțeles și ca o înfrângere politică a lui Băsescu, pentru că nu a reușit săaducă majoritatea alegătorilor la vot, și atât. Nu măbucurăși nu măîntristează.
La urma urmei, poate că e mai bine așa, pentru că și un sistem uninominal într-un singur tur e oricum mai bun decât sistemul actual pe liste. Iar dacă Băsescu și Tăriceanu o mai țineau mult în contre pe tema asta, riscă m sănu mai vedem instaurat nici unul dintre sistemele uninominale. Eh, acum că a scă pat de Refendumul lui Băsescu, vreau să-l văd pe Tăriceanu cum accelereazăel votarea în Parlament și introducerea uninominalului măcar până la alegerile generale (pentru că de cele locale nici nu poate fi vorba, nu cred că e timp).