După cum am promis în numărul trecut, Continuă m prezentarea probelor existente în dosarul Gutău Dicu, dorind ca vâlcenii săaibăo imagine completăși definitorie a mascaradei DNA, derulatăla Primăria Rm. Vâlcea. Din documentele date publicității până acum, nu rezultăîn nici un fel probele vinovăției primarului Gutău, ba chiar nici indicii imputabile lui. Pentru dezamorsarea zvonurilor lansate în oraș, văprezentăm în exclusivitate transcrierea dialogului purtat la data de 4.07.2006 de delatorul Popescu Constantin (notat cu P.C.) și viceprimarul Dicu Nicolae (notat cu D.N.) în biroul acestuia situat în sediul Primăriei Municipiului Rm. Vâlcea. Vălăsăm sătrageți singuri concluziile.

                                                                                                         

 

NOTĂ

privind redarea dialogului ambiental purtat la data de 04.07.2006 de că tre numitul Popescu Constantin (notat cu P.C.) cu numitul Dicu Nicolae (notat cu D.N.), în biroul acestuia situat în sediul Primăriei Municipiului Rm. Vâlcea, str. General Praporgescu, nr. 14, jud. Vâlcea

 

ora 15,19

Conform imaginilor video, în debutul înregistrării, un bărbat necunoscut notat cu X îl salutăde D.N. în același timp cu P.C.

 

X: Sătrăiți domnu Î vice!

P.C.: Trăiți dom Î DICU, Îtrăiți!

D.N.: Hai! Hai că nu (neinteligibil)

P.C.: Haideți că mi-au dat voie săintru eu (neinteligibil) eu.

X: Păi, intrați înăuntru domnu Î (neinteligibil) !

D.N.: A, da!

P.C.: Eu chiar două minute stau, da (râde)

D.N.: Da, da.

P.C.: Domne, au înnebunit afară, pe cuvânt! Discutau băieții ăștia, zicea IONE zicea IONESCU: „Domn Îe, două minute, gata, imediat, ies imediat!”.

D.N.: Da da.

P.C.: Și stătu o jumătate de oră.

D.N.: Păi n-avea, că discutai cu el că eu am nuntăcu fie-mea, în octombrie și

P.C.: (vorbește în același timp cu D.N.): Aha Cine are?

D.N.: Fata.

P.C.: Dumneavoastrăaveți?

D.N.: Da.

P.C.: Aa!

D.N.: Și ăă de-asta l-am chemat ca să

P.C.: (vorbește în același timp cu D.N.): Aha!

D.N.: Am niște orientări. Săvedem cam la ce prețuri, la ce dacă sunt liberi, dacă

P.C.: Și vreți s-o luați pe NINETA la nuntă? Ee !

D.N.: Păi, pe NINETA, da Î el are și pe ăștia legătura cu ăștilalți

P.C.: Are, are! Nu, e bun dă-l în mă-sa, e bun! ÃŽhî, îhî

D.N.: Programați și ă Vrea să-l iau eu și DANIELA, eu și discutarăm cu NICOL, NICOLA

P.C.: (vorbește în același timp cu D.N.): ÃŽhî, îhî, îhî Da, da.

D.N.: Săvedem cam și ce prețuri au și dacă sunt liberi, știi că

P.C.: Și când aveți nunta, în octombrie?

D.N.: Pe șapte octombrie, da.

P.C.: A, domn Îe, dacă măinvitați eu vin. (râde)

D.N.: Da, normal că o săinvit (neinteligibil) câte două .

P.C.: (vorbește în același timp cu D.N.): Sigur că da.

D.N.: Nu știm când vine vremea, uite

P.C.: Sigur.

D.N.: Deci Și acum câțiva ani nici nu măgândeam, și uite! Ajunsei să-i ă să

P.C.: Da, da, așa e. Auziți, vine, chiar vine Boney M în VÂLCEA?

D.N.: Da pleacă în GERMANIA  la ei săle ducă avansu Î să-ncheie contractu Î.  

P.C.: Zău?! Da-i Boney M ăla cale-l știm noi pe vremuri sau e unul de ăsta mai de nouăgenerație?

D.N.: Ăă Au mai schimbat din ei.

P.C.: ÃŽhî, îhî

D.N.: Dar ăsunt din ăia vechi,

P.C.: Da, da, da, da.

D.N.: Da, da Î cum?

P.C.: ÃŽî, e bunătreabă!

D.N.: Cât au, două zeci de ani?

P.C.: Păi, ce, mai mult!

D.N.: Da, poate mai mult.

P.C.: două zeci și cinci, când eram eu și

D.N.: două zeci și cinci, că cincisprezece sunt de

P.C.: Sigur, de da, da, da.

D.N.: două zeci și cinci de ani!

P.C.: Da. Dansam în discoteci După BONEY M, După ABBA

D.N.: Da..

P.C.: Vremurile se duc!

D.N.: Dacă prindeai din asta, muzică d-asta era

P.C.: Da erai cel mai tare!

D.N.: Da

P.C.:  Așa e!

D.N.: Da.

P.C.: Aia e! S-au schimbat vremurile!

D.N.: Da, am văzut!

P.C.: Asta e! Așa, haideți sătrecem la ale noastre, că le promisei că nu stau mult!

D.N.: Da.

P.C.:  Ați vorbit cu domnu Î MIRCIA ?

D.N.: Am vorbit în (neinteligibil)

P.C.: ÃŽhî că se rezolvă, da?

D.N.: I-am spus că acolo

P.C.: (vorbește în același timp cu D.N.): Așa

D.N.: și-ai rezolvat altele

P.C.: ÃŽhî!

D.N.: Mă, el știe, că eu i-am spus că mărog!

P.C.: Așa! Da! Da!

D.N.: Nu mai re reluăm discuția, că a fost for formula aia care o scosesem!

P.C.: (vorbește în același timp cu D.N.): Mai e nevoie săvorbesc și eu cu el sau discutăm noi, decât noi doi? Mai e nevoie săvorbesc eu cu el? Sau vorbim decât noi doi, absolut totul?

D.N.: Păi, nu! Ideea e absolut totu Î, noi doi dacă putem, știm ce săfacem!

P.C.: (vorbește în același timp cu D.N.): Noi doi, da? Bun! Păi, uitați ă mergem pe P+6?

D.N.: Da

P.C.: Și-acum văspun eu pe hârtie, cam cum stau lucrurile, clar!

D.N.: că Stai așa că ! Mă, aici o săfie ceva, o problemă, cu ăștia, cu

P.C.: Știu, sunt

D.N.: Nu știi!

P.C.: Cu ce? Cu vecinii?

D.N.: Nu, cu vecinu Î de mai jos. Cu FIEROIU.

P.C.: Nu, nu sunt.

D.N.: Nu?

P.C.: Nu.

D.N.: Ai o ă o relație bunăcu el?

P.C.: Nu, nu! Bună! Bună! Păi, și eu i-am dat lui semnăturăca să-și facă acolo!

D.N.: Da?

P.C.: Nu, nu, nu, nu! Nu! Nu! Nu!

D.N.: Păi, ar fi bine chiar sădiscutați (neinteligibil)

P.C.: Nici cu FIEROIU, nici cu celălalt n-am probleme!

D.N.: Da?

P.C.: Nu, nu, nu, nu, nu!

D.N.: Nici cu ăla nu ai treabă?

P.C.: Nu! Nici cu ăla nici atât, pentru că eu am deja hârtie prin notariat cu el, că în momentu Î când m-oi apuca eu de construcție ă o să-mi dea voie și el mie! ÃŽnțelegeți?

D.N.: ÃŽhî. Acesta ce zice, la SATELIT cine mai e acum proprietar? A luat ăsta Aici e FIEROIU!

P.C.: Aici e FIEROIU, da! Aici e FIEROIU!

D.N.: FIERO

P.C.: Aici e GARDENIA

D.N.: Aici e GARDENIA Aici e strada și-aici e că minu Î acesta, acesta a fost

P.C.: (vorbește în același timp cu D.N.): ÃŽi că minu Î acela din spate de-acolo!

D.N.: Al forestierului, nu?

P.C.: ÃŽhî, îhî! Da.

D.N.: (neinteligibil)

P.C.: ÃŽhî, îhî!

D.N.: Deci, nici pe ăsta nici pe ăsta! E, aici totuși trebuie niște vecinătăți, niște ă (neinteligibil) și (neinteligibil)

P.C.: Deci, de de aprobările, de

D.N.: ÃŽhî

P.C.: De semnăturile vecinilor măocup eu! Dumneavoastrăvăocupați de POT

D.N.: ÃŽhî, îhî

P.C.: De regimul de înălțime și săfie ăă fărăComisia Arhitecților, fără nu

D.N.: ÃŽhî.

P.C.: Cu soare, cu umbră, cu astea nu mai

D.N.: (vorbește în același timp cu P.C.) Ei (neinteligibil)

P.C.: ÃŽnțelegeți?

D.N.: Ceva trebuie băgat, că noi am dat la toți și dacă nu dai la unu Î întâi sau (neinteligibil)

P.C.: Nu! Apăi, dacă măbagăiar în Comisia Arhitecților, iar stau sămă nu mai, sănu mai treacă , că nu e ăă mare lucru!

D.N.: (vorbește în același timp cu P.C.) Nu, în momentu Î în care se supune, că este ăsta la avizare

P.C.: (vorbește în același timp cu D.N.): Așa

D.N.: Al lu Î (neinteligibil) săse ducă săbage și-asta cu totu Î!

P.C.: Păi, eu, deja o sa fac cerere de ăla, de certificat.

D.N.: Da

P.C.: Eu m măgrăbesc puțin, înțelegeți?

D.N.: (vorbește în același timp cu P.C.): Da! Da! Da, da.

P.C.: că eu vreau Deci, săptămâna viitoare vreau săplec în concediu și vreau săplec liniștit, săștiu că totul decurge normal.

D.N.: (vorbește în același timp cu P.C.): ÃŽhî Eu vorbii în principiu, discutai cu el, zice: „Mă, o săaibăprobleme cu acesta!”

P.C.: (vorbește în același timp cu D.N.): Cu primarul vorbirăți, da?

D.N.: Da.

P.C.: Așa!

D.N.: Și el îmi zicea asta.

P.C.: ÃŽhî, îhî.

D.N.: „Mă, cred c-o săaibăprobleme! Dacă el reușește săia o înțelegere, săfacă o

Romeo Popescu