” Din ciclul: „Vorbire scârbosus Frâncum est” ” cu ceva timp în urmă, Emilian Frâncu a micționat fărăconstrângeri pe șeful său de partid, Tăriceanu, iar despre PNL a spus, fărăjenăcă a devenit o formațiune politică de „c..at”. această ultimăaserțiune place teribil eruditului, savantului, învățatului și prea-cititului parlamentar
Vocabularul deputatului PNL, Emilian Frâncu, uimește pe zi ce trece. Atunci când nu iese în public, liberalul folosește cuvinte de argou, belicoase, care cu mare greutate pot fi reproduse pe hârtie. Cu ceva timp în urmă, a micționat fărăconstrângeri pe șeful său de partid Tăriceanu, iar despre PNL a spus, fărăjenăcă a devenit o formațiune politică de „c..at”. această ultimăaserțiune, place teribil eruditului, savantului, învățatului și prea-cititului parlamentar. Cu ocazia vizitei lui Tăriceanu la Vâlcea, Frâncu i-a șoptit ministrului Eugen Nicolăescu că publicația VOCEA VÂLCII este una „de c..at”. Frumos, nene Frâncule!!! După ce că și așa ai devenit Rățușca cea Mare și Urâtăa PNL-ului, fiindcă îți place săte adresezi colegilor într-o limbăromânămai relaxată, mai indulgentă, acum folosești cuvântul acesta și în legăturăcu presa locală?
Am efectuat un studiu psihologic al acestui individ cu vorbire întârziatăși am ajuns la o concluzie: Identitatea gândului și a cuvântului presupune că gândul este „vorbirea fărăsunet”. În multe cazuri, gândul și cuvântul coincid, ceea ce înseamnă că între ele existăo relație de cauzalitate perfectă. însă , atunci când vorbirea o ia înaintea rațiunii adică atunci când vorbirea este independentăde gândire avem de-a face cu indivizi ca Frâncu. Mai pe românește: „Vorbește gura fărăel”. În cazul lui, numai prostii. În creierul lui se face eclipsătotalăde gândire ce dănaștere unor cuvinte care umplu pe oricine de scârbă. Cum mai poate fi credibil un deputat cu comportament de ușa cortului, care renegăpropriul partid și-și face nevoile pe premier, presăși cetățeni?
Asistăm, se pare, la decă derea morală, irecuperabilăa lui Emilian Frâncu. Și asta nu-i de bine. Odatăcu el, se poate prăbuși orice valoare a liberalismului vâlcean. A devenit deja un truism, faptul că limbajul său de mahala, ce repugnăși indignă, vine dintr-o serie de frustrări interioare, nedescoperite încă . Frâncul spune mai mereu fraze ce conțin în ele chestia aia maro și urât mirositoare, rușinoasă, care, probabil, îi provoacă un fel de plăcere obscenă, la rostire. De ce o face, naiba știe? Adică , pardon, doar el. că doar n-o fi fraier săne spunăși nouăde ce-i place atât de mult, ca să-i prindem gustul?!? Doamne ferește! Cât privește referirea aceea academică , referitoare la ziarul nostru, dorim săvăinformă m că nu ne simțim lezați deloc. Presupunând că avem și un ziar de „c..at” (ce ți-ar râde ție mustața Frâncule săfie așa, dar, deh, ai ghinion!), atunci afirmația ar veni din partea unui politician de la fel de mult de „c..at”. Așa că , nu-i bai!!!
Uite ce se-ntâmplăindividului, obtenebrat de lecturarea revistelor „Sex și Crimă”!!! Sămai zici că (ne)cititul nu naște monștri.
Olivia Pirvu