Durerea pricinuităBisericii Ortodoxe Române și credincioșilor ei, în general, prin moartea patriarhului Teoctist, mi-a deturnat, pentru un timp, ideea unui editorial critic la adresa ortodoxiei și a neputinței slujitorilor bisericii noastre străbune de a răspunde cu moneda prieteniei și înțelegerii depline bunăvoinței bisericii surori, cea catolică , la toate semnalele de reconciliere transmise de aceasta până acum.
De curând, la mijlocul lunii trecute, am dat curs unei invitații făcute de un preot greco-catolic vâlcean de a-l însoți într-un pelerinaj cu tinerii în Italia, spre a vedea diferența dintre felul cum sunt tratați enoriașii catolici de biserica lor (ruptădin trunchiul comun și înființată, prin schismă, în anul 1054) și comportamentul prelaților catolici în comunitatea din care fac parte, Față de ceea ce se întâmplăla noi, în biserică și comunitate. După cele văzute pe viu și confirm concluziilor logice întrevăzute, sunt convins că în viitor BOR are nevoie de o deschidere sinceră, nu marcatăde duplicitarismul fanariot.
Românii au nevoie de o Biserică care săfie atentăla social, la prăbușirea valorilor care sunt comune Bisericilor Creștine (Catolică , Ortodoxăși Protestantă).
Ea trebuie săaibăo atitudine mai frățească și evanghelică Față de frații greco-catolici și sămiliteze pentru unitatea în diversitate a poporului român, respectând libertatea de opinie și de credințăa fiecă rui cetățean. Ce am văzut în însorita peninsulăși cum văd acum relația preoților ortodocși cu enoriașii din țară , va face obiectul unor relatări editoriale viitoare.
Totuși, cu toată durerea sufletească înregistratăde greaua pierdere a patriarhului, se pot trage câteva concluzii, pentru că lupta pentru scaunul patriarhal a început. Peste 39 de zile, la data de 9 septembrie, va avea loc alegerea noului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Spectacolul e în plină desfășurare… actorii/lupii își aratăcolții, se sfâșie între ei. Alianțe de tot felul se fac și se desfac. Se arată”dosarele” pe sub sutană… Totul, cu mare pioșenie, bineînțeles, cu rugi fierbinți înălțate că tre cine trebuie.
până la urmăgradul bate funcția, așa că o săaflăm care e mai „înstelat”. Desemnarea succesorului lui PF Teoctist riscă săfie influențatăpolitic. Mai mulți politicieni fac parte din organismul care îl va alege pe cel de-al șaselea Patriarh al României, în calitate de reprezentanți ai laicilor în Colegiul Electoral Bisericesc. De ce sunt politicienii prezenți în număr mare și în Colegiul Electoral Bisericesc? Pentru că membrii BOR, foarte probabil și defunctul Patriarh, au avut nevoie de „înțelegerea” politicienilor: o decizie colo, un teren dincolo, ochii închiși în cutare revendicare a Bisericii Unite etc.
Aceasta este corupție curată, iar rezultatul spune că mult trâmbițatul rol al comunităților de credincioși în conducerea BOR nu există. La catolici aleg numai popii, nu și politicienii jecmănitori. Avem nevoie de o Constituție care săpunăbazele legale pentru separația dintre biserică și stat. Altfel, politicienii se vor folosi de biserică și biserica de politicieni, iar România se va talibaniza încet, dar sigur.
Societatea românească este o cloacă condusăde mafia politică recrutatădin rândurile băieților deștepți ai PCR și securității. Indivizii acestei societăți, contestați acum vehement, au fost formați de instituțiile de bază, familie, școalăși biserică in socialism. BOR, în fruntea că reia s-a aflat Teoctist, a condus la această situație, la alterarea principiilor de morală, cinste și credință. Istoria trecutului apropiat ne aratăcă , obedient Față de dictatorul comunist Ceaușescu, Teoctist nu a mișcat un deget la demolarea bisericilor, la alinarea suferințelor românilor hăituiți de dictatura comunistă. El a crezut că dacă numărul bisericilor construite este mare, apropierea românilor de biserică și de Dumnezeu va fi și mai mare. Dar s-a înșelat, pentru că romanii care intrăîn biserica construităde Teoctist sunt intrigați de comportamentul preoților, de sumele de bani care le sunt percepute la cele creștinești, nunți, botezuri, înmormântări, pomeni, parastase, sfeștanii.
Biserica ortodoxăedificatăde Teoctist în 20 de ani este o biserică apropiatăde bani și de alte foloase materiale și din ce în ce mai departe de Dumnezeu. Modul în care biserica ortodoxăa persecutat biserica greco-catolică , cultele protestante sau baptiștii, nu a dovedit toleranțăși înțelegere, ci mai degrabăfrica de pierderea privilegiilor conferite de mafia politică . Ce fel de credincioși sunt aceia care fură, înșeală, mint, iar cu banii din furt și înșelăciune construiesc biserici, crezând că astfel au scă pat de păcate.
BOR trebuie reformată, iar preoții săfie în mijlocul credincioșilor săajute, săîndrume. Ei trebuie săvinăîn mijlocul credincioșilor, ca slujitori ai Domnului și nu credincioșii săalerge După preot. În cei 17 ani de tranziție, eu (și mai sunt și alții ca mine) nu am auzit nici un punct de vedere al BOR referitor la perioada asta atât de confuză. Preoții trebuie săînvețe în primul rând sărăspundăîn fața oamenilor și apoi în fața lui Dumnezeu. Dumnezeu i-a trimis pentru noi nu pentru El.
Se știe fără dubii, comunismul era ateu 100% și în toată Europa comunistăde După 1945 biserica a fost prigonită, iar în unele țări chiar închisă. În România, biserica a avut un drum normal, preoții nu au avut aceiași soartăca în alte părți (doar cu excepția dizidenților) și biserica a rezistat până azi. Întrebare: dacă bolșevicii erau atei și urau biserica, cum de la noi biserica a rezistat și pe ce criterii preoții urcau ierarhic în acele vremuri tulburi, când securitatea urmărea persoanele publice și politice ale vremii, dacă frecventeazăbiserica, iar dacă erau văzuți la biserică aveau probleme mari? Deci, care este motivul prin care biserica a rezistat sub comuniști și nu a fost anihilatăcomplet ca în alte state comuniste? PF Teoctist nu mai poate răspunde…