Acasă Arhiva Cu scandal in Europa

Cu scandal in Europa

 

Cum Sărbătorile de iarnăne vor întrerupe graficul normal de apariție, iată-ne nevoiți săîncheiem aici considerațiile pe anul în curs și săspunem că ne bucurăm pentru primirea României în Uniunea Europeană . Mai sunt doar 4 zile și vedem atunci pe dracu’. La Bruxelles a avut deja loc festivitatea publică de primire a noastrăși a bulgarilor, aniversatăe drept doar într-o piațăpublică și în compania unei hărți a UE făcutădin turtădulce. Pentru noi, momentul are cu adevărat gustul dulce al reușitei, dar ne vom trezi repede și vom înțelege curând că , în ciuda zecilor de miliarde de euro care se vor revărsa peste noi, regulile de fier ale selectului club european ne obligăși la o serie de constrângeri absolut firești.

 

Am vrut săfim cot la cot cu europenii, atunci e clar că trebuie săfim exact ca ei, de la rigoarea muncii, la respectarea regulilor de viață. Și nu ne va fi ușor, cu atât mai mult cu cât aici, acasă, dihonia e mai amplăca niciodată! Sănu uităm că războiul dintre palate se dănu atât pentru controlarea guvernării, cât mai ales pentru legitimarea polului de dreapta. Or, din această perspectivă, întregul joc gândit de liberali și de unele personaje din societatea civilăn-a fost altceva decât o minge cum nu se poate mai oportună, ridicatăla fileu pentru Traian Băsescu! Or, dacă înțelegem acest lucru, trebuie săacceptăm și ideea că inclusiv scandalul petrecut în Parlament, sub bagheta lui Vadim și a peremiștilor, nu numai că nu i-a provocat daune, ci dimpotrivă, l-a servit perfect în a demonstra că este un om de dreapta, de vreme ce stânga îl contestăcu o asemenea vehemență. Și nu de oricine, ci tocmai de Corneliu Vadim Tudor, care fusese nominalizat în presădrept un „stâlp al comunismului”, ceea ce era deja o aiureală, menităprobabil tocmai să-l asmutăpe liderul PRM împotriva lui Traian Băsescu. Șeful statului a valorificat însăși această oportunitate, atacând în ziua următoare și fruntașii PSD, care s-au grăbit la rândul lor sărăspundă, ceea ce, bineînțeles, devenea încă o confirmare a faptului că președintele a jucat mai abil această carte.

 

El este cel mai tare și cu el se va defila și în alegerile din 2009. Poporul îl va voi. Din 1992, Corneliu Coposu, la acea vreme lider al PNÎCD, a înțeles că partidele istorice nu se vor putea impune politic dacă nu se unesc între ele, inclusiv cu societatea civilă. S-a format cunoscuta CDR, cu vreo 16 formații în componență. Emil Constantinescu, pe care Coposu l-a desemnat candidat la prezidențiale, a câștigat, numai că artizanul acestui succes politic nu mai existăpentru a-și înghiți amarul. Coposu a recunoscut, în cercuri restrânse, mult înainte de alegeri și de trecerea în eternitate, ca prezidențiabilul Constantinescu era prea „subțire” pentru funcția supremă, dar a admis greșeala, știind că timpul nu-i mai permitea pregătirea notorietății altui candidat al CDR.

 

Băsescu ocupăde peste doi ani locul întâi în preferințele electoratului și, oricum ar proceda, oricâte gafe ar face și oricâte dovezi ale nepriceperii i s-ar aduce, nu poate fi dislocat din top, din simplul motiv că nu are cine. Cu excepția PIN-ului lui Cozmin Gușă, nici un partid nu a lăsat săse înțeleagăcă ar avea un candidat la prima funcție în stat, pe care electoratul săpoatăpune ochii și, comparativ, să-și dea seama ce va alege în 2009. Pânăși veșnicul candidat de profesie, Vadim Tudor, a anunțat că nu va mai participa la spectacolul cu prezidențiabili, de patru ori în 17 ani fiind, și pentru el, prea mult. Deci, cine? Au rămas mai puțin trei ani pânăla campania prezidențialăși Băsescu nu știe pe cine trebuie puse tunurile, deci „domnește” fărăprobleme, mai remaniazăcâte un ministru și așteaptăbanii Uniunii Europene, care îi vor da prilejul sădemonstreze cât bine și ce belșug de reparații ale infrastructurii pogoarăasupra românilor. Izolat la Cotroceni, poate imagina tot felul de crize de guvern care să-i aducă , din 2007, partidul susținător în postura de lider de piațăpolitică . Băsescu „vulpoiul” știe foarte bine că aderarea la UE nu va aduce, din partea populației, osanale partidelor, dimpotrivă.

 

A lăsa acest guvern încă șase luni sau un an După aderare, când vom plăti scump legalizarea europenității noastre, va însemna sinuciderea și a PD-ului, nu doar a PNL-ului. Or, Băsescu are nevoie de platformă solidă, ce nu poate fi lesne dislocată, pentru prezidențialele din 2008-2009. Tocmai pentru că nu este interesat de bunul mers al acestui guvern, am spus că „remaiază”, adică mai cârpește câte un fir slab din Executiv. Baza pentru președinte va fi Guvernul rezultat din alegerile generale de anul viitor ale că ror fundații le pune de ceva vreme, lopatăcu lopată. Ceea ce, cu regret observăm, nu face nici un alt partid cu pretenții.

 

Tradiționalul „război dintre palate”, moștenit de la perechile predecesoare de „tandemul” Băsescu-Tăriceanu, merge înainte în ritm accelerat. De fapt, ruperea s-a produs de mai multăvreme, fiind vizibilă, din păcate, inclusiv la momentul festiv de la Bruxelles. Or, tocmai semnalele de acolo vin săconfirme că o cale de întoarcere nu mai existăși că , deci, Guvernul Tăriceanu este sortit săcadă. Mai ales că , După demisia celor 24 de parlamentari „platformiști” din PNL și migrarea lor spre viitorul PLD al lui Stolojan, actualul cabinet este practic minoritar. Apoi, sănu uităm că s-a retras și PC-ul de la guvernare, iar Marko Bela, liderul UDMR, a declarat deunăzi că guvernul „este impotent”, situație în care și minoritatea maghiarăîncepe săconsidere necesare alegerile anticipate.

 

această idee, spusămereu mai apăsat din cam toate zonele scenei politice, acrediteazăposibilitatea că , imediat După Revelion, Guvernul Tăriceanu o săcadăși se vor declanșa procedurile pentru anticipate. Cum intrăm în Europa? Cu scandal, firește, cu o scenăpolitică bulversată, cu o coaliție guvernamentalăîn dezintegrare și cu o alianțăportocalie făcutăpraf și pulbere. Pe acest fond, însă, vom trage un Revelion al integrării de vreo trei milioane de euro, vor fi show-uri mărețe, cu jocuri de lumini și focuri de artificii, românii se vor bucura în mod firesc, După care va sosi, brusc, ora adevărului.

 

Visul multora de a pleca sămuncească în Europa se va lovi multăvreme de restricțiile impuse de o droaie de țări, viața se va scumpi din ce în ce mai mult, în timp ce lefurile noastre vor fi departe de înalta ștachetăeconomică pe care ne-o impune statutul de membri ai UE. Iar peste toate a venit iarna, cu frig, cu zăpadă, cu prețurile zdrobitoare la gaze și energie electrică , răsfrânte în prețul pâinii, al alimentelor de bazăși, deci, al vieții de zi cu zi. Acesta va fi, însă, costul real al integrării și trebuie să-l suportăm. În rest, sărbători fericite și săauzim de bine.

Romeo Popescu

image_pdfVezi ca PDFimage_printPrintează articolul

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here