Lipsit de cel mai elementar filtru în alegerea partenerilor de drum, Emilian Frâncu s-a înconjurat de fel de fel de caricaturi ejectate din celelalte partide politice, considerând fără temei că va putea controla cu ușurință menajeria, însă lucrurile au stat cu totul altfel. Nici nu mă așteptam să îi acorde cineva sprijin necondiționat, dar de data aceasta pretențiile impostorilor au mers prea departe. Comparând situația din organizația PNL Vâlcea cu cea din PD, vom observa imediat o lipsă de omogenitate izvorâtă din dorința veneticilor de a accede într-un post de conducere. Asocierea liderului liberal cu astfel de parveniți ce nu au nici o legătură cu liberalismul era cât pe ce să-l coste sănătatea pe tot restul vieții. Lăcomia foștilor membri PNțCD care au avut intenția clară de a pune mâna pe PNL-ul local a condus inevitabil la ruperea organizației împărțita și în prezent în mai multe fracțiuni, lucru ce putea fi prevăzut și evitat. Lipsa liberalilor autentici dispăruți și retrași datorită vârstei poate constitui o scuză pentru acest caz extrem de fortuit, însă războiul intern s-a desfășurat pe fondul alegerii taberei opozanților primului ministru că lin Popescu Tăriceanu, o altă opțiune greșită a domnului Frâncu, îndreptată totuși în ultimul moment. În tot acest timp, preocupat până la disperare de mulțumirea obligatorie a tuturor lipitorilor de afișe electorale ce amenințau pe la colțuri cu retragerea sprijinului, Emilian Frâncu a scă pat din vedere necesitatea ocupării posturilor importante din județ și municipiu. A pierdut în favoarea democraților lui Mircea Gutău Prefectura, Primăria și, inexplicabil, a cedat PC și PRM Consiliul Județean. Prin urmare, a pierdut interfața cu teritoriul și supremația relațiilor directe cu electoratul și așa nemulțumit de întreaga activitate a Parlamentului, iar intenția de a redresa situația printr-o candidatură pentru fotoliul de primar și exasperantele apariții televizate reprezintă o pistă cu iz de joc de noroc. Din punct de vedere al relației cu presa, alintatul Melin a stat aidoma unei ținte în fața săgeților trimise din aproape toate direcțiile, efect implicit al încercă rilor de a mulțumi pe toată lumea prin promisiuni irealizabile. Venit în politică din mass-media și uns cu toate alifiile urât mirositoare ale acestui mediu tenebros, a fost tratat de că tre foștii săi colegi de breaslă După tiparul strâmb al politicianului dornic de putere și înavuțire. La un pas de izolare, Frâncu nu a fost niciodată un cameleon cu toate că mișcă rile sale lăsau să se înțeleagă că ar fi mai mult decât duplicitar, devenind inevitabil victima propriei concepții eu centrez, eu dau cu capul.
Iată patru stări de fapt ce indicau fără dubii o adevărată criză politică personală că reia, peste așteptări, dar cu ceva sacrificii urâte, actualul deputat de Vâlcea i-a făcut Față . Rezolvările fiind clădite pe nemernicia, lipsa de caracter, lăcomia și prostia celor cu care a pactizat pentru o liniște nefirească îl vor aduce la final pe fostul patron al televiziunii Vâlcea 1 acolo de unde a plecat, adică din nou la disperare. Ceea ce pare o victorie politică nu este altceva decât un eșec lamentabil. În accepțiunea mea, singura șansă a rămas înlăturarea brutală a tuturor ciurucurilor promovate printre spații verzi, că rămizi și mere pădurețe și înlocuirea acestora cu liberalii tineri, autentici. Dacă PNL Vâlcea va înregistra un dezastru la următoarele alegeri, vinovatul principal este Emilian Frâncu care, din poziția de conducă tor al acestui partid, are obligația morală atât Față de alegători, cât și Față de simbolurile și valorile liberale de a promova liberali pur-sânge în locul corciturilor ce viciază scena politică vâlceană.
Bogdan Popescu
Lasă un comentariu