Acasă Arhiva Clanul Piele a ajuns în arest (II)

Clanul Piele a ajuns în arest (II)

Spectacolul arestării unor vâlceni acuzați de comiterea a nu mai puțin de 8 infracțiuni grave a luat sfârșit. Peste 130 de lucrători de poliție au scotocit în 19 locații existența probelor care săpoatădovedi organizarea, constituirea, aderarea și sprijinirea unui grup organizat, presupus a fi condus de Adrian Iordache – zis Piele. Scenariștii acțiunii de urmărire, prindere și arestare a învinuiților Adrian Iordache, Ion Jugănaru, Constantin Fiastru, Vasile Stancu, Constantin Gabriel Mateescu, Constantin Lăzăroiu și Dumitru Dobrin și-au botezat munca de investigare și anchetare sub sintagma „Operațiunea SKIN”. În sarcina arestaților s-au reținut comiterea infracțiunilor de șantaj, evaziune fiscală, înșelăciune, spălare de bani, fraudarea bugetului de stat, fals în înscrisuri sub semnăturăprivată, infracțiuni electronice (utilizarea sistemelor și programelor informatice și a sistemelor de platăfalsificate și furt calificat). Așa cum am promis cititorilor noștri, în fiecare număr al ziarului vom publica declarații și alte probe existente la dosarul cauzei, din dorința de a informa corect și la timp opinia publică .

Continuă m prezentarea denunțului celui considerat principala victimăa „clanului” Radu Voinescu – patronul firmei „Voinescu SRL”, din comuna Pietrari, județul Vâlcea, precum și declarația datăde Dan Marius Mihai – zis Mihai Îiganul în fața anchetatorilor.


(continuare din numărul trecut)

 

Din suma de 420 milioane lei vechi, împrumutatăîn condițiile arătate de la Văleanu Ovidiu, am remis suma de 10.000 USD lui Iordache Dumitru, fiind prezent și Lăzăroiu Constantin. Menționez că le-am impus celor doi sănu fie prezent și Dobrin Dumitru, pentru că anterior acesta ne-a amenințat pe mine și soția, în sensul că o săne omoare și că ar fi indicat sănu ne punem cu ei. Când eu eram ocupat cu activitatea desfășuratăîn cadrul firmei, Dobrin Dumitru se ducea la locuința noastrăla ore târzii din noapte și îi spunea soției mele diverse amenințări care vizau întreaga familie.

Astfel, în perioada ianuarie-februarie 2004, am fost constrâns săplătesc lui Iordache Dumitru și Lăzăroiu Constantin suma totalăde 28.000 USD, în care era cuprinsăși suma de 10.000 USD la care m-am referit anterior. Mai apoi, cei doi mi-au spus că mai am de restituit suma totalăde 22.000 USD, din 14.000 USD ce ar fi revenit lui Iordache Dumitru și suma de 8.000 USD ce ar fi revenit lui Dobrin Dumitru. De fapt, eu aveam reprezentarea că mai am de restituit suma de 22.000 USD, incluzând dobânzile exorbitante pe care mi le puneau, pentru că în luna martie 2004 Iordache Dumitru mi-a învederat că mai am de platăsuma de 21.400 USD fărădobânzi, lui Lăzăroiu Constantin cu care urma săstabilesc nivelul dobânzii. Totodată, Iordache Dumitru sugera că dacă a fost înțelegător cu mine, cu Lăzăroiu Constantin nu am șanse săajung la vreo înțelegere, făcând aluzie la comportamentul agresiv al acestuia.

În aceste condiții am decis sănu mai plătesc nicio sumăde bani celor trei, comunicându-i hotărârea mea lui Iordache Dumitru cu motivarea că până acum le-am dat foarte mulți bani în raport cu suma împrumutată, iar pe de altăparte în orice situație ei tot mai găseau un artificiu în așa fel încât să măaflu veșnic îndatorat.

Pe lângă telefoanele de amenințare pe care le primeam de la ei în mod obișnuit, în perioada imediat următoare s-au produs două evenimente de o gravitate fărăprecedent. Astfel, în luna aprilie sau mai 2004, într-una din zile măaflam la tribunalul Vâlcea unde eram citat ca parte vătămatăsau martor într-un proces penal în care era judecat numitul Ungureanu Doru. Am fost abordat de Iordache Dumitru, Lăzăroiu Constantin și Dobrin Dumitru care, profitând de aglomerație, mi-au aplicat mai multe lovituri la membrele inferioare, lovituri aplicate tot cu picioarele. Aceștia s-au potolit atunci când le-am spus că voi striga După ajutor. Menționez că nu durerea a fost acea care mi-a produs mult rău, cât situația umilitoare în care m-au pus cei trei indivizi. De asemenea, prin luna august 2004, Lăzăroiu Constantin m-a sunat și folosind un ton și un limbaj împăciuitor m-a invitat la locuința sa din orașul Băile Govora pentru a discuta și pentru a lămuri problema. Când am ajuns la locuința sa, Lăzăroiu Constantin și-a păstrat p vreme comportamentul politicos, chiar m-a invitat la masă, însă După aproximativ 10 minute și-a făcut apariția Iordache Dumitru și Dobrin Dumitru, apoi toți trei m-au constrâns săscriu și săsemnez o chitanțădin conținutul că reia rezulta că eu am o datorie Față de ei de 180.000 USD. Mai mult, m-au obligat săaplic pe înscris ștampila firmei ca și cum SC Voinescu SRL ar fi datorat suma datoratăcelor trei persoane. Este inutil sămenționez că situația era fărăieșire și că în situația în care refuzam săle procur înscrisul respectiv aceștia m-ar fi supus unor violențe fizice grave, așa cum am auzit că li s-a întâmplat și altor persoane. De altfel, cei trei indivizi erau foarte mândri de ei, deoarece în aceeași perioadă , sub pretextul unei presupuse datorii, l-au deposedat pe Covercă Virgil prin violență, de un ceas din aur în cuantum de 30.000-35.000 USD.

Cât privește această chitanță, în cursul lunii iunie 2006, numitul Moraru Dumitru, ce deține funcția de director în cadrul Direcției de Plăți-Fonduri pentru agriculturăa județului Vâlcea și care este unchiul lui Lăzăroiu Constantin, mi-a spus insinuant că a văzut acest înscris la nepotul său.

În cursul lunii septembrie 2004, funcționarii BRD sucursala Govora, mi-au eșalonat linia de credit în valoare de aproximativ 260.000 euro pe o perioadă de un an de zile, stabilind o ratălunarăde aproximativ 20.000 euro. În septembrie, octombrie și noiembrie am fost în măsurăsăplătesc datoria și constatând că nu voi mai putea face Față , am început săcaut asociați pentru a capitaliza firma. Aflând acest lucru Iordache Dumitru, Lăzăroiu Constantin și Dobrin Dumitru, care de altfel nu m-au slăbit cu cererile de a le da banii, mi-au propus sădevinăasociații mei.

De această dată, ca să-mi câștige din nou încrederea, ei nu miau spus că le datorez 180.000 USD, ci 22.000 USD. Pentru a scă pa odatăde datorii le-am spus celor trei că în schimbul părților sociale ce urma săle cedez săcapitalizez firma cu suma de 6 miliarde lei și calculând și suma de 22.000 USD, trebuie sășteargăorice altădatorie dintre noi. Cu alte cuvinte, în schimbul celor 6 miliarde ce urma săle aducă în firmă, la care se adăugau cele 22.000 USD cu titlu de datorie anterioară, eu urma că le cedez câte 25% din părțile sociale fiecă ruia dintre ei, cumulând toți trei 75% din capitalul social al firmei.

până săse încheie actele în sensul convenit, cei trei au strâns împreunăsuma de 720 milioane lei cu care s-au plătit datorii ale firmei, constând în creanțe că tre bugetul statului, facturi că tre furnizori și rate bancare.

În data de 13 decembrie 2004, ca urmare a demersurilor făcute de Lăzăroiu Constantin, am încheiat un act constitutiv și un act adițional la Biroul Notarului Public Gutău Mariana, prin care s-au statuat în esențăca asociați la SC Voinescu SRL a lui Iordache Dumitru, Lăzăroiu Constantin și Dobrin Dumitru, precum și cedarea mea în favoarea lor a 75% din capitalul social, fiecă ruia dintre noi revenindu-i în final câte 25% din părțile sociale.

Contrar înțelegerii, asociații nou cooptați au refuzat săfinanțeze firma cu banii, și au spus, După aproximativ o săptămână, că ei se retrag din firmă, și în contul datoriei ce aș mai fi avut-o Față de ei, în care au inclus și cele 720 milioane lei vechi, la care am făcut referire anterior, săle dau utilaje din capitalul social, fărăsă-i mai intereseze situația Financiară .

În jurul datei de 22 decembrie 2004, După ce i-am că utat pe cei trei aproximativ o săptămânăfărăsă-i găsesc, i-am găsit pe aceștia la stația OMV Rm. Vâlcea, pe str. Calea lui Traian și am stabilit ca împreunăcu contabila Tache Nicoleta din Rm. Vâlcea săne deplasăm la birourile firmei pentru a le da acestora utilaje, în așa fel încât săse stingăcreanțele ce le pretindeau că le au la mine. În mod surprinzător, în comuna Pietrari, la birourile societății am ajuns eu, contabila Tache Nicoleta, Iordache Dumitru și Dobrin Dumitru, lipsind în mod intenționat de la această întâlnire Lăzăroiu Constantin.

Din motivele pe care le-am invocat anterior, întrerup în acest moment declarația, urmând săfie reluatăaltădată.

Declar, susțin și semnez declarația.


Declarație datăde Dan Mihai în fața procurorilor în data de 26 februarie 2006

 

Împreunăcu Mihai Gabriela am un copil în vârstăde 12 ani, al că rui nume este Daniel Petruț. Menționez că nu sunt că sătorit legitim cu Mihai Gabriela.

Tatăl meu, Mihai Gheorghe, a decedat în cursul anului 1998 într-un accident de muncă . În cursul lunii septembrie a anului 2002, împreunăcu frații mei Mihai Daniela și Mihai Suraj, am deschis succesiune cu privire la bunurile mobile care au constituit masa succesoralăa defunctului meu tată.

Potrivit certificatului de moștenitor cu nr. 61 din 11 sept. 2002, întocmit la notarul public Holohan Ion, certificat pe care-l depun în copie la dosar, Mihai Daniela și Mihai Suraj au renunțat la succesiune, așa încât am devenit moștenitor unic cu privire la bunurile enumerate în cuprinsul acestui certificat: 2 autoturisme marca Toyota și Opel Record, un teren în supraFață de 250,60 mp și o casăde locuit, ambele imobile fiind situate pe str. Florilor a municipiului Rm. Vâlcea.

În perioada în care s-a dezbătut succesiunea, eu aveam nevoie urgentăde bani atât pentru a achita taxele aferente acesteia, cât și pentru a o trata pe fiica mea Mihai Gabriela de o afecțiune gravăpe care aceasta a avut-o în acea perioadă .

Pentru a dovedi acest ultim aspect, voi depune la dosar acte medicale.

Intenționam săîmprumut bani din bancă , însă datorităfaptului că actele necesare pentru contractarea unui credit erau de durată, am decis săîmprumut o sumăde bani de la unele persoane pe care le cunoșteam din vara anului 2002. Astfel, în perioada septembrie-octombrie 2002, în momente diferite, am împrumutat suma de 3.000 dolari americani de la Marinescu Virgil zis Bebe, suma de 3.000 dolari de la Marinescu Constantin, zis Crocodilul, fratele lui Virgil, precum și suma de 7.500 dolari americani de la Obreja Mihăiță, zis MițăLăbuș, porecla fiind de fapt numele anterior al acestei persoane.

Declar că în momentul în care am primit banii de la cele trei persoane nu am încheiat niciun înscris, banii fiind înmânați la locuințele creditorilor sau în localuri.

În data de 1 oct. 2002, aflând că am devenit unic proprietar al casei și al terenului lăsate moștenire de tatăl meu, la cererea acestora, Marinescu Virgil, Marinescu Constantin și Obreja Mihăiță, m-au invitat la restaurantul Seytour, situat în zona Nord a municipiului Rm. Vâlcea și m-au întrebat când am de gând săle restitui banii. Menționez că tot verbal, la primirea banilor, convenisem cu aceștia săle plătesc o dobândăîn cuantum de 15% din valoarea împrumutului. M-a surprins cererea celor trei, deoarece nu se împlinise nici măcar o lunăde la data la care luasem banii cu titlu de împrumut de la cele trei persoane. Nu am fost lovit în interiorul restaurantului Seytour, în schimb Obreja Mihăițăși Marinescu Constantin m-au amenințat cu acte de violențăși chiar cu moartea dacă nu dau curs cererii lor de a încheia contract de vânzare-cumpărare în formănotarialăcu privire la casa de locuit și terenul situate pe str. Florilor. Într-o primăfazăeu am rezistat acestor amenințări și le-am spus că sunt de acord sămerg la notar, dar numai pentru a încheia contract de împrumut cu privire la suma de bani pe care o luasem de la cei trei. Fac precizarea că dintre cei trei, Obreja Mihăiță, zis MițăLăbuș, era cel mai vehement în a măamenința  cu moartea și cu acte de violență, dacă nu-mi exprim consimțământul în scopul vânzării imobilelor.

În cele din urmăam dat buletinul lui Marinescu Constantin, zis Crocodilul, care imediat s-a dus la Biroul Notarului Public Banu Claudia Mihaela, eu având convingerea că v-a încheia un contract de împrumut.

În orice situație, existau actele necesare pentru încheierea unui contract de vânzare-cumpărare, respectiv schița cadastralăși certificatul de transcriere în registrul de transcripțiuni și inscripțiuni. În jurul orelor 16,00 în cursul aceleiași zile, respectiv 1 oct. 2002, ne-am deplasat cu toții la Biroul notarului Public Banu Claudia Mihaela, unde mi s-a cerut săcitesc și săsemnez un contract ce era încheiat în formăautentică . Constatând că era vorba de un contract de vânzare-cumpărare cu privire la imobilele situate în str. Florilor, eu am refuzat săsemnez acest contract susținând în continuare că sunt de acord săîncheiem un contract de împrumut.

Observând că spiritele se precipită, notatul public a ieșit din birou, împrejurare în care Marinescu Constantin, zis Crocodilul și Obreja Mihăițăau început să măamenințe, în sensul că mi-au zis că nu voi ieși viu din încă perea respectivădacă nu voi semna contractul. Fiind total lipsit de apărare, întrucât întreg personalul notariatului se retrăsese din încă perea unde s-au purtat discuțiile, în acea vreme suferind și de o anumitătimiditate, eu am semnat în cele din urmăcontractul de vânzare-cumpărare, care de fapt reprezenta un contract de situație simulată, cei trei făptuitori angajându-se că în momentul când restitui împrumutul și dobânzile aferente, îmi vor da casa înapoi, tot prin intermediul unui contract de vânzare-cumpărare, încheiat în formăautentică .

Suma de 495.000 lei înscrisăîn contractul arătat mai sus, depășea cu mult mai mult la acel moment contravaloarea datoriei mele Față de cele trei persoane, adică suma de 13.500 dolari americani. Le-am cerut celor trei să-mi justifice de ce au trecut această sumă, și mi-au spus că pot sămai iau bani de la aceștia, considerând-o ca diferența dintre datorie și suma înscrisăîn contract.

După semnarea contractului m-am deplasat în București la Clinica Mupcsan unde soția mea se afla în vederea internării. Am spus și soției mele despre faptul că Marinescu Virgil, fratele său Crocodilul și Obreja Mihăițăm-au forțat săsemnez un contract de vânzare-cumpărare la notariat în contul datoriei de 13.500 de dolari americani pe care o aveam la aceștia.

După aproximativ o lunăde zile, m-am întâlnit cu cei trei la Peco Shell din Rm. Vâlcea, pentru a discuta despre plata rambursării datoriei mele că tre ei. În timpul discuției Marinescu Virgil, Marinescu Constantin și Obreja Mihăițămi-au adus la cunoștințăcă de fapt datoria mea că tre ei s-a ridicat la suma de 35.000 dolari americani, sumăpe care va trebui săle-o dau în cel mai scurt timp pentru a-mi recupera casa.

Totodată, cei trei m-au amenințat că îmi vor vinde casa dacă nu le plătesc suma pretinsăde 35.000 USD. Am explicat celor trei că suma pretinsăeste prea mare și am insistat să-mi ofere răgaz pentru a strânge suma necesarăși indiferent de stăruințele mele cei trei nu mi-au scă zut din suma de 35.000 euro. Ulterior acestei discuții, nu am mai fost contactat de niciunul dintre cele trei persoane și nici eu nu i-am mai că utat până la jumătatea lunii februarie 2003, când la locuința mea din Rm. Vâlcea, str. Florilor nr. 4 au sosit trei persoane pe care eu nu le cunoșteam. La început am crezut că au venit să-mi facă evacuarea, însă , intrând în curte s-au recomandat cine sunt și anume Dobrin Mitică , Ady Piele și Cristi Lăzăroiu. După aceste nume nu știam decât câte ceva de „Piele” că este un fost membru din grupul Gorun, că deține un autoturism A6 și un Mercedes E320, culoarea neagrăînscris acum cu VL…YDA. Imediat După ce s-au recomandat, Lăzăroiu Cristi mi-a comunicat că el și cele două persoane prezente mi-au preluat datoria de la Marinescu Virgil, Marinescu Constantin și Obreja Mihăiță, plătindu-le acestora suma de 36.500 dolari americani și astfel prin Dobrin Dumitru zis Mitică sunt proprietarii locuinței mele din 18 febr. 2003, datăla care s-a semnat contractul de vânzare-cumpărare între Marinescu Virgil și Dobrin Dumitru la Biroul notarului public Banu Claudiu Mihaela. Pot preciza că vizita arătatăse întâmpla la cca 2 zile După data încheierii actului de vânzare-cumpărare, adică 14-15 febr 2003.

Trecând la discuțiile referitoare la rambursarea creditului Față de cei trei, eu am încercat o negociere a dobânzii, însă Lăzăroiu Dumitru zis Mitică și Ady Piele au fixat o dobândăde 15% pe lună, au verificat casa în sensul că au vizitat-o și au intrat în fiecare camerăde Față fiind soția mea. După plecarea celor trei urma prima platăsăînceapăcu luna martie 2003. Fiind de acord ca o perioadă săle plătesc numai dobânda lunar și când voi avea bani mai mulți săplătesc și suma datorată.

În luna martie 2003, am plătit suma de 4.500 USD în incinta restaurantului McDonald lui Dobrin Dumitru, Lăzăroiu Cristi și Ady Piele, sumăce constituia dobânda la datoria impusăde cei trei.

În luna aprilie a aceluiași an, nemaiavând bani pentru a plăti dobânda, m-am întâlnit cu cei trei creditori și le-am explicat că sunt în derularea unei afaceri cu SC OLTCHIM SA Rm. Vâlcea, contract de vânzare-cumpărare produse chimice. Înainte cu trei zile de sărbătorile Sf. Paști, în piața centralădin Rm. Vâlcea m-am întâlnit cu Dobrin Dumitru și Ady Piele și le-am arătat contractul încheiat între firma mea și SC Oltchim SA de 2.800.000.000 lei și le-am spus că odatăce voi încasa această sumăle voi plăti întreaga datorie și vom face un nou contract de vânzare-cumpărare pentru a-mi recupera locuința.

Astfel că , începând cu luna mai 2003, am început săîncasez bani în firma mea în urma livrării de produse chimice ridicate de la Oltchim SA, aproximativ 2.500.000.000 lei în mai multe tranșe. Pot arăta punctual proveniența sumelor de bani cu actele înregistrate în contabilitatea firmei mele. această sumăam plătit-o personal lui Ady Piele. Măîntâlneam cu acesta pe străduța pe care se aflăsituatăclădirea Finanțelor, în vecinătatea restaurantului OK din Rm. Vâlcea, neexistând alte persoane de Față care săfie martore că i-am dat această sumă, iar când ceream numitului Ady Piele înscris că primea de la mine sumele de bani, acesta refuza să-mi dea o chitanțăjustificativă  pentru că m-aș fi folosi ulterior pentru a dovedi organelor de anchetăcă acesta practică că mătăria.

Pot arăta că întreaga sumăîncasatăde firma mea în baza contractului încheiat cu SC Oltchim SA, mai puțin contravaloarea de 10.000 dolari a fost plătităacestuia, eu nemaiputând săplătesc că tre Oltchim contravaloarea mărfii ridicată, drept pentru care am fost cercetat penal și am primit o pedeapsăcu închisoarea de 4 ani cu drept de apel în 15 zile, la acest moment fiind în curs de soluționare la Curtea de Apel Pitești.

10.000 de dolari din întreaga sumăi-au fost plătiți lui Dobrin Dumitru, bani cu care am cumpărat un autoturism marca Audi A4, ce era înscris pe numele acestuia, cu numărul pe care actualmente este înmatriculat Mercedesul cu care acesta circulă, fărăa perfecta actele de vânzare-cumpărare, mi-a predat apoi o cheie a autoturismului și certificatul de înmatriculare al acestuia. De altfel, mașina a cumpărat-o tot în timpul când încasam bani în urma contractului cu Oltchim-ul.

Nu îmi aduc aminte data exactă, însă ea trebuie săcoincidăcu data încasări de pe urma produselor livrate de Oltchim, datăla care eu le-am cerut lui Dobrin Dumitru, Ady Piele și Lăzăroiu Cristi, zis Cristofor să-mi restituie casa printr-un contract de vânzare-cumpărare autentic, totodată, ca Dobrin Dumitru săîncheie un contract de vânzare-cumpărare pentru autoturismul cumpărat ca să-l pot înmatricula pe numele meu. În urma acestor discuții ei au menționat că suma luatăde la mine nu constituie decât dobânda la suma datoratăacestora și că abia acum va trebui săle plătesc datoria de 36.500 de dolari.

Cu această ocazie, am constatat că numitul Ady Piele nu recunoștea sumele de bani ce i le dădusem, însă nu cunosc dacă ascunsese acest lucru și Față de Dobrin Dumitru și Cristi Lăzăroiu.

Odatăce mi-au adus la cunoștințăcă nu-mi scă zuserăde fapt nicio sumăde bani din cei 36.500 dolari, m-au amenințat că în scurt timp măvor evacua.

Pe la jumătatea lunii iulie 2003, am încheiat un contract pe firma mea cu o firmădin Zalău, am lăsat bilete la ordin emise de firma mea ca o garanție, în schimbul unor mărfuri ce constăîn scule aschietoare (freze, burghie, tarozi) urmând săle compensez cu fier prelucrat în profile, bare laminate. Marfa de la Zalău am adus-o la locuința mea cu un camion închiriat.

Revin și arăt că reprezentanții firmei din Zalău pe lângă biletele la ordin emise de mine ca garanție mi-au solicitat și 10.000 dolari. Marfa ridicatăde mine era evaluatăla cca. 6.500.000.000 lei, fapt pentru care am contactat telefonic pe Ady Piele, solicitându-i împrumut 10.000 USD, motivând ceea ce am arătat mai sus, motivându-i faptul că dacă iau această marfăvoi avea în scurt timp banii necesari plății datoriei că tre ei. Am ridicat marfa pe promisiunea că le voi trimite banii la Zalău, de fapt, un reprezentant al acestei firme m-a însoțit până la Rm. Vâlcea. Acesta a rămas la restaurantul Vulturul, pentru că acolo și-a exprimat dorința sămeargă, eu am ajuns cu camionul cu marfăla locuința mea, odatăajuns aici a venit și Ady Piele. I-am arătat marfa și ca o garanție că -i voi plăti datoria, mi-a cerut săduc marfa săo depoziteze la Horezu la locuința părinților lui sau la o casăde care acesta dispunea, urmând ca După descă rcarea mărfii să-mi dea 10.000 dolari.

Am descă rcat această marfăîntr-o casădin orașul Horezu la indicația lui Piele. A venit și Dobrin Dumitru care a vizualizat marfa și din discuția acestuia cu Piele am înțeles că nu îmi vor da 10.000 dolari împrumut pentru a plăti o parte din marfa de la Zalău. Am primit de la Ady Piele doar o anumităsumăde bani, bani pe care eu i-am folosit pentru a plăti transportul, iar pentru ca Mitică Dobrin săse convingăcă marfa aproximativ 6,5 miliarde lei am luat-o punând garanție bilete de ordin, au trimis cu mine la Rm. Vâlcea pe un prieten de-al lor pe nume Marian Cernătescu săse convingăși care, de fapt, îl cunoștea și pe reprezentantul firmei din Zalău ce măînsoțise la Rm. Vâlcea. Nu cunosc adresa exactădin Horezu unde am descă rcat marfa, dar pot indica acest lucru organelor de anchetă.

Declar, susțin și semnez.

 

image_pdfVezi ca PDFimage_printPrintează articolul

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.