La noi, toată lumea e de stânga. Și totuși, stânga politică românească nu are nici un rol, pentru simplul fapt că nu există. Dacă este declaratăo stângăpolitică , acest lucru e făcut în virtutea faptului că doctrina ceaușistăși principiile totalitarismului dinainte de ’89 n-au dispărut, ci s-au disipat politic în toate structurile. Am putea spune că , azi, avem un socialism de mică intensitate, dar generalizat. Toate partidele existente se găsesc la stânga unui presupus spectru politic. Fiecare politician se imagineazăce dorește. În realitate, toți politicienii născuți înainte de Revoluție, sunt puternic îmbibați în saramura socialismului. România se găsește în toamna socialismului, numită”perioadă de tranziție”. La nivel politic, de doctrinăși principii, nu avem o stângăreală, generatoare a unei drepte puternice, sănătoase, în contrapondere. Stânga generalizatălucreazăcu principii de dreapta, iar așa zisa dreaptălucreazăcu principii de stânga sau populiste. „Baronii”, îmbogățiții postrevoluționari, cei care au strâns averi imense, se autodeclarăde stânga. Cei care s-au autodeclarat de dreapta s-au îmbogățit prin aceleași metode ale „ingineriei financiare”. Nici măcar nu putem vorbi despre o Putere sau o Opoziție, ci doar de poli de Putere și poli de Opoziție. Avem opoziție antiprezidențială, opoziție antiguvernamentală, opoziție antiParlamentară , opoziție antijustițiară, opoziție antioligarhică , opoziție antipresăetc. Oricine se opune oricui, fiecare dintre puterile statului că utând săacapareze din puterea altei instituții. Săvrei a stârpi corupția e ca și cum ai vrea săștergi cu buretele întreaga societate. E imposibil. Când se generalizează, hoția începe săse autoregenereze. Nu apuci s-o stârpești aici, că apare dincolo. Mulți se întreabăcum putem ieși din criză. Cei mai mulți fac asta în mod retoric. Ce săfacă ei în afara stării de crizăpentru care au muncit atât? Pescuitul în ape turburi e cel mai profitabil, mai ales atunci când te știi un prost pescar. Mai de stânga, mai de dreapta stângii, mai de stânga stângii, și „societatea civilă” e politizată, așteptând și ea un os de ros de la vreunul din zecile de poli de putere. Cum halca se terminăla ea, „societatea civilă” dispare. Un caz emblematic este „Alianța Civică „. Ea aștepta mult de la Emil Constantinescu, iar acesta, drept răsplatăpentru ajutorul acordat, a făcut-o „frustrată”. Frustratăde cine? Cei 15.000 de specialiști afirmați de el existau, dar a preferat, nu se știe din ce cauză, săconducă țara tot cu activiștii și securiștii lui Ion Iliescu, afirmând că Punctul 8 al Proclamației de la Timișoara „e perimat”. Cei 15.000 de specialiști existăși azi, dar nu-i bagănimeni în seamă. PSD-ul și-a pus directori pe criterii mafiote și clientelare, iar conducerea de acum îi pune „prin concurs”. Știe toată lumea ce fel de concursuri se dau la noi: concursurile de împrejurări. Și atunci, nu suntem tentați săcredem că tot spectrul politic e o urâtăși nesfârșităploaie de toamnă? Ca principal partid de opoziție, PSD are una dintre cele mai ingrate poziții posibile, pentru un partid care s-a plasat pe primul loc la alegerile parlamentare. El și-a schimbat conducerea, s-a lepădat de Năstase și a încercat săse reformeze, dar nu a reușit săse rupăde Ion Iliescu. Acum este în derută. Din dorința de a țâșni din chinga celor 20 de procente, a inițiat suspendarea președintelui. A câștigat în Parlament, dar a pierdut la votul direct. Electoratul său l-a sancționat pentru că s-a angajat săsprijine guvernul minoritar PNL-UDMR și acum constatăcă pierde în continuare. Nu știe dacă sătreacă cu totul în opoziție sau săaccepte intrarea cu acte în regulăla guvernare. PSD ar trebui săse consoleze cu ideea că mandatul legislativ 2004-2008 nu îi este destinat. Dacă ar avea răbdare și s-ar ține departe de putere nu ar avea decât de câștigat. În umbra guvernului sau în opoziție, PSD rămâne un partid cu puternice structuri teritoriale. Rămânând departe de jocul politic, necochetând cu cele două capete ale Alianței deocamdatădecapitată, PSD devine o forțăde temut. Forța sa constă în armata administrativăîmprăștiatăprin instituțiile deconcentrate, prin primării, prin etajele inferioare ale ministerelor. Majoritatea dintre ei sunt îndoctrinații comuniști și socialiști ai trecutului și sunt destul de mulți. Cum tirania a folosit dresajul vreme de 50 de ani, ei pot fi ușor asmuțiți. După ce a creat 400.000 de baroni și baroneți, părăsit de aceștia, Ion Iliescu nu le-a găsit nici o vină, de vinăfiind, După cum se plânge, cota unică de impozitare, de 16 %, care îi îmbogățește pe aceștia și mai mult. Știm precis în ce direcție vrem sămergem, adică spre capitalismul dezvoltat al țărilor vestice, dar acesta pare să rămână un deziderat. Pentru că datorităluptelor politice nu suntem prea siguri că vom ajunge acolo. Nu poți construi capitalismul cu mijloace socialiste. După cum se vede, Nicolae Ceaușescu e răzbunat; am reușit, fărăsăvrem, săconstruim chiar „societatea socialistămultilateral dezvoltată” visatăde el, unde, în mod populist, Ion Iliescu vorbește de „bunăstarea națiunii”. S-a dovedit că , prin această sintagmăcaragialească , se înțelege că proștii trebuie sămuncească , săplătească impozite, iar deștepții sătrăiască din ajutoare sociale, furt, reeșalonări, iertări de la plata datoriilor și diverse fonduri.