N-avea de unde să știe Securitatea, dacă nu-i spunea Taica Popa.
Iar Taica Popa n-avea de unde să afle, dacă nu din spovedania păcă tosului de afemeiat. Sau din spovedania nefericitei soții a păcă tosului de afemeiat. Ori din spovedania ibovnicei păcă tosului de afemeiat. Mai puteau fi spovedite mama, soacra, sora sau fiica afemeiatului care își descă rcau, naive, sufletul drept sub patrafirul lui Taica Popa.
Este la fel de logic ca „2 x 2 fac 4″.
După ce afla că Păcă tosul X este un afemeiat cu una sau cu mai multe amante, Securitatea îl punea pe respectivul sub observație și afla picantele amănunte despre ce și cum. Eventual, îi trăgea lui X și vreo două poze în ipostaze compromițătoare, asezonate sau nu cu una sau cu mai multe înregistrări pe bandă de magnetofon. Pupături și dialoguri între Păcă tosul X și amanta sau amantele dumisale. Apoi, urma racolarea: dacă nu colaborezi cu noi, te-a luat mama-dracului. Îți distrugem că snicia printr-un divorț pe care o să-l câștige nevastă-ta cu pozele astea ce or să-i parvină, desigur, prin poștă. Iar După divorț, adio avansări pe linie de serviciu, adio carieră, adio mamă. Codul eticii și echității socialiste, partea nescrisă și extraordinar de specială.
Iată, deci, un posibil scenariu la care ar trebui să mediteze un pic toți acei bichiri și ceachiri, absolvenți de Teologie și lucrători în presă ca agenți de influență ai cultului majoritar. Nu ceea ce mânca Lelea Gherghina în vinerea neagră din postul paștelui turna Taica Popa, ci informație brută, capăt de sfoară numai bun de tras mai apoi cu mâna Securității.
A făcut Taica Popa poliție politică , raportând securistului ce-l avea în grijă că cetățeanul X este un afemeiat cu amantă? Firește că a făcut, fiindcă vulnerabilitatea astfel dezvăluită putea fi (și chiar era) speculată operativ de specialiștii din compartimentul de recrutare a informatorilor.
Greu de crezut că cineva se destăinuia popii că ascultă Europa Liberă sau că i-a venit lui gândul să confecționeze și să împrăștie manifeste împotriva lui Ceaușescu. Așa ceva nu se spunea nici măcar la spovedanie, darămite pe aleea bisericii, După slujbă, într-un moment de sinceritate nesupusă rigorilor de natură confesională. Trebuia să fii tâmpit să recunoști una ca asta, să te dai în vileag.
Devine aproape axiomatic că preoții turnători n-au băgat în mod direct pe nimeni la pușcă rie prin delațiunea lor, indiferent sub ce formă și din ce sursă aflau ei informații despre persoana X sau persoana Y. însă asta nu îi face mai puțin vinovați, fiindcă , prin simpla dezvăluire că cetățeanul Z e curvar (e bețiv, e pocherist, e hoț, e bișnițar, e un apucat care face scandal acasă etc.), dumnealor puneau de fapt umărul la șantajarea lui Z și la transformarea lui în informator al Securității.
Există o logică internă a sistemelor de culegere de informații, iar această logică spune că asemenea instituții trebuie să se extindă, să se propage, să se infiltreze pe orice că i și prin orice mijloace prin șantaj, prin teroare, prin cumpărararea conștiințelor cu bani sau cu iertare de păcate. Acei turnători ne-idealiști, ne-patrioți, doar așa picau în plasa Securității: datorită păcatelor lor lumești care, odată dezvăluite, i-ar fi pus în postura să nu mai spere nimic sau aproape nimic de la viață.
Uitați-vă cu câtă îndârjire și cu câtă vehemență sar în sus aceia care dau cu pietre în opiniile lui Adrian Iorgulescu, ministrul culturii și cultelor. Blasfemie, subminare a bisericii strămoșești, tentativă de distrugere a prestigiului bisericii (preamărit în sondaje), terfelire a clerului și a înalților ierarhi, maculare a sfintei taine a spovedaniei ș.a.m.d. După care încep insinuările amenințătoare: că liberalii pasă-mi-te se sinucid politic, că vor pierde voturile acelor credincioși care își preamăresc Taica-Popii și Înalt-Prea-Vlădicii, că preoțimea toată va afurisi actuala dosariadă și că Băsescu însuși ca un sforar ce este va specula tărășenia asta cu litera ț din lege împotriva lui Tăriceanu etc.
Baliverne de toată jena.
Vrem să ajungem să descifrăm rădăcina răului? Vrem să stârpim buruiana securistică a trecutului comunist? Vrem să aflăm adevărul? Atunci nu doar dosarele marilor demnitari („care au furat și au jecmănit România în ultimii 16 ani”), ale parlamentarilor și ale miniștrilor, ale formatorilor de opinie din presă ori ale profesorilor universitari trebuie desecretizate și date în vileag, ci și ale preoților de orice religie, ale șefilor de scară ți ale administratorilor de asociații de locatari, ale sectoriștilor, ale învățătoarelor și ale educatoarelor care-și trăgeau de limbă elevii și preșcolarii toate astea și multe altele trebuie scoase din lădoiul cu naftalină.
Mai presus de simpla dare în vileag a turnătorului Cutare sau a filatoarei Cutărescu, trebuie deconspirat mecanismul, modul concret și minuțios de lucru prin care Securitatea Statului a ajuns să funcționeze decenii întregi, de o manieră aproape infailibilă, ca poliție politică .
Iar asta nu se poate dezvălui în mod credibil și nu se poate înțelege „în mod științific” decât cu exemplifică ri concrete, prin coroborarea atentă și nemiloasă a tuturor dosarelor de rețea cu acelea de urmărire informativă.