Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

Bufonii politicii liberale valcene

        În sânul PNL Vâlcea a fost freamăt mare.  Liderii acestei formațiuni politice au împărțit, adunat, scă zut și înmulțit cu sudoarea șiroind pe frunte, șansele candidaților la fotoliul de primar al Râmicului. Au făcut un sondaj intern la repezeală, total necredibil și l-au desemnat pe cel mai „potrivit” dintre ei: Ion Nicolae. Valoarea politică a contat prea puțin în dezonoranta alegere, iar cea umană nici măcar nu a fost luată în considerație. Au urmat, fără abatere, tipicul liberal, cu care se prezintă de ceva vreme în politica românească , acela de a promova nonvaloarea în fața valorii.  A vorbi de moralitate în cazul lui Nicolae, ar fi o utopie. Natura l-a dezmoștenit încă de la naștere de această calitate.

        Ion Nicolae este pentru majoritatea vâlcenilor și nu spun acum o noutate tipul servitorului, care a făcut răni la mâini că rând servieta lui Frâncu și bășici la degete ștergându-i pantofii până la lustrul perfect. A prins experiență în „domeniu” și acum se vrea primar. Visul acesta e atât de frumos, încât aproape îl doare. A început să aducă acuze peste acuze primarului Mircea Gutău, de parcă a uitat că pe vremea când era viceprimar a fost alungat din primărie pentru comportament imoral. Comunitarul tot comunitar rămâne, chiar dacă pozează în câine de rasă. Cine e Nicolae să arunce cu piatra? Mare grijă trebuie să aibă cum se manifestă public. Ea se poate transforma, pe negândite, în bumerang și atunci ce va face?

Dorința de preamărire a consilierului cu moralitate îndoielnică nu-i mai dă tihnă deloc. Șef la Inspectoratul în Construcții doar cu jumătate de normă (pentru a avea timp să facă și conferințe de presă), liberalul se chinuie în zadar, pe posturile locale de televiziune, să explice râmnicenilor cât de potrivit ar fi ca primar. Rânjește perfid cu dinții lui de aur, care par să-i fi înmulțit dantura, inconștient că repugnă. Lipsit de carismă, oricine-i poate citi în ochi incapacitatea de a-și depăși condiția de că rător de valize și lipitor de afișe. Purtat ca sfintele moaște la mai toate evenimente de șeful său, Emilian Frâncu cel despre care nu merită să mai scriem nimic, din respect pentru hârtia de ziar liberalul Ion Nicolae e dovada vie că fetele mari pot ajunge, în politic, doamne, dacă sunt slugi credincioase.

        Emilian Frâncu, al că rui raționament politic nu-l putem înțelege sub nicio formă , a reușit să alunge de lângă el liberalii autentici, păstrându-i aproape doar pe cei lipsiți de coloană vertebrală, ușor de manipulat, gen Ion Nicolae. Pe politicienii titrați i-a împins cu ură în anonimat, având grijă să rămână acolo. Deputatul uită un lucru, însă . Râmnicenii merită să fie reprezentați în Parlament, Consiliul Local sau Județean de cei mai buni dintre noi. Rolul partidelor mai ales cele aflate la putere este de a forma politicieni de excepție (best of the best), pe care să-i propună în fruntea celor mai importante instituții. Menirea lor este să desăvârșească politic individul, iar în momentul în care au făcut acest lucru are nu datoria, ci obligația să-l dăruiască societății. Din păcate, Frâncu a înțeles invers. Să oprime exprimarea liberalilor autentici și să-i scoată în Față pe cei care nici măturători nu merită să fie la PNL. Politica înțeleasă în funcție de interesul propriu iar Frâncu se pricepe prea bine la asta e distructivă și omoară orice speranță de mai bine.

        Candidatura lui Ion Nicolae la Primăria Râmnicului nu a deranjat numai cetățenii acestei urbe, ci a dat naștere și la multe diferende în interiorul partidului. Liberalii vâlceni s-au scindat, formând mai multe tabere, cea majoritară fiind împotriva propunerii de candidat la Primăria Râmnicului a lui Ion Nicolae. Chiar și o parte din tinerii politicieni simt că șeful lor a trădat ideologia și s-a șters pe picioare cu doctrina partidului. Trăim vremuri tulburi, dacă un semidoct traseist politic ca Nicolae aspiră să ajungă primar.

        Personal, nu am nimic cu acest consilier care nu poate sclipi decât prin aurul pe care-l poartă în gură și la mâini. Era mult mai bine să fi rămas în  bezna politică , care i se potrivește ca o mănușă. Odată ieșit la rampă, va fi în stare să-l sape pe la spate chiar și pe Emilian Frâncu cel care l-a promovat cu frenezie de ceva timp. Nicolae nu se va da niciodată înapoi să muște mâna celui care l-a ajutat, dacă asta înseamnă să ajungă mai sus, chiar și cu o jumătate de treaptă. Va trăda fără remușcă ri, veți vedea. Deja o face, doar că Frâncu-i orb. 

        Pe Nicolae, Frâncu a încercat să-l modeleze După chipul și asemănarea sa, ca un mic dumnezeu ce se crede. L-a înverșunat mai presus de cuvinte și l-a învățat să-i urască pe jurnaliștii care-l critică , nu nemeritat. Aruncă cu noroi în ei, asemenea Frâncului, uitând că puterea e efemeră și că el deține doar iluzia acesteia. Când Nicolae și Frâncu vor ajunge niște neica nimeni în politică , noi jurnaliștii, vom fi tot aici, la jurnalele pentru care lucrăm. Nouă nu ne poate lua nimeni penița, în timp ce puterea se „fură” odată la patru ani.

        Nicolae și Frâncu ar trebui să țină cont că orice politician vorbim aici desigur de cei adevărați luptă să ajungă istorie,  nu trecut.  Ei nu vor ajunge nici măcar istoria trecutului.

Olivia Pirvu