Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

Bolnavii se sufocă de căldură în saloanele spitalului

În timp ce birocrații se răsfață în birouri cu aer condiționat,

„nu am auzit că s-ar fi plâns nimeni până acum de că ldura din saloane. Este adevărat că este cald, dar nu avem ce face. Este o investiție foarte mare săpui în fiecare salon aparat de aer condiționat”, ne-a declarat directorul economic de la Spitalul Județean Vâlcea

 

Valul de că ldurăce a lovit întreg județul a pus pe jar autoritățile locale. Sute de vâlceni au fost „culeși” de pe stradăde ambulanțieri, iar alte sute au cerut ajutorul cadrelor medicale de la punctele de prim ajutor instalate în zonele aglomerate ale orașului. Canicula a afectat și bolnavii internați în Spitalul Județean de Urgență(SJU) Vâlcea. Pacienții s-au plâns în nenumărate rânduri că nu mai fac Față că ldurii din saloane. Redactorii Vocea Vâlcii au fost două zile la rând în spital, pentru a vedea în ce condiții stau bolnavii vâlceni.

„că ldurămare, monșer!” 

Luni, 25 iunie a.c. – Pe culoarele spitalului este o că ldurăde nesuportat. Încercă m săintrăm în câteva saloane din Secția Medicalăa spitalului. Cum băgăm capul pe ușăne „lovește” un val de că ldurăsufocantă. Bolnavii stau, unii în pat, alții la geamuri, iar câțiva, care se mai pot ține încă pe picioare, se plimbăcând prin salon, când pe coridor. „Ce săfacem, mamă? Degeaba ne plângem că nu se întâmplănimic. Dimineața e mai bine, că e răcoare, dar După -amiaza nu mai poți respira de că ldură. Cred că aici mai mult ne îmbolnăvim decât ne facem bine. Nici nu mai știu de cât timp sunt aici Am prins și aglomerație în spital, pentru că am stat și doi în pat. Vădați seama pe că ldurile astea cum e să stai cu cineva în patul acesta mic ” – ne spune Constanța Cojoc, 60 de ani, din Rm. Vâlcea. Femeia ne-a mărturisit că pe lângă problemele ce o țin în spital, ea mai suferăși cu inima. Ea spune că până acum nu i s-a făcut rău din cauza că ldurii pentru că a mai deschis geamurile.

Suferință

Mergem în alt salon. Acolo nu erau toate paturile ocupate deoarece câțiva bolnavi au coborât în parcul din fața spitalului pentru a sta la umbră. Am găsit doar o tânărăîn jur de 24 de ani, care dormea și două bătrâne. Femeile stăteau întinse pe pat, abia mai puteau sărespire din cauza aerului înăbușitor. „Nu avem ce face, trebuie săsuportăm. Nu ne-am plâns la nimeni până acum pentru că oricum nu ne bagăîn seamă. Așteptăm săne facem mai bine și săplecă m acasă. Parcă la țară la noi nu e aerul așa de încărcat” – ne spune Maria, 65 de ani, din Vaideeni. Cealaltăbătrânăse uita la noi cu o privire tristăși nu îndrăznea săne spunăcâteva cuvinte. Am întrebat-o dacă mai face Față că ldurii. S-a uitat lung la noi și ne-a spus că nu are încotro. „Oricum nu mai am mult de trăit. că mor azi, că mor mâine tot aia e. Aștept liniștită. Cel mai mult mădoare că nu mai am pe nimeni lângă mine să-mi aline suferința. Nici că ldura nu o mai simt ” – ne zice bătrâna.

Indignare

Ajungem la etajul V în Secția Pediatrie. Câțiva copii stau pe coridor cu părinții lor. În capătul coridorului, un băiețel în jur de 10 ani stăcocoțat pe un calorifer și se uităpe geamul larg deschis. Are un bandaj la cap și un ochi umflat și vânăt. „Am că zut de pe bicicletăși mi-am spart capul. Acum sunt internat. Eram singur în salon și am ieșit săstau la geam că -mi era un pic cald. Dar nu mai vorbesc cu voi că sunteți străini ” – ne povestește micuțul. Plecă m de acolo. Pe coridor ne întâlnim cu o mămică care este internatăcu fiica ei, ce a suferit o infecție urinară. Ne spune că nu este decât de o zi în spital, însă i-a fost suficient pentru a vedea care sunt condițiile. „Mori pur și simplu de cald în timpul zilei. Nu se mai poate sta așa. Nu se gândește și conducerea spitalului că sunt internați atât copii, cât și bătrâni și au nevoie de îngrijiri speciale. Trebuia săse ia măsuri încă dinainte de a începe canicula. Nu s-a gândit la nimic, iar acum puțin le pasă, pentru că la ei în birouri au aer condiționat” – ne spune Maria Statescu, din Băile Olănești. 

Pureci și caniculă  

De data aceasta, intrăm într-un salon. Copiii bolnavi stau în paturi și vorbesc cu părinții sau cu frații lor. O tânărăde 18 ani, Andreea, mai îndrăzneață, începe săne povestească . Adolescenta spune că este internatăîn spital de 3 zile pentru că a suferit o operație de apendicită. Ea ne povestește că , din cauza că ldurii infernale, a fost nevoităsădoarmăcu geamul deschis și a răcit din cauza curentului. „Pe lângă faptul că este o că ldurăinfernalăatât ziua, cât și noaptea, mai avem în salon și goange, dar și pureci. Nu mai departe de zilele trecute am găsit un purece. Infirmierele nici măcar nu s-au sinchisit săschimbe lenjeriile de pe pat. Cred că o singurădatăle-au schimbat de când sunt în spital” – ne-a mărturisit Andreea. În același salon cu tânăra fatămai este internat un băiețel de 7 ani, Daniel, care a că zut dintr-un cireș și și-a rupt mâna. Băiatul mai are încă urme de sânge pe pijama de când mama sa a omorât un purece. „Seara trecută(duminică , 24 iunie a.c. – n.r.) mi-a găsit mami un purece pe pijama. Am simțit eu de câteva ori că mămușcă ceva de picioare și de burtă, dar am crezut că sunt țânțari pentru că aveam geamul deschis” – ne spune copilul. Incursiunea noastrădin acea zi în Spitalul Județean a continuat. Toți bolnavii cu care am vorbit aveau aceiași nemulțumire: că ldura infernalăși mizeria din saloane.

Imobilizați la pat

Marți, 26 iunie a.c., mergem din nou prin spital. Meteorologii au anunțat că azi va fi cea mai că lduroasăzi de până acum, acul termometrelor riscând sătreacă de 40 de grade celsius. Ne-am dus în saloanele spitalului în jurul prânzului. De data aceasta, am vizitat saloanele secției de chirurgie. Pe coridoarele de la etajul I nu mai este că ldurăînăbușitoare, ci foarte mult curent. Aproape toate geamurile sunt deschise. În saloane, bolnavii se răsucesc de pe o parte pe alta din cauza că ldurii. „Parcă am fi în cuptor, așa e de cald. Mai mergem la plimbare prin parc pentru că e infernal de cald. Asta e acum, bem lichide multe sănu ne fie rău” – ne spune un bărbat. Aproape toți cei pe care-i întrebăm ne răspund la fel. Dacă unii dintre ei pot merge pe propriile picioare chiar dacă sunt operați, alții sunt imobilizați la pat. Nu au ce face, trebuie săîndure că ldura nimicitoare până seara, când se lasărăcoarea. Așteaptăcu nerăbdare sătreacă zilele săplece acasă.

„Nu avem ce face” – Mihăița Crețulescu, director economic al SJU Vâlcea

În incursiunile noastre prin spital nu am ocolit nici vizita la mansardă, acolo unde sunt birourile conducerii. Am aflat atunci că managerul spitalului, Georgeta Săliște este în concediu de odihnă. În locul ei a rămas directorul financiar – contabil, Mihăița Crețulescu. „Nu am auzit că s-ar fi plâns nimeni până acum de că ldura din saloane. Este adevărat că este cald, dar nu avem ce face. Este o investiție foarte mare săpui în fiecare salon aparat de aer condiționat. La ora actuală, în spital, sunt aproximativ 30 de aparate de aer condiționat, care sunt amplasate în birouri, în blocurile operatorii și la reanimare. Acum câteva zile, Autoritatea de Sănătate Publică Vâlcea ne-a cerut săfacem un raport în care săspecifică m câte aparate de aer condiționat ar mai trebui în spital. Am înțeles că vor fi alocate fonduri de la Ministerul Sănătății pentru astfel de lucruri. însă , va dura mult până vin. până atunci, nu avem ce face” – ne mărturisește Mihăița Crețulescu.     

Angajații spitalului, nemulțumiți și ei

Pe coridoarele spitalului ne întâlnim la un moment dat cu Anca Stoica, lider Sanitas. Aceasta, extrem de nemulțumită, începe săne povestească despre faptul că cei din conducere nu le oferăangajaților doi litri de apăpe zi, așa cum spune legea. „Deși erau obligați, de când a început că ldura, săle ofere angajaților câte doi litri de apăpe zi, ei nu au dat decât azi (marți, 26 iunie a.c. – n.r.). Și asta s-a întâmplat După ce am făcut eu o adresăîn care i-am înștiințat că au o astfel de obligație. Oricum, văd că până acum nu au dat decât un litru de apăși nu la toți angajații” – ne spune liderul Sanitas.

În loc de concluzie

De foarte mult timp, atât în presa locală, cât și în cea naționalăau apărut numeroase articole care semnaleazăfaptul că în spitalele din România dominămizeria și nepăsarea. Cu toate acestea, nimeni nu face nimic. Deși infirmierele au obligația de a schimba lenjeriile de pat zilnic, ele nu se sinchisesc nici măcar la două zile săo facă . Și așa bolnavii stau în paturi pline de transpirație și de pureci.