Acasă Arhiva Asistenții sociali habar nu au de legile din domeniu

Asistenții sociali habar nu au de legile din domeniu

In data de 21 iunie 2007, DGASPC a organizat, la Centru 9 din Nord, un training de instruire cu toți asistenții sociali de la primăriile din județ ” din cele 89 de localități vâlcene, la pregătire au fost reprezentate doar de 49 de asistenți sociali. VOCEA VÂLCII a făcut un sondaj de opinie printre asistenții sociali care nu au catadicsit săparticipe la instruirea DGASPC ” redactorii publicației noastre au fost curioși săafle dacă aceștia sunt atât de bine pregătiți în domeniu, încât nu au nevoie săafle lucruri noi care vizeazăprofesia pe care o au ” majoritatea a încercat săse scuze lamentabil, dovedind cu vârf și îndesat că nu știu mai nimic despre legislația din domeniu

 

Zilnic, zeci de mii de copii sunt bătuți, lăsați săsufere de foame sau pur și simplu neglijați de cei care i-au adus pe lume. Asistenții sociali de la primăriile din județul Vâlcea, cei care, în mod normal, ar trebui săvegheze ca astfel de cazuri sănu se mai întâmple sunt, din păcate, prea puțini, slab pregătiți și de cele mai multe ori indolenți la soarta micuților. În mod normal, asistenții sociali, angajați în cadrul primăriilor vâlcene identifică copiii aflați în dificultate de pe teritoriul localității în care-și desfășoarăactivitatea și pregătesc stabilirea măsurilor de protecție pentru aceștia. În acest scop, ei întocmesc un raport referitor la ancheta psihosocialăa copilului aflat în dificultate și propun Direcției de AsistențăSocialăși Protecția Copilului (DGASPC) Vâlcea sau instanței stabilirea unei măsuri de protecție. Pentru asigurarea dezvoltării armonioase a copilului, asistenții acordăasistențăși sprijin familiilor sau persoanelor care au primit în plasament copii, supraveghind aceste familii sau persoane pe toată durata măsurii respective. În același timp, supravegheazăși acordăasistențăși sprijin părinților copilului, pentru a pregăti revenirea acestuia în mediul lui familial. În plus, verifică și reevalueazăsituația copiilor aflați în plasament la familii, rude până la gradul IV, sau alte persoane. Numai că , din nefericire, în cele mai multe cazuri, asistenții sociali din primăriile din județ, habar nu au cum săîntocmească așa cum trebuie o anchetăsocialăși nici nu vor săînvețe, iar serviciile de protecție pe care ar trebui săle ofere persoanelor aflate în dificultate din comunitatea în care locuiesc, sunt de-a dreptul lamentabile. Nu-și doresc câtuși de puțin săse perfecționeze, motivând că salariile pe care le primesc sunt mizere și, deci, le lipsește motivația Financiară .

Cu toții speram ca odatăcă integrarea României în Uniunea Europeană , serviciile de asistențăsocială(pe care statele membre U.E pun un foarte mare accent) se vor îmbunătăți. Constatăm, însă , cu stupoare și dezamăgire în suflet că nu s-a schimbat nimic, tema adusăîn discuție rămânând de actualitate.

 

Asistenții sociali nu vor săse profesionalizeze

 

În data de 21 iunie 2007, DGASPC a organizat, la Centru 9 din Nord, un training de instruire cu toți asistenții sociali de la primăriile din județ. Cele 89 de localități vâlcene, la pregătire au fost reprezentate doar de 49 de asistenți sociali. Roxana Radu, directorul executiv adjunct al DGASPC – unul din inițiatorii acestui eveniment – ne-a declarat că este nemulțumităde prezența scă zută, la seminar, a asistenților sociali. „Am trimis invitații la toate primăriile. Din păcate, au venit foarte puțini. Am discutat la training, chestiuni punctuale, de larg interes, pe care e bine săle cunoască în detaliu. Au multe carențe profesionale și ar trebui săse punăla punct. Problema este că nu prea sunt interesați” – ne-a spus ea. Cele mai discutate teme de pe ordinea de zi a instruirii, au făcut referire la legea 279/2004 – cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2005, privind  promovarea și respectarea drepturilor copilului, ordinul 219/2006, care face referire la activitatea de identificare, intervenție și monitorizare  a copiilor care sunt lipsiți de îngrijirea părinților, pe perioada în care aceștia se aflăla muncă în străinătate și ordonanța  27/30 ianuarie 2002, privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor. Desigur, în rândurile de mai sus am amintit doar o mică parte din tematica de discuție a training-ului. Cei prezenți la întâlnire, spune Roxana Radu, nu au prea părut săafle lucruri noi și interesante legate de meseria pe care o practică . Mulți dintre ei, susține ea, au fost chiar nemulțumiți că organizatorii nu au lansat invitații și primarilor din județ, deși, se știe foarte bine că nu ei sunt cei care trebuie săîntocmească o anchetăsocialăsau un plan de servicii, adevărate enigme profesionale pentru asistenții sociali din județ. Roxana Radu spune că asistenții sunt total dezinteresați sărăspundă-n timp util petițiilor pe care le primesc, și, de cele mai multe ori, nici măcar nu știu cum săformuleze răspunsurile.

 

Legile esențiale rămân pentru mulți dintre asistenți o necunoscută

 

VOCEA VÂLCII a făcut un sondaj de opinie printre asistenții sociali care nu au catadicsit săvinăla instruirea DGASPC. Redactorii publicației noastre au fost curioși săafle dacă aceștia sunt atât de bine pregătiți în domeniu, încât nu au nevoie săafle lucruri noi care vizeazăprofesia pe care o au. Majoritatea a încercat săse scuze lamentabil, dovedind, cu vârf și îndesat, că nu știu mai nimic despre legislația din domeniu.

Asistentul social al Primăriei Budești, Mariana Radu ne-a spus că nu a reușit săajungăla eveniment, pentru că a reținut-o acasă, o problemăde familie. Întrebatădacă știe la ce face referire ordinul 219/2006 – cel legat monitorizarea copiilor ai că ror părinți sunt plecați la muncă în străinătate – ea a făcut o lungăpazătelefonică După care a răspuns bâlbâit: „Știți, sunt multe lucruri în atribuțiile noastre. Vedem și noi legislația în momentul în care ne confruntă m cu diferite cazuri. Vreau să mămai duc și eu pe la DGASPC sămai iau ceva documente, dar, deocamdată, nu am avut timp” – a zis ea sec. 

 

Arțăgoasa

 

Un alt asistent social care nu a onorat invitația la instruire, este Gabriela Toader, angajat al primăriei Racovița, care ne-a certat aspru că am îndrăznit săo luăm la întrebări. „Nu am fost, că am avut niște treabă” – ne-a spus aceasta cu superioritate, pe un ton arțăgos. În momentul în care am întrebat-o dacă a auzit de ordonanța 27/30 ianuarie 2002, privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, de la celălalt capăt al firului nu s-a mai auzit nimic. În cele din urmă, când ne pregăteam săînchidem, femeia a zis: „Da’ ce măluați pe mine așa la întrebări? Nu înțeleg „.  Deși este angajat al primăriei Racovița de ceva vreme, ea habar nu are ce număr poartălegea referitoare la respectarea și promovarea drepturilor copiilor, pe care și un copil de liceu o cunoaște. Din păcate însă , asistentul a ales, în locul profesionalismului, fudulia și nu-i deloc bine.

 

Indolenta

 

Popa Mariana, asistent al Primăriei Perișani, a încercat săse scuze că nu a ajuns la training, motivând că nu a lăsat-o primarul săvină: „Nu am fost, pentru că domnul primar mi-a zis sănu măduc. A spus că dacă știu legislația nu are niciun rost să măduc” – ne-a răspuns ea flegmatic. Cât privește detaliile legate de legislația din domeniul asistenței sociale, Popa Mariana nu prea știe pe ce lume trăiește. Nu a știut sărăspundăla niciuna dintre întrebările adresate de noi. Apoi, cu o voce stinsăși-a luat „la revedere” fărăsăo intereseze măcar cât negru sub unghie, despre temele abordate la seminar.

 

Superficiala

 

Daniela Nicolae, asistentul social de la Primăria Brezoi a încercat săfacă pe intelectuala, răspunzând apăsat: „Am avut un examen la master și nu am reușit săajung. Auziți, despre violența în familie s-a discutat? Dar despre proiectele pe care le vor implementa ei?” – a întrebat ea, afectat. Întrebatădacă cunoaște ordonanța 27 (privind soluționarea petițiilor), Daniela a spus: „Nu, nu știu. Dar sunt interesatăsămi-o spuneți. Stați așa să-mi iau și eu o foaie de hârtie să-mi notez că văd că sunteți bine informată” – ne-a flatat femeia.  Cât despre ordonanța 210 (ce face referire la copiii ai că ror părinți muncesc peste hotare), asistentul a spus cu certitudine în glas, fărăsă-și dea seama de gafa pe care o face: „Da, e cea legatăde violența în familie”.

 

image_pdfVezi ca PDFimage_printPrintează articolul

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.