Proiectul lichidării lui Traian Băsescu și războiul total pentru România
De ceva vreme, am intrat în posesia unui material incendiator care, în opinia multora, constituie un semnal de alarmăvenit din partea serviciilor secrete române. Materialul este foarte bine documentat, recomandând tuturor citirea cu atenție și integral. De ce vrea Moscova debarcarea lui Băsescu? Poziția României de contestatar public la nivel european și regional al superiorității energetice rusești a provocat o ripostădurăa Gazpromului, ce dorește impiedicarea cu orice preț a proiectului Nabucco. Pentru a „tăia pofta” eventualilor investitori, partea rusănu dorește ca Marea Caspică săfie folosităpentru tranzitarea unor conducte dintre țările central-asiatice spre conducte concurente cu ale lor. În acest scop Moscova tărăgăneazărezolvarea problemei jurisdicției asupra Mării Caspice, pe care o împarte cu Kazahstan, Azerbaidjan, Republica Islamică Iran și Turkmenistan. Planurile de investiții rusești în infrastructura din Balcani sunt în mod clar direcționate că tre Serbia, unde partea rusășantajeazăautoritățile de la Belgrad cu posibilitatea recunoașterii independenței provinciei Kosovo. „Conflictele înghețate” din Moldova, unde subzistăfocarul separatist transnistrean și din Georgia sunt întreținute la foc mic de Moscova tocmai pentru a le folosi ca instrument de șantaj regional dar și la un nivel mai larg geopolitic. Primul șef de stat din zona Mării Negre care a atras atenția acestui tip de șantaj a fost actualul președinte al României, Traian Băsescu, iar răspunsul prompt al Kremlinului se observăcu ușurințăîn spațiul politic al României. „Alianța ticaloșiților” nu s-a creat din neant. Moscova știe de ce…
” Romeo POPESCU
” Armaghedonul oligarhiei, un strigăt disperat al serviciilor secrete? ” Oligarhia controleazăStatul! ” Cartelul mogulilor de presă” Interesele rusești în România ” Șantajul energetic împotriva Europei ” Miza bazelor americane de pe teritoriul românesc ” De ce vor să-l dea jos
„Luați mâna de pe controlul politic al țării!”
Aceasta a fost fraza cheie a unui mesaj public al președintelui cu adresădirectăcă tre Cartelul Oligarhiei. Cartelul burgheziei roșii, a oportuniștilor și foștilor nomenclaturiști s-a constituit în cadrul Marelui Jaf Național care a debutat sub patronajul lui Iliescu și Roman și a continuat neîncetat vreme de aproape două decenii. Traian Băsescu a intrat într-un conflict ireconciliabil cu membrii acestei grupări „care se bate cu instituțiile statului democratic în încercarea de a-și menține dominația pe care a avut-o timp de 15 ani”, „oameni care controleazădiscreționar viața economică și viața politică „. În acest mesaj public Traian Băsescu, definea practic criza structuralăa României. Totodată, Ion Iliescu, Petre Roman, Virgil Măgureanu, precum și membrii Guvernului din 1990, implicați în dosarul „Mineriada ’90”, sunt la un pas de trimiterea în judecatăîn urma administrării unor noi probe. Alături de aceștia, toți magnații României ale că ror dosare au fost reevaluate După urcarea la putere a lui Traian Băsescu riscă pierderea averilor și ani buni După gratii. În actualul război al puterii din România, lui Ion Iliescu și lui Petre Roman li se imputăfapte care le pot atrage condamnarea pe viață. Fostul șef al țării pe vremea celebrei descinderi a minerilor din ’90, Ion Iliescu, este acuzat de comiterea a 13 infracțiuni grave, printre care genocid, subminarea puterii de stat și a economiei naționale, riscând închisoarea pe viață. Pentru aceleași fapte, Ceaușescu a fost executat. Iliescu, Roman, Măgureanu și toți ceilalți au un motiv în plus săîncerce debarcarea lui Băsescu, acum când instrumentarea dosarelor evenimentelor din decembrie 1989 și ale mineriadei din 1990 se apropie de finalizare.
Replica Oligarhiei
Coaliția rețelelor subterane, s-a constituit rapid, contra unui fost membru al familiei care a hotărât sărupăangajamentele tacite cu interesele grupului asumându-și un angajament total cu interesele poporului. Asaltul Oligarhiei a culminat prin lansarea unei adevărate lovituri de stat îndreptate împotriva președintelui, suspendarea nefiind decât o etapăa operațiunii. Puciul celor 322, marionete ale mini-parlamentului privat al Oligarhiei dezvăluie faptul că „democrația originală” (impostoare) lansatăde Ion Iliescu și-a epuizat resursele. Democratura și-a demonstrat adevărata Față . Pentru a-și asigura victoria împotriva lui Băsescu s-au luat (și se mai iau) tot felul de măsuri care sfidează atât legile cât și elementarul bun simț. Legea referendumului de exemplu a fost astfel modificatăîncât permite demiterea președintelui cu majoritatea votanților (art. 10) dar (art. 5) a fost modificat astfel încât referendumul săfie invalidat, în caz că președintele câștigă , dacă nu „participămajoritatea celor înscriși pe listele electorale”. S-a creat un dublu standard fărăprecedent în istoria juridică a României ceea ce aratăcă fărădelegea a ajuns stăpână în Parlamentul celor 322. Sistemul politic din România a intrat într-o gravăcrizăde legitimitate care începe cu legitimitatea instituției Parlamentului, devenităredutăa pseudo-politicienilor arondați grupurilor de interese transpartinice. Conceptul de partid și-a pierdut orice sens. Au ieșit la ivealăalianțele incredibile între grupări care și-au clamat ani de zile adversitatea. UDMR și PRM se aflăpe aceași listă. PNL, care se proclama în alegerile trecute drept ireductibilul adversar al PSD a bătut palma cu „dușmanul”. Minoritățile României oligarhice și etnice au ajuns, pe Față , dominante. Se lămuresc acum lucruri care erau ascunse sub pătura deasăa minciunii și dezinformă rii, se împart apele!
UDMR, creația lui Iliescu
UDMR a fost dintotdeauna aripa maghiarăa FSN-FDSN-PDSR-PSD, tot astfel cum PRM a fost dintotdeauna o anexăa aceluiași nucleu dominat și controlat de Ion Iliescu. Adevăratul fondator al UDMR a fost Iliescu, baza organizației fiind stabilităîncă din primul „document” al Frontului, în care Iliescu anunța drepturi speciale pentru minoritatea maghiară. PRM-ul a fost practic fondat de Petre Roman și Andrei Pleșu, cel care a oferit logistica lansării revistei România Mare, din fondurile Ministerului Culturii. Revista condusăde cuplul Vadim – Barbu avea un singur obiectiv inițial – nimicirea orică rei grupări opozabile Frontului condus de Ion Ilici Iliescu. Din revistă, creatăîn urma aprobării acordate de Petre Roman s-a clădit Partidul. Pe fond PRM nici nu este un partid în adevăratul sens al cuvântului, ca și UDMR-ul care este de fapt un ONG cu un singur obiect de activitate – opoziția Față de instituția Statului Român. PRM-ul este mai degrabăo asociație de locatari ai „sentimentului românesc” cuplați la viziunea excentrică , și definităde umorile personale, a unui singur personaj, care s-a dovedit a fi, la rândul său, nimic altceva decât extensia politică a „cârpei caghebiste” Ion Iliescu. Grupul revistei „România Mare” și-a asumat explicit atacarea și desființarea grobianăa orică rei forme de Opoziție politică Față de FSN. Ulterior Alianța Civică , moșităde Mihnea Berindei, agent cu acte în regulă, a preluat aceeași misiune – fărâmițarea orică rei forme de agregare ideologică venitădinspre moștenitorii „partidelor istorice”.
Colegiile invizibile
FSN-ul și arhitecții săi cu studii și legături la Moscova au creat un curent anarhizant, un curent contraorganizațional al mediului vieții colective care a dus la formarea „subspațiilor neguvernabile”. Agregarea acestor subspații, în timp, au determinat actualul „război subnațional” dintre carteluri și instituțiile statului național. Deriva instituționalăde acum, lipsa de legitimitate a formelor de organizare politică pune în primejdie atât Statul cât și Națiunea, ale că rei trăsături dominante sunt schimonosite și falsificate de uzurpatorii Statului Român, contraelităcare are ca țintădemolarea efigiilor naționale și a reperelor identitare. „Structuri alternative” au format rețele ale „colegiilor invizibile”, create pentru a captura centrul puterii în România. Cadrele recrutate din zone periferiale au fost plasate în toate partidele, toate publicațiile, în toate guvernele, reușind să-și adjudece în permanențăaccesul sau chiar controlul în instituții cheie ale României, de la MAE la Președinție, de la Guvern la Parlament și nu în ultimul rând în „societatea civilă”.
Criza structuralăa României
Lansarea cu putere în spațiul public și politica grupului de interese a realizat o mutație majoră, un eveniment care a modificat fundamental peisajul politic al României. Conform hărții politice de azi a României, frontierele interne au fost străpunse, guvernul care controleazăteritoriul este format din persoane care se autoidentifică drept alogeni asociați cu o lumpenburghezie care maimuțărește boieria. Pârghiile statului au fost preluate și folosite de carteluri și mafii organizate într-o mașinărie a infracțiunilor, care au reușit crearea unei baze a organizațiilor negre ale societății românești. Patriciu este exponentul și expresia unei forțe a răsturnării axei, o mișcare descendentăa traseului României – de la energia descă tușării din 1989 la cea a înrobirii totale de că tre exponenții Noii Ordini Oligarhice. Lupta nu s-a încheiat. Referendumul este doar o etapă. Referendumul nu va schimba fondul problemelor cu care se confruntăRomânia de azi. Războiul se va acutiza. Are loc o încercare, pe viațăși pe moarte, de conversie a puterii politice a statului – în putere financiar – politică a unui grup hegemonic, transpartinic și – vădit antinațional. Obținerea controlului României nu este o întreprindere particulară, privată, ci este un obiectiv geopolitic al unor importante puteri mondiale. „Partida Oligarhiei” este susținutăprin mii de fire nevăzute, dar și prin mișcă ri vizibile de că tre „arhitecții” de la Moscova.
Afacerea Kondiakov – GRU
Tot scandalul din ultima vreme din jurul numelui lui Kondiakov a fost deliberat împins pe o direcție cât mai îndepărtatăde misiunea realăa fostului ofițer GRU. Kondiakov nu a venit la București împreunăcu Mihalkov, cum ar veni pe rezon cultural sau pentru a participa la Conventul Masonic. Generalul Kondiakov a venit săia pulsul colegilor săi ofițeri. Cea mai importantăîntâlnire a cadrului GRU, nemenționatăde Președinte, s-a petrecut într-un restaurant din București, sub ochii echipelor de filaj ale serviciilor românești. Kondiakov s-a întâlnit cu prietenul său bun, generalul de corp de armatăGheorghe Carp. Generalul Carp a sesizat prezența echipelor de filaj și i-a comunicat rusului poziționarea acestora. Discuția dintre cei doi a însemnat lansarea unui semnal că tre autoritățile române. Tăriceanu urmărește săajungăla Moscova cu orice preț, iar Moscova îi aratăcare este prețul pe care trebuie săîl plătească Statul Român. Moscova cere practic imunitate pentru oamenii săi din sistem, pentru cadrele pe care s-a sprijinit de-a lungul anilor. Kondiakov Alexandr Vladimirovici s-a născut la 15 octombrie 1948 la Moscova. A terminat institutul poligrafic, facultatea de redactare și activitate editorială. A ocupat funcții de conducere în agenția TASS, la Academia de știinte a URSS în Comitetul organizațiilor de tineret a URSS. A fost unul dintre fondatorii mișcă rii „Viitorii lideri ai Noului Mileniu”, membru al Forumului mondial al luptei împotriva crimei organizate și a terorismului, academician RAEN, membru al asociațiilor europene și internaționale a consultanților politici.
NOVOCOM și acapararea sectoarelor strategice
La sfârșitul anilor ’80 – începutul anilor ’90 reprezentanți ai noii generații de kaghebiști, care s-au unit în anul 1991 în cadrul NOVOCOM, au fost inițiatorii mișcă rii „Viitorii lideri ai Noului Mileniu”. Astăzi mulți dintre ei ocupăpoziții strategice în conducerea economiei, în viața politică și socialăa Rusiei. Din anul 1999 NOVOCOM-ul se aflăîn primele trei locuri ale celor mai importante companii ruse din domeniul consultanței politice și a business-PR-ului în rating-ul Centrului independent de sociologie ROMIR (Opinia societății ruse și cercetarea pieței). Firma oferăconsultanțăatât administrației prezidențiale a Rusiei cât și sateliților ori supușilor Moscovei, printre aceștia numărându-se și președintele Voronin. Kondyakov este nu doar consilier al președintelui Moldovei, ci și director executiv al RIA Novosti. Experții, specialiștii și managerii NOVOCOM-ului au participat activ în elaborarea și realizarea programelor pe termen lung, incluzând și pe top-managerii lor, printre care sunt „Grupul Baltik”, „Aluminiul Siberiei”, „Motoarele Rabinskului” și un șir întreg de mari firme rusești. În portofoliul de comenzi a NOVOCOM-ului existăelaborarea programelor de poziționare a corporațiilor străine în anumite regiuni ale Rusiei. Președintele companiei NOVOCOM este Alexei Yuryevici Trubetkoi, unul dintre cei mai mari specialiști și savanți din Rusia contemporanăîn domeniul psihologiei politice, lobby-ului și business consulting-ului. Alexei Yurievici Trubetkoi (Alexei Kosmarov) – președintele companiei NOVOCOM, s-a născut la Moscova la 13 august 1954. A terminat facultatea de psihologie a Universității din Moscova „M.V.Lomonosov”. Cariera lui a început în Komsomol și mai târziu a devenit președintele Comitetului Internațional al Organizațiilor de Tineret, organizație moștenitoare a Comitetului URSS al Organizațiilor de Tineret. A fost fondatorul și prin cipalul participant în procesul de dezvoltare a ideologiilor și a muncii de organizare pentru a pune bazele Mișcă rii pentru Reforme Democratice. De asemenea, este fondatorul și președintele mișcă rii rusești „Viitorii Lideri ai Noului Mileniu”. Specialiștii companiei au participat activ la crearea structurilor Mișcă rii Ruse pentru Reforme Democratice și a Partidului democratic al Rusiei, au fost creatorii mișcă rii „Viitorii lideri ai Noului Mileniu”, au realizat programe de PR pentru partidele „Rusia casa noastră”, KPFR, DPR, „Patria-întreaga Rusie” . Unul dintre marile proiecte politice a NOVOCOM-ului a fost crearea partidului unit al Rusiei „RUSI”. Se înțelege cu ușurințădin descrierea activităților și competentelor membrilor acestei instituții că avem de-a face cu o „organizație de front”, de fațadă, a structurilor inteligente ruse, care au nevoie de o interFață civilă”respectabilă”.
Legătura cu Masoneria
În data de 28 septembrie 2002, la Moscova, a avut loc o adunare anualăa Marii Loje a Rusiei. În cadrul acesteia au fost aleși: Mare Maestru – Dimitri Denisov și mare Secretar – Alexandr Kondyakov. La aceastăîntâlnire a participat și Suveranul Mare Comandor C. Fred Kleinknecht. Deși oficial venirea acestuia în Rusia a fost prezentatăca o vizităturistică , Consiliul Suprem al Rusiei a organizat în tăcere un program separat care cuprindea întâlniri semioficiale între Kleinknecht și mai mulți lideri guvernamentali și culturali. Aceste întâlniri prezentau un mare potențial pentru dezvoltarea Masoneriei Ruse. Printre participanții ruși la aceste întâlniri au fost și Alexei Kosmarov, Prim Mare Comandor, Consiliul Suprem al Rusiei; George Dergachev, Locotenent Mare Comandor; Alexandr V. Kondiakov, Mare Ministru de Stat. Imediat După așezarea sa într-o posturăde vârf în cadrul masoneriei, Kondiakov a vizitat România, în 2003, pentru a sprijini candidatura lui E.O. Chirovici în funcția de lider al masonilor români din Marea LojăNaționalădin România. La întâlnirea cu liderii Marii Loje Masonice din România, Kondiakov a declarat: „Sarcina noastrăprincipalăo reprezintăcrearea noii elite a Rusiei”. „Aprinderea luminii” la București de că tre Kondiakov a însemnat, nu doar la nivel ritualic, subordonarea Față de Loja Rusiei.
Filiera din România
Chirovici a fost ministru în cabinetul Năstase, iar în 2004 a trecut de partea lui Voiculescu. Marele Trezorier, Ion Tănăsie, este una dintre figurile de vârf prinse în organigrama ROMPETROL. Mihaela Chirovici, soția Marelui Maestru al Marii Loje Naționale din România, Eugen Ovidiu Chirovici, este director financiar în holdingul patronat de Dinu Patriciu. ROMPETROL este conectat puternic la sfera de interese rusești. În vara anului 2006 (iunie) Kondiakov, Marele Secretar al Marii Loje Naționale a Rusiei a revenit în România, unde s-a întâlnit cu Eugen Ovidiu Chirovici și că lin Popescu -Tăriceanu. La întâlnirea recentădintre rus și premierul Tăriceanu, acestuia i s-a făgăduit sprijin economic (energie, gaze) din partea Rusiei. Nu s-a precizat care va fi prețul și cine îl va plăti.
Miza militară
Este necesarălărgirea cadrului de analizăpentru a așeza în contextul potrivit împrejurările ultimelor evenimente. Miza actualăpolitică are și componente militare, strategice, de mare importanță, deoarece bazele americane vor închide linia istmului ponto-baltic și vor realiza o „impresurare” sau mai de grabăo „indiguire” a Avanpostului rusesc. România va deveni un fel de portavion fix de pe care vor putea fi lansate atacuri pe o razăcare se întinde de la Caucaz până la munții Iranului. La proiectele și mizele de tip militar comanda „ostilitaților” este preluatănemijlocit de structurile aferente. Mai exact, de o bunăbucatăde timp serviciile militare rusești sunt cele care „lucrează” prioritar zona noastră. De altfel, GRU a avut o inserție mult mai puternică decât KGB în spațiul românesc. Un mare număr de cadre de comandăale Armatei au fost recrutate în perioada anilor ’60 în timpul stagiilor de pregătire la Academiile sovietice. Aceste cadre au condus mari unități și au avut în legăturăun număr important de ofițeri din sistem. Ulterior, în anii ’80, structura informativăși a agenților de influențăs-a îmbogățit prin preluarea „disidenților”, „creșterea” acestora și plasarea lor în spațiul politic, După 1989.
Cadre trădătoare în servicii
După Revoluție și serviciile românești au avut parte de o adevăratăinflație de cadre provenite din Armatăcare au fost rotite în aproape toate instituțiile de informații. Ceea ce puținălume a observat în primul interviu acordat de la începerea campaniei de că tre președintele Băsescu este referința la cei 28 de generali din SRI dați afară. Și mai mulți au fost eliminați din SIE și MApN. Un număr important de ofițeri superiori din sistemul militar și de informații au trebuit săplece deoarece nu corespundeau standardelor NATO și mai ales celor americane. La comanda instituțiilor s-au perindat ofițeri cunoscuți de că tre serviciile vestice pentru legături mai mult sau mai puțin apropiate cu ofițeri ai serviciilor speciale estice. Americanii i-au cerut afarăpe cei care au mai rămas în sistem. până în august anul acesta vor „zbura” toți cei care au mai rămas în servicii și care provin din vechea gardă. Cei care au înlocuit însăVechea Gardădin Armatăși DSS, actualii șefi de secții, birouri etc au fost recrutați, crescuți și plasați în posturi de control de că tre „epurați”.
Războiul nevăzut sub Constantinescu și Băsescu
Se desfășoarăchiar acum un episod din lupta geopolitică de la frontiera NATO cu CSI-ul și Rusia, episod care cuprinde și confruntarea pe „ramură”, în cazul de Față pe „frontul nevăzut”. Americanii nu-și pot permite plasarea bazelor militare și aducerea ofițerilor și a soldaților americani într-un mediu nesecurizat. Marea Curățenie a început imediat După ce Băsescu a ocupat Cotroceniul. Americanii s-au fript o datăcu Constantinescu, cel care s-a plâns că a fost izgonit de la Cotroceni de Conjurația Securiștilor „care l-au învins”. O bunăparte dintre aceste cadre au fost avansate și protejate chiar de că tre Emil Constantinescu. Una dintre cele mai proeminente figuri – totodatăun caz scandalos – a fost cea a generalului Gheorghe Aghachi Carp, cel cu care s-a afișat Kondiakov înainte de a trece și pe la ceilalți amici ai Rusiei din Guvernul României și de la PSD.
„Corbii” KGB și GRU
În anul 1986, maiorul Gheorghe Carp era comandatul Regimentului 2 Mecanizat din București și era cunoscut pentru foarte bunele sale referințe (și relații) pe linie de Partid. Gheorghe Carp a fost aghiotant al secretarului C.C. al P.C.R., Ion Coman, iar soția sa era ofițer de securitate. Contraspionajul militar îl avea în atenție pe Carp și numele său a fost vehiculat în dosarul „Corbii” (în Dosarul „Corbii” au fost lucrați generalii Ion Ioniță, Nicolae Militaru, Ștefan Kostyal, Dumitru Pletosu – legăturile acestuia de la Direcția Generalăa Înzestrării Armatei, generalii Vasile Ionel, Atanasie Stănculescu și Nicolae Spiroiu, au fost lucrați selectiv sau folosiți informativ – Cico Dumitrescu, Gheorghe Logofătu, Constantin Șerb, de la grăniceri, și legăturile lor politice din activul P.C.R. – Virgil Măgureanu și Ion Iliescu. După 1989, în timpul lui Iliescu, generalul maior Gheorghe Carp a ocupat funcția de consilier prezidențial, detașat de la Ministerul de Interne, la Președinția României. După 1994, Carp este evacuat de la președinție și ocupăun deceniu poziții importante în cadrul Ministerului de Interne, mai ales în guvernarea Constantinescu – CDR. Generalul Carp, Dumitru Iliescu, fost șef la SPP și actualul general-locotenent Ionel Marin, adjunct al directorului SRI, lucrau cu toții în Armatăși au fost implicați în dosarul cercetării penale a represiunii din 1989. Ionel Marin, subordonatul lui Carp și cercetaș diversionist la bazăa devenit secund al grănicerului Radu Timofte, la SRI. Ionel Marin a fost capitan în Regimentul 2 Mecanizat București și în aceastăcalitate a participat la misiunea de represiune. Ionel Marin a fost numit adjunct al Directorului SRI la data de 16 iulie 2001, prin Decretul numărul 624, semnat de Ion Iliescu.
Credibilitatea SRI, știrbită
Cei trei au scă pat până acum datoritărecursurilor foștilor procurori generali din timpul lui Ion Iliescu. Nu au fost trimiși în judecatăpână acum deși Stănculescu și Chițac au fost între timp condamnați la 15 ani de închisoare. Îi așteaptăînsăși pe ei decizii similare. Recent, numele lui Ionel Marin a fost pomenit în presa de investigații și dat ca autor sigur al furtului notelor prim adjunctului SRI, Florian Coldea, folosite apoi de Mircea Geoanăpentru a proba așa zisa implicare a lui Băsescu în acte de poliție politică . „Bilețelele” lui Geoanănu au reușit săprobeze nimic, dar au ridicat mari semne de întrebare referitoare la credibilitatea SRI, scoțând la ivealăun mare viciu care poate fi devastator pentru o instituție a că rei menire este protejarea secretelor. Toți acești comandanți și ofițeri superiori au motive serioase pentru a se grupa împotriva președintelui deoarece ar avea de executat ani grei de închisoare, pedepse similare celor lui Chițac și Stănculescu. Pe lângăacești ofițeri mai sunt și mulți alții, prinși în dosarele lui Dan Voinea. Aceastăelităofițerească are toate motivele pentru a lupta din răsputeri. Deja pe culoarele Parchetului se vorbește despre înlocuirea lui Voinea cu Joarza, cel care a avut, de fapt, rolul de a bloca dosarele revoluției și mineriadelor. Dacă în cazul Monică i Macovei și a procurorului Ciprian Nastasiu, dar și a altora de la DIICOT care au anchetat cazuri de spionaj, trădare și mare infracționalitate economică , ce implicau nume grele ca Sereș, Nagy, Patriciu, miza a fost evidentăpentru marele public, în cazurile ce privesc justiția militarăacest temei a rămas în umbră, aproape invizibil pentru cei care nu au avut acces la informații.
Masoneria kaki
Un element deloc de neglijat legat de imunitatea unor ofițeri în fața legii a fost apartenența acestora la așa numita Masonerie kaki o grupare cunoscutădrept un fel de umbrelăa ofițerilor din Armatăși din serviciile secrete. Între cadrele reprezentative, alături de generalul Gheorghe Carp se numără: – generalul Virgil Ardelean, fostul șef al Direcției de Informații și Protecție Informativă- colonelul Olimpian Ungherea, fost consilier al PDSR – generalul Mihail Popescu, fost șef al Statului Major General – generalul Ovidiu Soare (SRI, fostul șef al diviziei de apărare a Constituției), arestat în octombrie 2006 și anchetat de Parchet. Zilele trecute dosarul său a fost înaintat de că tre Parchet, instanței. Dosarul său conține elemente extrem de grave legate de un caz informativ intitulat „Distileria”. Informațiile obținute se refereau la imixțiuni în actul de justiție, abuzuri grave ale unor persoane cu funcții de decizie în stat, precum și fapte de trădare comise de ofițeri SRI. Dintre persoanele implicate sunt de menționat: Adrian Năstase, Ovidiu Tiberiu Musetescu, Dorina Mihăilescu – actual deputat de Prahova, Ioan Stan -președintele Comisiei parlamentare de control a SRI, alți parlamentari și factori din administrația localăPrahova.
Securiștii penali
Ovidiu Soare este fiul fostului șef al Poliției Ilfov. Tatăl lui Soare a fost în 2003 înaintat la gradul de general de că tre Ion Iliescu într-un grup de mai mulți tați ai unor personaje importante: actualul lider al PSD – Mircea Geoană; Silviu Predoiu – director interimar al SIE – sau Gheorghe Fulga -directorul demisionar al SIE. Înainte de 1989, Soare a lucrat la Direcția V a Securității, unde a fost unul dintre aghiotanții lui Nicu Ceaușescu. La Revoluție a fost „prezent” la Ministerul Apărării, unde a fost ucisăechipa de uslași ai lui Troșca. Apoi, actualul general a dispărut. El a fost ascuns în sediul Secției 1 de pe Bulevardul Ana Ipătescu de că tre că pitanul devenit apoi colonel Emil Secu. Ca mai toți foștii securiști în 1990, a fost preluat de SRI. În 1991 a făcut o specializare la școala de la Grădiștea, iar apoi a început urcarea rapidăîn ierarhia SRI. Pentru început, a lucrat la Diviziunea A, iar apoi a ajuns șeful acesteia. Diviziunea A, numită”Apărarea Constituției”, a fost caracterizatăde mai mulți analiști ca fiind continuarea Direcției 1 a Securității, cea care se ocupăde urmărirea partidelor politice și a intelectualilor. La data arestării, Soare era unul dintre cei mai importanți pioni din SRI, practic, mâna dreaptăa lui Radu Timofte.
Soare, omul lui Năstase
Ovidiu Soare era și un „adept total al PSD”, un apropiat al fostului premier Adrian Năstase. În grupul său de apropiați îi mai regăsim pe Victor Opaschi, generalul Carp – fost secretar de stat la MI și consilier al lui Iliescu, Doru Ioan Tărăcilă, Bebe Ivanovici și ginerele său, Virgil Gheorghiu. Soare este legat atât de Năstase cât și de Patriciu, precum și de celebrul deja colonel Paltanea, cel care s-a îmbogatit în umbra rafinăriilor Vega și Astra, din Prahova, acolo unde PNL-ul este cel mai puternic. Ascensiunea lui Patriciu are de-a face cu Paltanea în mod direct. Paltanea este acum cercetat penal. De adăugat că fostul șef al secției SRI Prahova era și o verigăde legăturăcu afacerile rusești din România. O parte dintre cei pe care i-a crescut și plasat Ovidiu Soare în funcții cheie conduc, practic, SRI-ul acum: ” Aurel Rogojan (colonelul Aurel Rogojan, a fost șeful de cabinet al generalului Iulian Vlad, ulterior a ajuns consilierul personal al directorului SRI, Radu Timofte) ” generalul Vasile Iancu (fost șef de contrainformații în spionajul lui Ceaușescu, fost numărul doi în SRI-ul lui Timofte). până în 1989, Iancu a fost ofițer la Direcția I Informații Interne a Securității, unde s-a ocupat de sportivii de la cluburile Steaua și Dinamo. Păstrat în SRI, Iancu a fost șef al Diviziunii de protecție a cadrelor, iar apoi șef al Corpului de control al SRI. ” general maior Victor Marcu. A absolvit în 1968 școala de ofițeri de securitate de la Băneasa, iar din martie 1975 a lucrat la Direcția de Informații Externe (DIE) a Departamentului Securității Statului. În perioada 1980-1985, a fost șef de birou și șef de serviciu la U.M. 0103 din DIE, unitate care supraveghea grupurile legionare din diaspora, iredentismul maghiar și care se mai ocupa și de anihilarea emigrației ostile regimului comunist. Între 1985-1992, generalul Marcu a condus aceastăunitate care avea și sarcini speciale (După 1988, unitatea va fi coordonatăde colonelul Ristea Priboi). După revoluție, Victor Marcu a fost colonel în cadrul Serviciului de Informații Externe, iar în 1992 a fost transferat la SRI și avansat general maior. În 1994 a fost numit prin decret prezidențial adjunct al directorului SRI, iar un an mai târziu a primit încă o stea pe umăr. În cadrul serviciului secret, Victor Marcu a fost șeful Operativului instituției.